Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 344 din 28 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) si (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 750 din 18 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 46 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Nicolae Teodor Moldovan şi Monica-Teodora Moldovan în Dosarul nr. 4.108/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 4.108/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 46 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Nicolae Teodor Moldovan şi Monica-Teodora Moldovan.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine în esenţã cã prevederile legale criticate contravin principiului constituţional al garantãrii şi ocrotirii dreptului de proprietate privatã, deoarece prevãd posibilitatea menţinerii valabilitãţii actelor juridice de înstrãinare având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, dacã acestea au fost încheiate cu bunã-credinţã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã exceptarea de la sancţiunea nulitãţii absolute a actelor juridice de înstrãinare a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacã acestea au fost încheiate cu bunã-credinţã, respectiv cu respectarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii lor, nu constituie o încãlcare a principiului constituţional al garantãrii şi ocrotirii dreptului de proprietate privatã. Se mai aratã cã aceste prevederi legale "consacrã expres, într-un domeniu particular (...), principiul aparenţei în drept, principiu de drept civil cu aplicaţie generalã în materia înstrãinãrilor imobiliare cu titlu oneros operate de un neproprietar, prin care, pe consideraţiuni de echitate şi utilitate socialã, se salvgardeazã drepturile terţului dobânditor de bunã-credinţã în dauna adevãratului proprietar (...)", care are însã un drept de despãgubire.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã prevederile <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 reprezintã o aplicare a principiului constituţional al garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private "din perspectiva proprietarului care a dobândit imobilul prin cumpãrare de la stat, în baza legii în vigoare la data respectivã şi cu respectarea întocmai a prevederilor acesteia", fiind, deci, de bunã-credinţã la momentul cumpãrãrii. În ceea ce priveşte prevederile <>art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 , Guvernul apreciazã cã aceastã prevedere legalã consacrã regula generalã în materia nulitãţii absolute, care intervine în cazul în care la încheierea actului juridic nu au fost respectate dispoziţii legale imperative, astfel încât excepţia este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã prevederile legale criticate reglementeazã validitatea actelor juridice de înstrãinare a imobilelor preluate de stat fãrã titlu valabil sau cu titlu valabil, dacã au fost încheiate cu bunã-credinţã, respectiv în conformitate cu dispoziţiile imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii, fãrã sã aducã atingere principiului constituţional al garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private. Se mai aratã, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cã legiuitorul a înţeles cã în conflictul de interese legitime dintre adevãratul proprietar şi subdobânditorul de bunã-credinţã al bunului sãu imobil sã fie preferat cel din urmã, din raţiuni care vizeazã asigurarea securitãţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor juridice.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Aşa cum rezultã din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din data de 8 martie 2005, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 46 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.
<>Legea nr. 10/2001 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dându-se textelor o nouã numerotare. Astfel, <>art. 46 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50 alin. (2) şi (4), fãrã a se modifica substanţa reglementãrii.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 50 alin. (2) şi (4): "(2) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu bunã-credinţã. (...)
(4) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã dacã au fost încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrãinãrii lor."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 44: (1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate textul de lege criticat contravine principiului constituţional al garantãrii şi ocrotirii dreptului de proprietate privatã, deoarece prevede posibilitatea menţinerii valabilitãţii actelor juridice de înstrãinare având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, dacã acestea au fost încheiate cu bunã-credinţã.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , devenit art. 50 alin. (2) în urma republicãrii acesteia, au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 44 din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate privatã, şi cu o motivare asemãnãtoare.
Astfel, prin <>Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Curtea Constituţionalã a constatat cã buna-credinţã a fost consacratã de legiuitor ca o cauzã de "asanare a nulitãţii absolute a actelor de înstrãinare a imobilelor preluate fãrã titlu valabil", astfel încât în conflictul de interese legitime dintre adevãratul proprietar şi subdobânditorul de bunã-credinţã al imobilului a fost preferat cel din urmã, din raţiuni care vizeazã asigurarea securitãţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor juridice. S-a mai arãtat în decizia menţionatã cã, "din punct de vedere juridic, soluţia se fundamenteazã pe principiul validitãţii aparenţei în drept, a cãrui esenţã este exprimatã prin adagiul error communis facit jus", iar opţiunea legiuitorului de a-l prefera pe subdobânditorul de bunã-credinţã nu vine în contradicţie cu spiritul <>Legii nr. 10/2001 , şi anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta. În situaţia în care restituirea în naturã nu mai poate opera, devin aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (2) din legea menţionatã, potrivit cãrora: "(2) În cazurile în care restituirea în naturã nu este posibilã se vor stabili mãsuri reparatorii prin echivalent. Mãsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinãtor, cu acordul persoanei îndreptãţite, în acordare de acţiuni la societãţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, de titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despãgubiri bãneşti."
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente de naturã sã impunã o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte prevederile <>art. 50 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 , Curtea constatã cã acestea reprezintã consacrarea legalã a sancţiunii nulitãţii absolute a actelor juridice încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data încheierii lor şi nu contravin principiului constituţional al garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cã garantarea şi ocrotirea proprietãţii opereazã în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale. Prin urmare, nu poate fi invocatã protecţia constituţionalã a dreptului de proprietate, în condiţiile dobândirii acestui drept cu încãlcarea unei norme juridice imperative.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 50 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Nicolae Teodor Moldovan şi Monica-Teodora Moldovan în Dosarul nr. 4.108/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
