Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 344 din 5 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143, 148, 236 si 270 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 11 februarie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143, 148, 236 şi 270 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Traian Margean în Dosarul nr. 1.267/2002 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul exceptiei, avocat Cecilia Tamas, precum şi partea Bogdan Dumitrascu, lipsa fiind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul autorului exceptiei pune concluzii de admitere, sustinand oral motivele de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, expuse în notele scrise depuse la dosar.
Partea Bogdan Dumitrascu solicita respingerea exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca asupra textelor de lege criticate Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu prin Decizia nr. 28 din 15 februarie 2000 şi Decizia nr. 49 din 13 februarie 2001. Se apreciazã ca nu sunt evocate împrejurãri noi care sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii şi se propune respingerea exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 iulie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.267/2002, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143, 148, 236 şi 270 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Traian Margean, inculpat în dosarul menţionat pentru sãvârşirea, în stare de recidiva postexecutorie, a doua infracţiuni de furt calificat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se considera ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 5 pct. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi, prin aceasta, ale art. 20 din Constituţie. Se arata ca, potrivit art. 5 pct. 3 din convenţia menţionatã, orice persoana arestata sau detinuta trebuie sa fie adusã neîntârziat în fata unui judecãtor sau a unui alt magistrat abilitat de lege sa exercite funcţii judiciare şi are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii. Deşi convenţia recunoaşte analogia dintre "judecãtor" şi "magistrat", totuşi magistratul, altul decât judecãtorul, trebuie sa fie independent fata de Executiv şi impartial (independent fata de pãrţi). Or, procurorul nu face parte din aceasta categorie, deoarece el nu este independent, ci este supus principiului subordonarii ierarhice. De aceea, dispoziţiile din Codul de procedura penalã care permit procurorului sa dispunã arestarea preventivã, deşi nu este un magistrat în sensul convenţiei, sunt neconstituţionale, iar mãsura arestãrii preventive luatã de procuror este lovitã de nulitate absolutã.
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti considera ca excepţia este neîntemeiatã. În acest sens, se arata ca dispoziţiile art. 143 şi 148 din Codul de procedura penalã, care prevãd condiţiile reţinerii şi arestãrii preventive, nu incalca nici una dintre prevederile constituţionale privitoare la drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, fiind în concordanta cu prevederile art. 49 din Constituţie. De asemenea, instanta apreciazã ca dispoziţiile art. 270 din Codul de procedura penalã privind cazurile de reluare a urmãririi penale sunt în concordanta cu prevederile Constituţiei. Cu privire la dispoziţiile art. 236 din Codul de procedura penalã, instanta, având în vedere dispoziţiile <>art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, precum şi cele ale art. 23 alin. (4) din Constituţie, apreciazã ca şi acestea sunt constituţionale. De asemenea, instanta considera ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece, potrivit legii, procurorii fac parte din corpul magistraţilor.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul arata ca dispoziţiile art. 143, 148, 236 şi 270 din Codul de procedura penalã trebuie raportate atât la art. 5 pct. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cat şi la jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie. Aceasta din urma a statuat ca independenta se judeca în raport cu Executivul, fãrã a exclude o subordonare fata de alţi judecãtori sau magistraţi, dacã aceştia se bucura de independenta fata de Executiv. Independenta procurorului roman poate fi pusã la indoiala, dacã se are în vedere faptul ca procurorii îşi desfãşoarã activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei, deşi art. 131 alin. (1) din Constituţie consacra principiul legalitãţii şi imparţialitãţii în activitatea Ministerului Public.
Sub aspectul abilitarii procurorului de a dispune luarea mãsurii arestãrii preventive, se arata ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece art. 23 alin. (4) din Constituţie prevede ca arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, or, procurorul are calitatea de magistrat potrivit <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã. În acest sens se citeaza Decizia Curţii Constituţionale nr. 28 din 15 februarie 2000, prin care s-a statuat ca dreptul procurorului de a dispune arestarea preventivã nu contravine prevederilor art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Fata de susţinerea autorului exceptiei, în sensul ca procurorul nu are calitatea de magistrat, vizând astfel art. 236 din Codul de procedura penalã, arata ca aceasta este nefondata, deoarece <>art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, prevede ca şi procurorii au calitatea de magistraţi.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. 148 din Codul de procedura penalã, Avocatul Poporului arata ca luarea mãsurii arestãrii preventive nu are înţelesul ca inculpatului i se imputa sãvârşirea unei infracţiuni, ci ca exista probe sau indicii considerate temeinice în acest sens, în raport cu stadiul în care se afla procesul penal. Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale prevede la art. 5 posibilitatea arestãrii sau reţinerii persoanei în vederea aducerii ei în fata autoritãţii competente, "atunci când exista motive verosimile de a banui ca a sãvârşit o infracţiune". În spiritul convenţiei, prezumţia de nevinovatie nu exclude arestarea preventivã. De aceea, nu se poate susţine ca dispoziţiile legale criticate ar fi contrare prevederilor constituţionale şi dispoziţiilor corespunzãtoare privitoare la prezumţia de nevinovatie, cuprinse în pactele şi convenţiile internaţionale privitoare la drepturile omului.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 236 şi 270 din Codul de procedura penalã, raportate la art. 20 din Constituţie, se considera ca aceste texte sunt în deplina concordanta cu prevederile constituţionale şi cu dispoziţiile <>art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, în care se prevede explicit ca atât judecãtorul, cat şi procurorul au calitatea de magistraţi, astfel încât nu se poate vorbi de încãlcarea prevederilor art. 5 din convenţie.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei şi partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 143, 148, 236 şi 270 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 143 (Condiţiile reţinerii): "Mãsura reţinerii poate fi luatã de organul de cercetare penalã fata de invinuit, dacã sunt probe sau indicii temeinice ca a sãvârşit o fapta prevãzutã de legea penalã.
