Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 344 din 6 decembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 73 din 31 ianuarie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Marian Brutaru în Dosarul nr. 18.169/2000 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã, întrucât Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant, în jurisprudenta sa, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 aprilie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 18.169/2000, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã. Excepţia a fost invocatã de Marian Brutaru într-o cauza penalã având ca obiect sãvârşirea infracţiunilor de calomnie şi tulburare de posesie.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, precum şi ale art. 22 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului la viata şi a dreptului la integritate fizica şi psihicã ale persoanei. Se afirma ca dispoziţiile criticate incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece posibilitatea persoanei vãtãmate de a introduce plângere prealabilã ori de câte ori considera necesar duce la o exercitare sicanatoare, cu rea-credinţa a acestui drept, drepturile persoanei vãtãmate fiind mult mai largi decât ale fãptuitorului sau presupusului fãptuitor. De asemenea, se susţine ca instanta pune în mişcare acţiunea penalã şi tot ea trebuie sa se pronunţe asupra fondului cauzei, ceea ce afecteazã imparţialitatea judecãtorului şi duce la o antepronuntare a acestuia.
Se mai afirma ca dispoziţiile legale criticate incalca şi prevederile art. 22 alin. (1) din Constituţie, deoarece prin introducerea plângerii prealabile o persoana trebuie sa suporte consecinţele unei acţiuni penale sicanatoare, fãrã a exista impotriva sa probe sau indicii de vinovãţie. Exercitarea vexatorie a dreptului de a formula plângere prealabilã aduce atingere dreptului la integritate psihicã a persoanei devenite inculpat prin efectul art. 279 din Codul de procedura penalã.
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 alin. (1) din Constituţie. În cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penalã se pune în mişcare numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, legiuitorul a apreciat ca procesul penal nu trebuie sa se desfãşoare impotriva voinţei acesteia, principiul oficialitatii fiind înlocuit de acela al disponibilitatii. Nu se poate susţine, în mod justificat, ca în aceste cazuri este afectatã imparţialitatea judecãtorului care se pronunţa într-o acţiune penalã pe care el însuşi a pus-o în mişcare, atât timp cat legea prevede ca numai plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate determina punerea în mişcare a acţiunii penale. Judecãtorul sesizat prin plângerea prealabilã nu poate decât sa punã în mişcare acţiunea penalã, dar aceasta nu înseamnã ca el s-a pronunţat la acest moment, putând hotãrî achitarea inculpatului dacã vinovãţia acestuia nu a fost doveditã. Pe de alta parte, inculpatul se bucura în tot cursul procesului penal de prezumţia de nevinovatie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, deoarece dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 alin. (1) din Constituţie şi nu incalca alte prevederi ale Legii fundamentale. Se argumenteaza ca interpretarea data de cãtre autorul exceptiei dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã este eronatã, deoarece, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, procedura de judecata şi competenta sunt stabilite de lege. Chiar dacã persoana vãtãmatã se adreseazã direct instanţei de judecata, aceasta nu contravine prevederilor Constituţiei, întrucât exista suficiente garanţii pentru inculpati de a-şi exercita dreptul la apãrare, inclusiv prin exercitarea cãilor de atac. Se invoca în acelaşi sens jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 161/2000 şi nr. 197/2000 prin care a fost respinsã ca fiind neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, dispoziţii având urmãtorul cuprins: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea penalã prevede ca este necesarã astfel de plângere."
Dispoziţiile constituţionale invocate de autorul exceptiei în susţinerea acesteia sunt urmãtoarele:
- art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- art. 22 alin. (1): "Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea constata ca s-a mai pronunţat prin numeroase decizii asupra dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, statutand ca acestea sunt constituţionale. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 161 din 21 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 23 octombrie 2000, Decizia nr. 19 din 18 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 26 martie 2001, sau Decizia nr. 97 din 29 martie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 iunie 2001. În motivarea soluţiilor de respingere a excepţiilor s-a reţinut, în esenta, ca dispoziţiile criticate nu prevãd privilegii sau îngrãdiri ale exercitãrii drepturilor procesuale pentru nici una dintre pãrţile procesului penal, întrucât distincţiile fãcute între calitatea pãrţilor nu înseamnã nici privilegii şi nici discriminãri.
În ceea ce priveşte presupusa încãlcare a prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie Curtea a constatat ca dispoziţiile criticate nu aduc atingere dreptului la viata şi la integritate fizica şi psihicã, întrucât obiectul reglementãrii dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã îl constituie doar procedura de punere în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã o astfel de plângere.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile adoptate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Marian Brutaru în Dosarul nr. 18.169/2000 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 decembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Vlad Mihai Cercel
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
