Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 347 din 18 aprilie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 si art. 207 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 401 din 9 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 şi 207 din Codul penal, excepţie ridicatã de Costicã Stoleru în Dosarul nr. 9.064/2005 al Judecãtoriei Bacãu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 9.064/2005, Judecãtoria Bacãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 206 şi 207 din Codul penal, excepţie ridicatã de Costicã Stoleru în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 206 din Codul penal aduc atingere dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât contravin ab initio, de facto et de iure, pactelor şi tratatelor internaţionale în materie la care România este parte, deoarece în legislaţia comunitarã sancţiunea pentru calomnie este de naturã civilã pecuniarã, nefiind supusã unui regim sancţionator penal ori contravenţional. Chiar dacã exercitarea libertãţii de exprimare poate fi supusã unor "formalitãţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni", incriminarea calomniei ca faptã penalã îngrãdeşte acest drept, întrucât nu se constituie într-o mãsurã necesarã societãţii democratice în scopul garantãrii autoritãţii şi imparţialitãţii puterii judecãtoreşti ori pentru a împiedica divulgarea unor informaţii confidenţiale. De aceea, intervenţia legiuitorului de a sancţiona penal atingeri aduse unor drepturi subiective depãşeşte limitele folosirii restrângerii drepturilor, fiind disproporţionatã faţã de lezarea unor drepturi greu de cuantificat ca valoare socialã.
În ceea ce priveşte prevederile art. 207 din Codul penal, autorul excepţiei aratã cã proba veritãţii nu reprezintã altceva decât o recunoaştere a sãvârşirii unei fapte penale şi creeazã o stare de inechitate şi inegalitate procesualã inculpatul fiind obligat sã recunoascã sãvârşirea faptei prin aceastã probã, indiferent dacã probeazã apãrarea unui interes legitim. Spre deosebire de fapte a cãror materialitate poate fi doveditã, anumite afirmaţii se constituie în judecãţi de valoare a cãror probã este imposibil de realizat şi de aceea cerinţa unei probatio diabolica nu face altceva decât sã aducã atingere libertãţii de opinie ca element fundamental al dreptului garantat de art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Bacãu opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dreptul la libertatea de exprimare nu este absolut, fiind susceptibil de anumite condiţii ori restrângeri în scopul protejãrii demnitãţii, onoarei, vieţii particulare a persoanei ori a dreptului la propria imagine. Prin art. 207 din Codul penal nu se instituie o prezumţie de vinovãţie, ci se oferã inculpatului, în virtutea dreptului la libertatea de exprimare, posibilitatea de a dovedi acurateţea faptelor obiective care fundamenteazã judecãţile de valorare. Instanţa mai aratã cã asupra dispoziţiilor legale criticate Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 310/2001 şi nr. 134/2000, ocazii cu care excepţiile au fost respinse ca neîntemeiate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin incriminarea infracţiunii de calomnie nu se încalcã libertatea de exprimare, care impune, în acord cu prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (6), precum şi ale art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, respectarea cerinţei de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi dreptul la propria imagine, precum şi alte formalitãţi, condiţii, restrângeri ori sancţiuni necesare, într-o societate democraticã, pentru protecţia drepturilor sau reputaţiei altor persoane.
Art. 207 din Codul penal nu reglementeazã stabilirea vinovãţiei, ci instituie posibilitatea inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmaţiilor sau imputãrile fãcute în scopul apãrãrii unui interes legitim.
Dispoziţiile art. 206 şi 207 din Codul penal nu aduc atingere nici prevederilor art. 53 din Constituţie şi art. 18 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 şi 207 din Codul penal, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 206 - Calomnia: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoanã, care, dacã ar fi adevãratã, ar expune acea persoanã la o sancţiune penalã, administrativã sau disciplinarã, ori dispreţului public, se pedepseşte cu amendã de la 2.500.000 lei la 130.000.000 lei.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã.";
- Art. 207 - Proba veritãţii: "Proba veritãţii celor afirmate sau imputate este admisibilã, dacã afirmarea sau imputarea a fost sãvârşitã pentru apãrarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a fãcut proba veritãţii nu constituie infracţiunea de insultã sau calomnie."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 30 privind Libertatea de exprimare, ale art. 53 privind Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi pe cele ale art. 10 referitoare la Libertatea de exprimare şi art. 18 referitoare la Limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 207 şi 206 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, prin deciziile nr. 134 din 6 iulie 2000 şi nr. 139 din 10 martie 2005, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000 şi, respectiv, nr. 350 din 25 aprilie 2005, Curtea Constituţionalã a respins excepţiile de neconstituţionalitate ca neîntemeiate, pentru considerentele acolo arãtate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 şi 207 din Codul penal, excepţie ridicatã de Costicã Stoleru în Dosarul nr. 9.064/2005 al Judecãtoriei Bacãu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 aprilie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
