Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
DECIZIE nr. 348 din 10 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 18^1 alin. (1) si (3) si art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 348 din 10 martie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 18^1 alin. (1) si (3) si art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 348 din 10 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, precum si a dispozitiilor art. 18^1 alin. (1) si (3) si art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 258 din 12 aprilie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) şi (3) şi <>art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Alexandru Pârjol şi Gheorghe Vişovan în Dosarul nr. 2.633/182/2010 al Judecãtoriei Baia Mare - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.703D/2010.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 184D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Nicolae Fãrcaş în Dosarul nr. 9.686/320/2009 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
    Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexãrii dosarelor.
    Curtea, având în vedere identitatea parţialã de obiect al cauzelor, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 184D/2011 la Dosarul nr. 4.703D/2010, care a fost primul înregistrat.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.

                           CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
    Prin încheierile din 10 noiembrie 2010 şi, respectiv, 13 mai 2010 (transmisã Curţii Constituţionale prin adresa emisã la data de 25 ianuarie 2011), pronunţate în dosarele nr. 2.633/182/2010 şi nr. 9.686/320/2009, Judecãtoria Baia Mare - Secţia penalã şi Judecãtoria Târgu Mureş au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) şi (3) şi <>art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi, respectiv, a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie.
    Excepţia a fost ridicatã de Alexandru Pârjol, Gheorghe Vişovan şi Nicolae Fãrcaş în dosarele de mai sus având drept obiect soluţionarea unor cauze penale.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (1) referitoare la universalitate, art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementãrilor din tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 referitoare la Libertatea individualã, art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apãrare, art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la proprietatea privatã şi ale art. 53 alin. (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la delegarea legislativã, art. 135 alin. (1) referitoare la economia de piaţã, deoarece Guvernul a intervenit prin procedura ordonanţelor de urgenţã în domeniul legilor constituţionale şi al celor care privesc regimul instituţiilor fundamentale ale statului. Nu existã niciun dubiu cã Ministerul Public face parte din categoria acestor instituţii. Totodatã, Guvernul nu se afla într-o situaţie extraordinarã care sã justifice emiterea actului normativ contestat.
    De asemenea, dispoziţiile art. 18^1 alin. (1) şi (3) şi <>art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 asigurã o protecţie superioarã proprietãţii Comunitãţii Europene faţã de proprietatea altor subiecte de drept naţional şi internaţional şi nu rãspund exigenţelor de previzibilitate şi precizie, încãlcând principiul legalitãţii incriminãrii. Totodatã, nu permit celui acuzat sã îşi facã apãrarea şi sã administreze probe în raport de o faptã precis şi legal determinatã.
    Judecãtoria Baia Mare - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 este întemeiatã, deoarece este evident cã s-a reglementat în materia organizãrii şi funcţionãrii Ministerului Public, domeniu rezervat exclusiv legilor organice.
    În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) şi (3) şi <>art. 18^2 din Legea nr. 78/2000, instanţa de judecatã apreciazã cã este neîntemeiatã.
    Judecãtoria Târgu Mureş opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
    Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                    CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 54/2006 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.
    De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. 18^1 alin. (1) şi (3) şi <>art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, aşa cum au fost modificate şi completate prin cartea II, titlul I, <>art. I pct. 18 din Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, şi care au urmãtorul conţinut:
    - Art. 18^1 alin. (1) şi (3): "Art. 18^1. - (1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.[...]
    (3) Dacã faptele prevãzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.";
    - Art. 18^2: "Art. 18^2. - (1) Schimbarea, fãrã respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
    (2) Dacã fapta prevãzutã la alin. (1) a produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
    (3) Schimbarea, fãrã respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal obţinut, dacã fapta are ca rezultat diminuarea ilegalã a resurselor din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã la alin. (1)."
    Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1) referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (1) referitoare la universalitate, art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementãrilor din tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 referitoare la Libertatea individualã, art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apãrare, art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la proprietatea privatã şi ale art. 53 alin. (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la delegarea legislativã şi art. 135 alin. (1) referitoare la economia de piaţã.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare.
    Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 1.167 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2010, precum şi a <>Deciziei nr. 297 din 23 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, instanţa de contencios constituţional a reţinut cã, "ţinând seama de raţiunea edictãrii actului normativ aşa cum a fost arãtatã în preambulul sãu", nu au fost încãlcate dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie. Totodatã, Curtea a mai constatat, referitor la interdicţia Guvernului de a adopta o ordonanţã de urgenţã în domeniul instituţiilor fundamentale ale statului, cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 nu afecteazã instituţia Ministerului Public, "transformarea Parchetului Naţional Anticorupţie în Direcţia Naţionalã Anticorupţie fiind un imperativ desprins, pe de o parte, din raţiuni de conformitate cu Legea fundamentalã şi impuse la rândul lor de <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 235/2005 - [prin care s-au declarat neconstituţionale prevederile prin care Parchetul Naţional Anticorupţie era competent cu investigarea infracţiunilor comise de cãtre deputaţi şi senatori] -, definitivã şi general obligatorie şi, pe de altã parte, din necesitatea îmbunãtãţirii activitãţii acestei structuri specializate".
    Cu acelaşi prilej, examinând natura şi finalitatea reglementãrii criticate, Curtea a constatat cã nu s-au evidenţiat aspecte negative menite a perturba organizarea şi funcţionarea Ministerului Public.
    De asemenea, prin <>Decizia nr. 552 din 15 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 10 iunie 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18^1 şi 18^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, statuând cã, "potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili prin lege organicã infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora. Acest lucru nu presupune însã uniformitate de reglementare, motiv pentru care, din anumite raţiuni de politicã penalã ori din considerente ce izvorãsc din realitãţi iminente, Parlamentul poate incrimina, prin lege specialã, o anumitã conduitã susceptibilã de a leza o serie de relaţii sociale ocrotite.
    Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate din <>Legea nr. 78/2000, care reglementeazã una dintre modalitãţile de sãvârşire a infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene, au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii relaţiilor sociale referitoare la încrederea publicã în folosirea sau prezentarea de documente în vederea obţinerii de fonduri din bugetul general al instituţiei europene. Aceasta reprezintã o opţiune de politicã legislativã şi nu aduce în niciun fel atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în cauzã. Astfel, textul de lege criticat se aplicã tuturor persoanelor calificate ca subiecţi activi şi care se aflã în ipoteza normei, fãrã nicio discriminare şi, de asemenea, nu încalcã niciuna dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil ori dreptul la apãrare, partea interesatã având deplina libertate de a se prevala de toate acestea."
    În ceea ce priveşte critica referitoare la absenţa din conţinutul reglementãrii a exigenţelor de previzibilitate şi precizie, Curtea a constatat cã aceasta nu poate fi primitã, deoarece textul are o redactare univocã, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivã sau arbitrarã. De altfel, prin Hotãrârea din 25 noiembrie 1996, pronunţatã în Cauza Wingrove contra Marii Britanii, Curtea de la Strasbourg a decis cã legea internã pertinentã, care înglobeazã atât dreptul scris, cât şi pe cel nescris, trebuie sã fie formulatã cu o precizie suficientã pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sã prevadã într-o mãsurã rezonabilã, în circumstanţele speţei, circumstanţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Or, nu se poate susţine cã dispoziţiile legale criticate nu respectã o asemenea cerinţã, deoarece acestea nu fac altceva decât sã incrimineze uzul de fals comis în scopul circumstanţiat al obţinerii de fonduri pe nedrept din bugetul general al Comunitãţilor Europene.
    În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a art. 44 din Legea fundamentalã, Curtea a constatat cã acesta nu are incidenţã în cauzã, iar dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Constituţie sunt pe deplin respectate de normele legale criticate, care, dimpotrivã, reprezintã o garanţie a funcţionãrii unei economii de piaţã şi care nu fac altceva decât sã incrimineze uzul de fals comis în scopul circumstanţiat al obţinerii de fonduri pe nedrept din bugetul general al Comunitãţilor Europene.
    Introducerea, prin lege specialã, a unei noi infracţiuni distincte cu un regim sancţionator mai sever al faptelor enumerate în <>art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu este de naturã a afecta dispoziţiile art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementãrilor internaţionale, deoarece, pe de o parte, aceste prevederi constituţionale sunt aplicabile numai în domeniul drepturilor omului şi, pe de altã parte, vizeazã o problemã de aplicare a legii, constând în prioritatea reglementãrilor internaţionale mai favorabile, aspect care excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice modificarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate, cât şi argumentele pe care acestea s-au bazat îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) şi (3) şi <>art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Alexandru Pârjol şi Gheorghe Vişovan în Dosarul nr. 2.633/182/2010 al Judecãtoriei Baia Mare - Secţia penalã şi de Nicolae Farcaş în Dosarul nr. 9.686/320/2009 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 martie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                            Afrodita Laura Tutunaru

                                 -------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016