Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 349 din 18 martie 2008  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6, ale art. 136, 140^3, 143, 148 alin. 1 lit. f) si ale art. 149^1 alin. 13 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 349 din 18 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6, ale art. 136, 140^3, 143, 148 alin. 1 lit. f) si ale art. 149^1 alin. 13 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 270 din 7 aprilie 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52, 136^1, 140^3, 143, 148 alin. 1 lit. f) şi ale art. 149^1 alin. 13 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Corneliu Bãrbulescu şi Ticu Bãrbulescu în Dosarul nr. 3.071/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 11 martie 2008, în prezenţa apãrãtorului ales al autorilor excepţiei, a pãrţii Cãtãlina Bãrbulescu, precum şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având în vedere cererea privind depunerea de concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 18 martie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.071/89/2007, Tribunalul Vaslui - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52, 136^1, 140^3, 143, 148 alin. 1 lit. f) şi ale art. 149^1 alin. 13 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Corneliu Bãrbulescu şi Ticu Bãrbulescu într-o cauzã penalã privind sãvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã "prin prevederile art. 52 din Codul de procedurã penalã se limiteazã accesul la justiţie al persoanelor nemulţumite de modul în care sunt soluţionate cererile de recuzare". Cu privire la dispoziţiile art. 136 din Codul de procedurã penalã se aratã cã "prin modul ambiguu în care acestea reglementeazã cadrul ce stã la baza luãrii unei mãsuri preventive se lasã loc arbitrariului şi se împiedicã exercitarea dreptului la apãrare al inculpatului". Cu referire la art. 140^3, coroborat cu art. 149^1 alin. 13 din Codul de procedurã penalã, se aratã cã dispoziţiile acestora "limiteazã posibilitatea justiţiabilului afectat de luarea unei mãsuri preventive de a ataca o asemenea hotãrâre", iar art. 143 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã "lasã loc unui arbitrariu cu privire la situaţiile în care se poate dispune arestarea preventivã a unei persoane, menţinerea unei astfel de mãsuri şi prelungirea sa, fiind creat un avantaj major în favoarea exponenţilor organelor de represiune ale statului".
Tribunalul Vaslui - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din susţinerile autorilor excepţiei şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 52, 136^1, 140^3, 143, 148 alin. 1 lit. f) şi ale art. 149^1 alin. 13 din Codul de procedurã penalã.
Curtea observã, pe de o parte, cã autorii excepţiei criticã în ansamblu art. 52, dar din motivarea excepţiei rezultã cã în realitate critica vizeazã doar dispoziţiile alin. 6 ale acestui articol, iar, pe de altã parte, cã art. 136^1 nu se regãseşte în cuprinsul Codului de procedurã penalã, criticile de neconstituţionalitate vizând în realitate prevederile art. 136.
De aceea, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra prevederile art. 52 alin. 6, conform cãrora "Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei cãi de atac", ale art. 136 privind "Scopul şi categoriile mãsurilor preventive", ale art. 140^3 referitoare la "Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de judecãtor în cursul urmãririi penale privind mãsurile preventive", ale art. 143 privind "Condiţiile reţinerii", ale art. 149^1 alin. 13, potrivit cãrora "Împotriva încheierii se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã", şi ale art. 148 alin. 1 lit. f), conform cãrora "Mãsura arestãrii preventive a inculpatului poate fi luatã dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute în art. 143 şi existã vreunul dintre urmãtoarele cazuri: [...] f) inculpatul a sãvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi existã probe cã lãsarea sa în libertate prezintã un pericol concret pentru ordinea publicã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra prevederilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 300 din 7 noiembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 2 decembrie 2002, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a reţinut cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, referitoare la procedura specialã de soluţionare a declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare, este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 127 din Constituţie, procedura de judecatã este stabilitã de lege, respectiv şedinţele de judecatã sunt publice, în afarã de cazurile prevãzute de lege. De asemenea, potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotãrârilor judecãtoreşti pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac în condiţiile legii. Rezultã, aşadar, cã, potrivit Constituţiei, legiuitorul este unica autoritate competentã de a reglementa procedura de judecatã, cazurile în care şedinţele de judecatã nu sunt publice, precum şi cãile de atac şi condiţiile exercitãrii acestora. Procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau de recuzare face parte integrantã din procedura de judecatã, fiind reglementatã în conformitate cu prevederile constituţionale.
În ceea ce priveşte încheierea prin care se soluţioneazã cererea de recuzare, Curtea constatã cã aceasta nu soluţioneazã fondul cauzei şi de aceea lipsa unei cãi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrarã dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Faptul cã o asemenea încheiere nu poate fi atacatã separat cu recurs se explicã, pe de o parte, prin necesitatea evitãrii unei prelungiri abuzive a procesului, iar pe de altã parte, prin faptul cã respectiva încheiere poate fi atacatã cu recurs odatã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Referitor la susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate privind "modul ambiguu" în care art. 136 din Codul de procedurã penalã "reglementeazã cadrul ce stã la baza luãrii unei mãsuri preventive" ce "lasã loc arbitrariului", precum şi la cele conform cãrora art. 140^3, coroborat cu art. 149^1 alin. 13 din Codul de procedurã penalã, "limiteazã posibilitatea justiţiabilului afectat de luarea unei mãsuri preventive de a ataca o asemenea hotãrâre", iar art. 143 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã "lasã loc unui arbitrariu cu privire la situaţiile în care se poate dispune arestarea preventivã a unei persoane", Curtea constatã cã acestea nu pot fi reţinute.
Asemenea critici nu privesc, în realitate, constituţionalitatea textelor de lege criticate, ci, pe de o parte, modul de interpretare şi de aplicare a acestora, iar, pe de altã parte, soluţia legislativã din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, sub acest aspect, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Astfel, pe de o parte, completarea dispoziţiilor legale ţine de competenţa exclusivã a legiuitorului, iar, pe de altã parte, interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fazã indispensabilã procesului de aplicare a legii, aparţine instanţelor judecãtoreşti.

Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6, ale art. 136, 140^3, 143, 148 alin. 1 lit. f) şi ale art. 149^1 alin. 13 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Corneliu Bãrbulescu şi Ticu Bãrbulescu în Dosarul nr. 3.071/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 martie 2008.

PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016