Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 347 din 10 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23-25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 118 din 25 februarie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23-25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Ileana Natalia Cristea în Dosarul nr. 534/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal sunt prezenţi Ileana Natalia Cristea şi Şerban Nicolae David, prin avocat Valeriu Plesoianu. Este prezent, de asemenea, Valentin Ioan Stamo.
Avocatul pãrţilor prezente solicita admiterea exceptiei pentru aceleaşi motive invocate în fata instanţei.
Valentin Ioan Stamo solicita respingerea exceptiei, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii. În sustinere depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, arãtând ca textele criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 martie 2002 Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23-25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Ileana Natalia Cristea într-un proces civil.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 24 alin. (1) şi ale art. 25 alin. (2) din Constituţie, prevederilor art. 7 şi 10 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, aducând în sprijinul acestei opinii o serie de decizii ale Curţii, ca de exemplu Decizia nr. 139/2001, Decizia nr. 142/2001, Decizia nr. 113/2000, precum şi Decizia nr. 35/2001. În final conchide ca "dispoziţiile legale criticate urmãresc ocrotirea în mod egal a proprietarilor şi a chiriaşilor, stabilind, pe de o parte, dreptul chiriaşului de a refuza acest schimb, dacã locuinta nu îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege. Astfel nu se poate susţine ca sunt incalcate prevederile art. 25 alin. (2) din Constituţie privind dreptul cetãţenilor de a-şi stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din ţara".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Critica de neconstituţionalitate are ca obiect prevederile <>art. 23-25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , prevederi al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 23:
"(1) Proprietarii au dreptul sa ceara şi sa obţinã mutarea chiriaşilor din spaţiile cu destinaţia de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu.
(2) Pentru aceasta proprietarul este obligat sa punã la dispoziţie chiriaşului, cu contract de închiriere, un alt spaţiu cu destinaţia de locuinta în aceeaşi localitate sau într-o alta localitate, cu acordul chiriaşului şi cu asigurarea exigenţelor minimale prevãzute în anexa nr. 1 la <>Legea nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Dacã locuinta oferitã în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de cãtre aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevãzut în contractul iniţial."
- Art. 24:
"(1) Chiriaşul nu este obligat sa se mute, dacã în locuinta care i se oferã în schimb nu i se asigura suprafata locuibilã şi numãrul de camere la care este îndreptãţit conform anexelor nr. 1 şi 2 la prezenta ordonanta de urgenta, dar nici nu poate pretinde o suprafata locuibilã sau un numãr de camere mai mare decât cele la care este îndreptãţit potrivit prezentei ordonanţe de urgenta sau decât cele pe care le deţine cu chirie şi nici condiţii mai bune de locuit decât cele pe care le are în locuinta din care urmeazã sa se mute.
(2) Nu i se va putea cere chiriaşului sa se mute într-o locuinta insalubra şi nici sa accepte o locuinta lipsitã de dependintele strict necesare - bucatarie, baie, WC -, prevãzute în contractul de închiriere a locuinţei din care urmeazã sa se mute.
(3) Chiriaşul nu va putea însã sa invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul ca locuinta oferitã este situata într-un cartier periferic, ca este mai puţin confortabila datoritã felului diferit de încãlzire, ca nu are curte ori datoritã etajului la care se afla locuinta oferitã în schimb.
(4) Chiriaşul poate fi evacuat şi din garajul deţinut, dacã acesta a aparţinut, la data preluãrii de cãtre stat, locuinţei din care urmeazã sa se mute, chiar dacã proprietarul nu poate sa îi ofere chiriaşului un alt garaj la schimb."
- Art. 25:
"Litigiile dintre proprietari şi chiriaşi, legate de schimbul obligatoriu de locuinta, sunt de competenta judecãtoriei în raza cãreia se afla imobilul. Hotãrârea pronunţatã de judecãtorie poate fi atacatã cu recurs. Hotãrârea instanţei de recurs este definitiva şi irevocabilã."
În argumentarea criticii de neconstituţionalitate, în urma unei analize semantice a notiunii de "obligatoriu" ce caracterizeazã, în reglementarea legalã, schimbul de locuinta menit sa imbine interesele chiriaşilor cu cele ale proprietarilor deposedati abuziv, autorul pretinde ca titularul contractului de închiriere ar fi constrâns sa-şi stabileascã domiciliul impotriva voinţei sale, anume asa cum a stabilit "o alta persoana". Mai mult, se presupune ca reglementarea legalã ar putea duce la concluzia ca cel în cauza (chiriaşul) nici nu ar putea sa se mute într-o alta locuinta. Asadar, ar fi vorba aici despre un fel de "domiciliu obligatoriu", ceea ce în opinia sa ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 24 alin. (1) şi ale art. 25 alin. (2) din Constituţie.
Se mai susţine ca dispoziţiile legale criticate ar fi contrare şi prevederilor art. 7 şi 10 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Criticile de neconstituţionalitate sunt neintemeiate pentru considerentele ce urmeazã:
În jurisprudenta sa Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant ca instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvari diferite nu poate fi apreciatã drept o încãlcare a principiului egalitãţii în fata legii. Asa se explica de ce în cazul chiriaşilor statului, unde protecţia socialã se realizeazã şi prin reînnoirea contractului de închiriere, nu îşi gãseşte aplicare schimbul obligatoriu de locuinta, în timp ce în cazul chiriaşilor din locuintele retrocedate, domeniu în care prevaleazã principiul garantarii dreptului de proprietate, s-a impus consacrarea unui atare schimb.
Curtea retine ca statul, chemat sa medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoana fizica şi chiriaş, a procedat corect, asigurându-i primului posibilitatea unei valorificari plenare a atributelor dreptului sau de proprietate, ingrijindu-se totodatã de protecţia celui de-al doilea impotriva unor eventuale abuzuri, prin instituirea unor exigente rezonabile fãrã a cãror satisfacere chiriaşul nu poate fi obligat sa elibereze locuinta.
Curtea mai constata ca nu este intemeiata nici susţinerea potrivit cãreia prevederile criticate din ordonanta ar incalca dispoziţiile art. 21 din Constituţie, privitoare la accesul liber la justiţie.
În jurisprudenta sa, de exemplu Decizia nr. 113 din 13 iunie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 21 august 2000, şi Decizia nr. 35 din 6 februarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 4 aprilie 2001, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , Curtea Constituţionalã a statuat ca accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
Atât considerentele, cat şi soluţiile din aceste decizii sunt valabile şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
În legatura cu invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la apãrare, Curtea nu o poate retine ca fiind relevanta, întrucât litigiile legate de schimbul obligatoriu de locuinta se judeca de cãtre instanţele judecãtoreşti, pãrţile având dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului, indiferent de gradele de jurisdicţie.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor art. 25 din Constituţie, referitoare la libera circulaţie a persoanelor, Curtea observa ca dispoziţia legalã criticata nu are legatura cu acest text constituţional. Prin urmare, nu se poate conchide ca persoana în cauza nu ar putea sa calatoreasca, sa îşi stabileascã domiciliul sau resedinta în orice alta localitate din ţara sau din strãinãtate.
În cauza a mai fost invocatã şi încãlcarea prevederilor art. 7 şi 10 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În legatura cu acest aspect Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, a statuat ca, în sensul practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, conceptul de "proces echitabil" nu implica în mod necesar existenta mai multor grade de jurisdicţie şi nici exercitarea mai multor cai de atac de cãtre toate pãrţile din proces.
Fata de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23-25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Ileana Natalia Cristea în Dosarul nr. 534/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 decembrie 2002.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
