Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 349 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (2) si ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 298 din 4 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi ale <>art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Maria Man în Dosarul nr. 1.396/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã Curţii faptul cã autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei note scrise prin care susţine admiterea excepţiei.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilã. Aratã, în acest sens, cã autorul excepţiei nu formuleazã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, nu motiveazã excepţia pe temeiuri de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale atacate şi urmãreşte, în realitate, completarea acestora, operaţiune ce excedeazã însã competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.396/30/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi ale <>art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia a fost ridicatã de Maria Man într-o cauzã având ca obiect o contestaţie la titlu şi la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele legale criticate, care privesc executarea hotãrârilor judecãtoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au admis acţiuni formulate în condiţiile Legii contenciosului administrativ, "sunt cel puţin confuze şi permit interpretãri arbitrare" şi "expun reprezentantul ales unor presiuni nejustificate din partea puterii judecãtoreşti, întrucât legea nu prevede explicit procedura de soluţionare a contestaţiilor aduse la cunoştinţa primarului", fiind astfel în contradicţie cu art. 1 alin. (4) şi cu art. 52 din Constituţie, referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, respectiv la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã. Autorul excepţiei apreciazã cã "reclamantul ar trebui sã aibã dreptul la despãgubirile ce i se cuvin şi la reconstituirea în integralitate a drepturilor lezate, însã nu ar trebui ca acesta sã poatã solicita penalitãţi în cuantum fix împotriva conducãtorului autoritãţii publice". În opinia sa, "penalitatea pentru întârzierea în executarea hotãrârilor contencioase ar trebui sã cadã în obligaţia Ministerului Public, iar acesta ar trebui sã dispunã de mecanisme instituţionale arbitrale pentru cercetarea cauzã-efect (...)", întrucât "orice acţiune în sistem care se soluţioneazã în favoarea reclamantului înseamnã o perturbare a ordinii de drept în interiorul sistemului administrativ".
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ opineazã în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece autorul nu precizeazã în mod concret textul constituţional pretins a fi încãlcat, singura sa apreciere asupra dispoziţiilor legale criticate fiind de naturã subiectivã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, deoarece Curtea Constituţionalã nu este competentã ca prin decizia sa sã modifice sau sã completeze prevederile supuse controlului, aşa cum pretinde autorul excepţiei. În plus, apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin principiului liberului acces la justiţie, care presupune posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza procedurile, în formele şi în modalitãţile instituite de lege. Pe de altã parte, stabilirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti reprezintã o problemã de competenţa exclusivã a legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate reglementa reguli speciale de procedurã. Or, dispoziţiile art. 24 şi ale <>art. 25 din Legea nr. 554/2004 reglementeazã mãsuri energice, atât de naturã civilã, cât şi penalã, prin care sã se asigure realizarea efectivã a dreptului recunoscut şi restabilit prin hotãrârea judecãtoreascã irevocabilã pronunţatã de instanţa de contencios administrativ.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 24 şi ale <>art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Menţioneazã, pe de o parte, cã excepţia de neconstituţionalitate nu este motivatã, contrar <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , iar, pe de altã parte, cã autorul acesteia urmãreşte, în realitate, completarea textelor de lege atacate, ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale. În plus, precizeazã cã în speţã se pune în discuţie modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor criticate, ceea ce, de asemenea, depãşeşte sfera atribuţiilor instanţei de contencios constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 24 şi ale <>art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. În realitate, autorul excepţiei criticã dispoziţiile art. 24 alin. (2) şi ale art. 25 din legea menţionatã, astfel cã asupra acestora Curtea se va pronunţa. Textele legale atacate au urmãtorul cuprins:
- Art. 24 - Obligaţia executãrii: "(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducãtorului autoritãţii publice sau, dupã caz, persoanei obligate o amendã de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despãgubiri pentru întârziere.";
- Art. 25 - Instanţa de executare: "(1) Sancţiunea şi despãgubirile prevãzute la art. 24 alin. (2) se aplicã, respectiv se acordã, de instanţa de executare, la cererea reclamantului. Hotãrârea se ia în camera de consiliu, de urgenţã, cu citarea pãrţilor.
(2) Cererea prevãzutã la alin. (1) este scutitã de taxa de timbru.
(3) Hotãrârea pronunţatã de instanţa de executare poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplicã, în mod corespunzãtor, şi pentru punerea în executare a hotãrârilor instanţelor de contencios administrativ date pentru soluţionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative."
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine contrarietatea textelor legale citate faţã de prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie, referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, şi ale art. 52 din aceasta, privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã autorul acesteia a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate întrucât nu i se pare "corect sã cearã penalizarea primarului (...) pentru întârzierea în punerea în aplicare (a unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile învestite cu titlu executoriu), câtã vreme dispoziţiile legale în materie sunt cel puţin confuze şi permit interpretãri arbitrare". Considerã aşadar cã penalitãţile de întârziere reglementate de <>art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu ar trebui sã se aplice conducãtorului autoritãţii publice parte în litigiu, iar sancţiunea şi despãgubirile sã nu se acorde în urma cererii exprese a reclamantului, aşa cum prevede art. 25 alin. (1) din aceeaşi lege, pentru cã astfel se perturbã activitatea internã a autoritãţii publice şi se pot crea conflicte între colegi.
Analizând aceste susţineri, Curtea constatã cã autorul excepţiei formuleazã aprecieri de naturã subiectivã referitoare la textele de lege pretins neconstituţionale şi nu relevã niciun fel de contradicţie între acestea şi o normã fundamentalã. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate este în realitate nemotivatã şi urmãreşte aspecte privind modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi ale <>art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Pe de o parte, indicarea principiului separaţiei puterilor în stat, statuat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, nu echivaleazã cu un argument de drept, susţinut în favoarea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, iar, pe de altã parte, acest principiu fundamental nu are incidenţã în cauzã. Totodatã, Curtea observã cã autorul excepţiei ar dori ca textele legale criticate sã conţinã alte reglementãri, care sã nu prevadã sancţionarea conducãtorului autoritãţii publice cu amendã pentru neexecutarea hotãrârii definitive şi irevocabile în termenul prevãzut de lege, iar, pe de altã parte, nu reclamantul sã fie cel care sã solicite în faţa instanţei executarea acestei sancţiuni şi acordarea despãgubirilor legale. Or, aceste susţineri pretind în realitate completarea textului criticat ca fiind neconstituţional în sensul dorit de autorul excepţiei, ceea ce nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale şi nu poate fi reţinut. De altfel, Curtea remarcã lipsa legãturii între obiectul cauzei în cadrul cãreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate - contestaţie la titlu şi la executare - şi soluţionarea excepţiei, întrucât prevederile legale criticate privesc conducãtorul autoritãţii publice, şi nu autorul excepţiei, care are altã calitate în cadrul unitãţii administrativ-teritoriale şi care este parte adversã în procesul din faţa instanţei de judecatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi ale <>art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Maria Man în Dosarul nr. 1.396/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