Mãsura reţinerii se ia în cazurile prevãzute în art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu închisoare prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã.
Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueazã urmãrirea penalã a sãvârşit fapta.";
- Art. 148 (Condiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului): "Mãsura arestãrii inculpatului poate fi luatã dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute în art. 143 şi numai în vreunul din urmãtoarele cazuri:
a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare;
b) infracţiunea este flagrantã, iar pedeapsa închisorii prevãzute de lege este mai mare de 3 luni;
c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmãrire sau de la judecata, ori a fãcut pregatiri pentru asemenea acte, precum şi dacã în cursul judecaţii sunt date ca inculpatul urmãreşte sa se sustragã de la executarea pedepsei;
d) sunt date suficiente ca inculpatul a încercat sa zadarniceasca aflarea adevãrului, prin influentarea unui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte;
e) inculpatul a comis din nou o infracţiune, ori exista date care justifica temerea ca va sãvârşi şi alte infracţiuni;
f) inculpatul este recidivist;
g) când exista una din circumstanţele agravante;
h) inculpatul a sãvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lãsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publica.
În cazurile prevãzute la lit. c)-g), mãsura arestãrii inculpatului poate fi luatã numai dacã pedeapsa închisorii prevãzute de lege este mai mare de un an.";
- Art. 236 (Arestarea preventivã a inculpatului): "Procurorul sesizat potrivit art. 234, dacã pune în mişcare acţiunea penalã şi dacã constata ca sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege pentru luarea mãsurii arestãrii preventive a inculpatului, procedeazã potrivit art. 150 şi urm.
Dacã invinuitul este arestat potrivit art. 233, va fi ascultat de procuror înainte de expirarea termenului de arestare a învinuitului.";
- Art. 270 (Cazurile de reluare a urmãririi penale): "Urmãrirea penalã este reluatã în caz de:
a) încetare a cauzei de suspendare;
b) restituire a cauzei de cãtre instanta de judecata în vederea refacerii sau completãrii urmãririi, ori ca urmare a extinderii acţiunii penale sau a procesului penal;
c) redeschidere a urmãririi penale.
Reluarea urmãririi penale nu poate avea loc dacã se constata ca între timp a intervenit vreunul din cazurile prevãzute în art. 10."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 20 din Constituţie, precum şi cu prevederile art. 5 pct. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece procurorul nu are calitatea de magistrat care poate dispune arestarea, el nu este independent, fiind subordonat ministrului justiţiei, şi deci nu poate fi impartial. În consecinta, se considera ca actele efectuate de procuror în cursul urmãririi penale sunt lovite de nulitate absolutã.
Textele constituţionale invocate au urmãtorul conţinut:
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale."
Art. 5 pct. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale are urmãtorul cuprins: "Orice persoana arestata sau detinuta, în condiţiile prevãzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusã de îndatã înaintea unui judecãtor sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonata unei garanţii care sa asigure prezentarea persoanei în cauza la audiere."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 143 şi 148 din Codul de procedura penalã, care reglementeazã condiţiile reţinerii şi arestãrii preventive, nu incalca prevederile constituţionale privind drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, fiind în concordanta cu prevederile art. 49 din Constituţie, referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, dispoziţiile menţionate sunt în concordanta cu prevederile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. La fel sunt şi dispoziţiile art. 236 şi 270 din Codul de procedura penalã. Afirmatiile autorului exceptiei, în sensul ca procurorul nu ar avea calitatea de magistrat, care sa poatã dispune arestarea preventivã şi trimiterea în judecata a inculpatului, sunt contrazise de dispoziţiile <>art. 42 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, care prevãd ca procurorul are calitatea de magistrat.
În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 28 din 15 februarie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 şi 236 din Codul de procedura penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 3 iulie 2000. Prin aceasta decizie, respingandu-se excepţia, s-a subliniat ca în procesul penal din România procurorul acţioneazã ca apãrãtor al intereselor generale ale societãţii, dar şi ale partii din proces, în spiritul legalitãţii. Mãsura arestãrii preventive se poate dispune de procuror în condiţii strict determinate de lege, astfel încât nu se poate vorbi despre influenta Executivului asupra activitãţii judiciare.
În cauza de fata nu exista elemente noi care sa determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie.
Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmeazã sa fie respinsã.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143, 148, 236 şi 270 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Traian Margean în Dosarul nr. 1.267/2002 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 decembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
