Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 346 din 28 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 206 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 4 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Abb Fethi în Dosarul nr. 24.406/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal este prezentã partea Anca Sigartãu, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 24.406/2004, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Abb Fethi în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã libertatea de exprimare, astfel cum este consacratã aceasta de dispoziţiile art. 30 din Constituţie, respectiv de cele ale art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 19 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, întrucât au ca scop "blocarea exprimãrii în mod liber a conştiinţei şi opiniilor, denaturând relaţiile interumane prin aplicarea spectrului penal asupra oricãrei conversaţii politice". Se aratã totodatã cã prin noul Cod penal, adoptat prin <>Legea nr. 301/2004 , insulta nu mai este prevãzutã şi pedepsitã ca infracţiune, iar calomnia are o definire mult diferitã, în concordanţã cu normele europene.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale şi din actele internaţionale invocate în motivarea excepţiei. Se aratã cã prin incriminarea insultei şi calomniei nu se desfiinţeazã libertatea de exprimare, ca drept fundamental al omului, ci se restrânge doar exercitarea acestei libertãţi în limitele impuse de protecţia demnitãţii, a vieţii particulare şi a propriei imagini a persoanei, drepturi şi libertãţi ocrotite deopotrivã de reglementãrile internaţionale la care face referire autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât, prin incriminarea insultei şi a calomniei, legiuitorul nu a urmãrit sã cenzureze libertatea de exprimare, ci doar sã impunã anumite limite în comportamentul şi în exprimarea oamenilor, astfel încât sã nu fie încãlcate drepturile şi libertãţile celorlalţi. Stabilirea prin lege a unor constrângeri sau sancţiuni nu este incompatibilã cu libertatea de exprimare, atâta timp cât acestea sunt absolut necesare pentru apãrarea onoarei şi a demnitãţii persoanei. Se invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 20, art. 30 alin. (1) din Constituţie şi nu aduc atingere prevederilor art. 19 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Se invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal, având urmãtorul cuprins:
- Art. 205: "Atingerea adusã onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocurã, se pedepseşte cu amendã.
Aceeaşi pedeapsã se aplicã şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boalã sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã.";
- Art. 206: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoanã, care, dacã ar fi adevãratã, ar expune acea persoanã la o sancţiune penalã, administrativã sau disciplinarã, ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendã.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã."
Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei au urmãtorul cuprins:
- Art. 20: (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invocã, de asemenea, dispoziţiile art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "Orice persoanã are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fãrã amestecul autoritãţilor publice şi fãrã a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedicã statele sã supunã societãţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare", precum şi cele ale art. 19 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, având umãtorul cuprins:
- Art. 19: "Orice individ are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare, ceea ce implicã dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale şi acela de a cãuta, de a primi şi de a rãspândi, fãrã consideraţii de frontierã, informaţii şi idei prin orice mijloc de exprimare.";
- Art. 30: "Nici o prevedere a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretatã ca implicând pentru un stat, un grup sau persoanã dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a sãvârşi vreun act care sã conducã la desfiinţarea drepturilor şi libertãţilor enunţate în prezenta Declaraţie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sã fie respinsã.
Curtea reţine cã dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal, care incrimineazã şi sancţioneazã faptele de insultã şi calomnie ca infracţiuni contra demnitãţii persoanei, valoare supremã, garantatã în statul de drept şi consacratã în art. 1 alin. (3) din Constituţie, nu încalcã libertatea de exprimare, astfel cum este aceasta consfinţitã de dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţie, de cele ale art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 19 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Aceasta întrucât libertatea de exprimare impune respectarea cerinţei înscrise la art. 30 alin. (6) din Legea fundamentalã, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi dreptul la propria imagine.
Încriminarea infracţiunilor de insultã şi calomnie dã expresie, prin urmare, restrângerii dreptului la exprimare, prevãzutã de art. 30 alin. (6) din Constituţie, în scopul apãrãrii unor valori care sunt de esenţa unei societãţi democratice, în concordanţã şi cu art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care reglementeazã posibilitatea limitãrii libertãţii de exprimare, dupã cum urmeazã: "Exercitarea acestor libertãţi ce comportã îndatoriri şi responsabilitãţi poate fi supusã unor formalitãţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevãzute de lege, care constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru [...] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora [...]."
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, care a subliniat în cauza Cumpãnã şi Mazãre împotriva României faptul cã dreptul prevãzut de art. 10 din Convenţie nu este absolut, exerciţiul libertãţii de exprimare comportând, potrivit paragrafului 2 al art. 10 din Convenţie, "îndatoriri şi responsabilitãţi", care capãtã o importanţã sporitã atunci când existã riscul de a se aduce atingere reputaţiei persoanelor, garantatã şi ea de Convenţie, şi de a pune în pericol "drepturile altora".
În ceea ce priveşte art. 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, invocat de asemenea în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã acesta nu are incidenţã în cauzã, întrucât vizeazã aspecte privind interpretarea dispoziţiilor Declaraţiei.
Câtã vreme art. 205 şi 206 din Codul penal nu aduc nici o atingere dispoziţiilor cuprinse în actele internaţionale la care face referire autorul excepţiei de neconstituţionalitate în motivarea acesteia, nu poate fi reţinutã nici pretinsa contradicţie dintre normele criticate şi prevederile art. 20 din Constituţie.
De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 32/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002, <>Decizia nr. 276/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004, Decizia nr. 32/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 23 februarie 2005. Atât soluţia de respingere a excepţiei pronunţatã cu aceste prilejuri, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Abb Fethi în Dosarul nr. 24.406/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
