Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 346 din 18 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Spitalul Judeţean de Urgenta "Sf. Apostol Andrei" din Galaţi în Dosarul nr. 14.736/2002 al Judecãtoriei Galaţi. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca textul de lege criticat a mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, de exemplu prin Decizia nr. 8/2003, Curtea respingând cu acel prilej excepţia. Întrucât nu au apãrut elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudenţei, se solicita respingerea exceptiei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 4 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 14.736/2002, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Spitalul Judeţean de Urgenta "Sf. Apostol Andrei" din Galaţi. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, prin modul în care reglementeazã instituţia cauţiunii, impiedica accesul liber la justiţie, cuantumul cauţiunii fiind lãsat la latitudinea exclusiva a judecãtorului, neexistand criterii obiective de apreciere a acestuia. Aplicarea dispoziţiilor legale criticate da posibilitatea judecãtorului de a stabili cauţiuni având ca obiect plata unor sume exorbitante în cauze neevaluabile în bani şi cauţiuni infime în cauze cu valori foarte mari, fapt ce vine în contradictie cu prevederile legale în materie, care instituie taxe de timbru diferenţiate, pentru fiecare categorie de acţiuni în parte, în funcţie de anumite criterii obiective, ce pot fi corect apreciate de cãtre pãrţi. Judecãtoria Galaţi apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât obligaţia de a plati cauţiunea este o garanţie instituitã în favoarea creditorului, necesarã pentru a-şi putea acoperi prejudiciul suferit ca urmare a suspendãrii executãrii silite. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Preşedintele Camerei Deputaţilor retine ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are latitudinea de a stabili, în conformitate cu prevederile Constituţiei, modalitatea în care poate fi suspendatã executarea silitã. Cartea a V-a din Codul de procedura civilã a instituit posibilitatea instanţei de a decide cu privire la suspendarea executãrii silite la cererea expresã a partii interesate, cu plata unei cauţiuni în cuantumul pe care aceasta îl fixeazã. Prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, corelate cu cele ale alin. 3 al aceluiaşi articol, respecta principiul accesului liber la justiţie, cat timp partea interesatã poate ataca încheierea asupra suspendãrii executãrii, inclusiv pentru aspecte legate de cuantumul cauţiunii stabilite, separat de soluţia pronunţatã cu privire la contestaţia la executare, realizandu-se în acest mod atât exercitarea neingradita a drepturilor procesuale ale pãrţilor, cat şi controlul jurisdicţional al soluţiei pronunţate cu privire la cererea de suspendare. Se apreciazã ca stabilirea cuantumului cauţiunii nu este o problema de constitutionalitate, ci o problema de fapt, interpretarea şi aplicarea prevederilor criticate excedand competentei Curţii Constituţionale, deoarece, în conformitate cu <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, aceasta nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei. În concluzie, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã este neîntemeiatã. Guvernul considera neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, arãtând ca textul de lege criticat nu aduce nici o atingere accesului liber la justiţie, ci, dimpotriva, reprezintã o expresie a aplicãrii acestui principiu constituţional. Se apreciazã ca procedura de judecata a contestaţiei la executare, în ansamblul ei, se întemeiazã pe dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care prevãd ca reglementarea competentei şi a procedurii de judecata se face "prin lege", dând astfel libertate legiuitorului sa statueze în aceste domenii. Modul în care judecãtorul stabileşte cuantumul cauţiunii, în funcţie de circumstanţele spetei, nu reprezintã o problema de constitutionalitate, ci una ce tine de aplicarea textului procedural criticat în funcţie de datele concrete ale cauzei. În concluzie, se considera ca reglementarea criticata asigura un tratament juridic egal pentru cei interesaţi în exercitarea dreptului de a se adresa justiţiei atât în ceea ce priveşte încuviinţarea suspendãrii executãrii silite, cat şi pentru controlul judecãtoresc al soluţiei pronunţate. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, care are urmãtorul conţinut: - Art. 403 alin. 1: "Pana la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanta competenta poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanta, în afarã de cazul în care legea dispune altfel." Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale: - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã reglementeazã posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silitã pana la soluţionarea contestaţiei la executare, dacã se depune o cauţiune al carei cuantum este fixat de instanta. Instituirea obligaţiei de plata a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii, are o dubla finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, şi, pe de alta parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rau-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a impiedica accesul liber la justiţie. Asa fiind, Curtea constata ca, în condiţiile în care, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, legiuitorul ordinar este abilitat sa reglementeze competenta şi procedura de judecata, stabilind cadrul organizatoric şi funcţional în care se realizeazã accesul liber la justiţie, instituirea cauţiunii nu aduce nici o atingere principiului constituţional pretins a fi încãlcat. Sub acest aspect, procedura contestaţiei la executare asigura garanţii suficiente de ocrotire a accesului liber la justiţie tuturor pãrţilor implicate în proces, prin însuşi faptul ca le oferã posibilitatea de a contesta executarea şi de a solicita suspendarea acesteia. De altfel, şi alte legislaţii europene reglementeazã instituţia cauţiunii în cadrul procedurilor de executare silitã. Astfel, dispoziţiile art. 521 din Codul francez de procedura civilã prevãd posibilitatea celui impotriva cãruia a fost emis un titlu executoriu de a evita continuarea executãrii provizorii a acestuia, cu autorizarea instanţei, prin depunerea unei sume de bani sau a altor valori suficiente pentru a garanta suma la plata cãreia a fost condamnat. De asemenea, Codul italian de procedura civilã prevede în art. 623 şi 624 ca instanta poate dispune suspendarea executãrii silite, dacã exista motive întemeiate, cerând sau nu depunerea unei cauţiuni. În Spania, art. 528 şi 529 din Codul de procedura civilã conţin dispoziţii referitoare la plata unei cauţiuni în cazul executãrii silite, respectiv, dacã cel impotriva cãruia s-a obţinut titlu executoriu face opoziţie la executare, trebuie sa depunã o suma de bani suficienta a acoperi eventualele pagube ce ar rezulta din întârzierea executãrii acelui titlu. În ceea ce priveşte critica referitoare la omisiunea legiuitorului de a stabili criterii obiective pentru determinarea cuantumului cauţiunii, de natura sa permitã sãvârşirea de abuzuri de cãtre judecãtor, aceasta antameaza domenii care, prin lege, sunt sustrase competentei Curţii Constituţionale, şi anume interpretarea şi aplicarea legii, de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti ordinare, şi, respectiv, modificarea sau completarea unei prevederi legale, de competenta exclusiva a legiuitorului. Însã Curtea retine ca, potrivit legii, judecãtorul este ţinut sa respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cauţiunii, dat fiind ca un eventual abuz în acest sens poate fi sancţionat prin exercitarea de cãtre debitor a cãilor de atac prevãzute de lege, încheierea de soluţionare a cererii de suspendare putând fi atacatã separat cu recurs în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedura civilã, debitorul beneficiind astfel de toate garanţiile accesului liber la justiţie. Curtea retine ca s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, de exemplu, prin Decizia nr. 8/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 10 martie 2003, şi prin Decizia nr. 76/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003, şi, întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Spitalul Judeţean de Urgenta "Sf. Apostol Andrei" din Galaţi în Dosarul nr. 14.736/2002 al Judecãtoriei Galaţi. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
