Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 344 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi si art. 337 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 298 din 4 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi şi art. 337 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Isfan şi Antonio Alssaid Isfan în Dosarul nr. 5.163/30/2004 (nr. vechi 5.163/P/2004) al Tribunalului Timiş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 5.163/30/2004 (nr. vechi 5.163/P/2004), Tribunalul Timiş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi şi art. 337 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Isfan şi Antonio Alssaid Isfan în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale dupã casare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, art. 129 referitoare la Folosirea cãilor de atac, precum şi ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Astfel, dupã abrogarea art. 333 din Codul de procedurã penalã, nu s-a mai instituit o altã procedurã de refacere ori de completare a urmãririi penale, fapt ce vine în contradicţie cu dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, art. 337 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la principiul egalitãţii şi la dreptul la apãrare, deoarece conferã doar procurorului rolul de a solicita extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.
Tribunalul Timiş - Secţia penalã nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, pe de o parte, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la art. 337 din Codul de procedurã penalã şi, pe de altã parte, prin abrogarea art. 333 din acelaşi cod, legiuitorul, cu scopul de a asigura dreptul la un proces echitabil, a urmãrit evitarea situaţiilor de tergiversare a cauzelor.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 nu sunt de naturã sã aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi. Abrogarea prevederilor referitoare la restituirea dosarului pentru completarea urmãririi penale nu contravine nici dreptului pãrţilor de a beneficia de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi în mod echitabil a procesului penal.
Cât priveşte critica referitoare la art. 337 din Codul de procedurã penalã, Avocatul Poporului aratã cã faptul cã o persoanã nu poate pune în mişcare acţiunea penalã nu contravine egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în faţa legii, deoarece drepturile acesteia se exercitã în concordanţã cu interesele generale ale societãţii. În situaţia în care procurorul nu cere extinderea procesului penal, instanţa este obligatã sã soluţioneze cauza în limitele în care a fost învestitã prin actul de sesizare şi nu poate dispune, din proprie iniţiativã, extinderea.
De asemenea, textele criticate nu sunt de naturã sã îngrãdeascã dreptul pãrţilor interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a beneficia de toate garanţiile şi drepturile menite sã asigure dreptul la apãrare. Persoana faţã de care s-a dispus extinderea procesului penal beneficiazã de toate drepturile recunoscute fiecãrei pãrţi, indiferent de momentul în care a intrat în proces.
În sfârşit, atât prevederile <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 , cât şi art. 337 din Codul de procedurã penalã nu conţin norme contrare regulii constituţionale referitoare la Folosirea cãilor de atac.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi art. 337, cu denumirea marginalã Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- <>Art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 : "Articolul 333 se abrogã.";
- Art. 337 din Codul de procedurã penalã: "În cursul judecãţii, când se descoperã date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la sãvârşirea faptei prevãzute de legea penalã pusã în sarcina inculpatului sau date cu privire la sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã de cãtre o altã persoanã, dar în legãturã cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoanã.
Dispoziţiile art. 336 se aplicã în mod corespunzãtor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 337 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 257 din 17 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 20 iulie 2004, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arãtate.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Referitor la critica dispoziţiilor <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 , prin care s-a abrogat posibilitatea instanţei de a restitui cauza la procuror, cu excepţia situaţiilor prevãzute la art. 332 din Codul de procedurã penalã referitoare la încãlcãri procedurale prevãzute de art. 197 privind cauzele de nulitate, Curtea constatã cã aceasta nu echivaleazã cu încãlcarea principiului egalitãţii ori a dreptului la apãrare, deoarece se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei şi, totodatã, partea interesatã are deplina libertate de a-şi exercita cum crede de cuviinţã apãrarea. De altfel, raţiunea acestei abrogãri este justificatã de necesitatea eficientizãrii actului de justiţie ce implicã dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere cã inexistenţa posibilitãţii de restituire a cauzei la procuror decât pentru cauze de nulitate absolutã reprezintã tocmai o modalitate de împiedicare a tergiversãrii, instanţele de judecatã, în virtutea rolului lor activ, fiind datoare sã suplineascã eventuale lipsuri ale urmãririi penale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi şi art. 337 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Isfan şi Antonio Alssaid Isfan în Dosarul nr. 5.163/30/2004 (nr. vechi 5.163/P/2004) al Tribunalului Timiş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
