Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 344 din 18 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 776 din 5 noiembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Anca Lavinia Stanica în Dosarul nr. 1.766/2003 al Tribunalului Dolj - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate garantat de Constituţie, termenul de notificare prevãzut în cadrul procedurii prealabile speciale fiind necesar pentru clarificarea definitiva a situaţiei juridice a imobilelor care fac obiectul <>Legii nr. 10/2001 . Pe de alta parte, se considera ca este de competenta exclusiva a legiuitorului de a reglementa termene procedurale şi sancţiuni pentru nerespectarea acestora, respectiv decãderea din dreptul de a solicita mãsuri reparatorii în natura sau prin echivalent. Se mai arata ca excepţia de neconstituţionalitate este cu atât mai nefondata cu cat petenta nu pierde posibilitatea de a-şi valorifica dreptul de proprietate pe calea unei acţiuni în revendicare, potrivit dreptului comun.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.766/2003, Tribunalul Dolj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Anca Lavinia Stanica.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca prevederile <>art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 incalca dreptul de proprietate privatã prin instituirea unui termen restrictiv de 6 luni în care proprietarul îşi poate revendica dreptul de proprietate.
Raportat la dispoziţiile art. 480 din Codul civil, precum şi la cele referitoare la imprescriptibilitatea dreptului de proprietate, se considera ca textul de lege criticat stabileşte ca exista un drept de proprietate prescriptibil (în cazul în care acest drept de proprietate trebuie revendicat de la stat) şi un drept de proprietate imprescriptibil (în cazul în care acesta trebuie revendicat de la o persoana de drept privat), în acest fel statul având o poziţie privilegiatã de natura a contraveni dispoziţiilor constituţionale.
Tribunalul Dolj - Secţia civilã apreciazã ca legiuitorul are atribuţii exclusive de a stabili termenele şi cãile de atac, putând sa prevadã reguli deosebite în considerarea unor situaţii deosebite. Astfel, prin <>Legea nr. 10/2001 se instituie o procedura prealabilã specialã, care în mod firesc prevede şi anumite limite, precum şi sancţiunea ce apare în cazul nerespectãrii acestora.
Se apreciazã ca <>art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 prevede sancţiunea decãderii, neputându-se deduce ideea prescriptibilitatii dreptului de proprietate. Prescripţia şi decãderea sunt doua notiuni total diferite, prin insesi efectele pe care le produc. Asa fiind, petenta nu a pierdut posibilitatea exercitãrii acţiunii pe calea dreptului comun, independent de procedura prealabilã stabilitã prin <>Legea nr. 10/2001 .
În concluzie, instanta apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul arata ca dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 10/2001 acţiunea în revendicare a imobilelor preluate fãrã titlu în condiţiile dreptului comun nu mai poate fi primitã, urmând a fi respinsã ca inadmisibila, cei interesaţi trebuind sa recurgã la procedura administrativã prevãzutã în noua lege.
Se apreciazã ca termenul prevãzut pentru notificarea persoanelor juridice deţinãtoare ale imobilelor care intra sub incidenta acestei legi este un termen de decãdere şi nu de prescripţie. Instituind acest termen de decãdere, legiuitorul a fãcut aplicarea art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia dreptul de proprietate este garantat, însã conţinutul şi limitele acestuia sunt stabilite prin lege.
Prin <>Legea nr. 10/2001 s-a creat singura posibilitate pentru persoanele interesate de a exercita dreptul de a-şi recupera imobilele ce intra sub incidenta acestei legi. În lipsa acestor prevederi, bunurile imobile ar fi putut fi revendicate oricând, în condiţiile dreptului comun, inducandu-se astfel o stare de insecuritate a circuitului civil.
Se mai apreciazã ca, tocmai în vederea asigurãrii posibilitatii exercitãrii dreptului la restituirea imobilelor prevãzute de legea în discuţie, termenul pentru depunerea notificãrilor a fost prelungit succesiv prin cele doua ordonanţe.
Prin urmare, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considera ca asigurarea securitãţii circuitului civil nu s-ar putea realiza dacã legea nu ar fi stabilit un termen în care sa se formuleze notificarea în vederea retrocedarii imobilelor preluate abuziv de cãtre stat.
Pe de alta parte, dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naşte în viitor, prin aplicarea dispoziţiilor legale conţinute de legea specialã, astfel încât se considera ca dispoziţiile art. 135 din Constituţie nu sunt incalcate, deoarece prevederile privind ocrotirea şi inviolabilitatea proprietãţii se aplica numai dupã restituirea imobilelor care fac obiectul <>Legii nr. 10/2001 .
Se considera astfel ca prevederile <>art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 21 alin. (5): "Nerespectarea termenului de 6 luni prevãzut pentru trimiterea notificãrii atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie mãsuri reparatorii în natura sau prin echivalent."
Prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 145/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001, termenul pentru depunerea notificãrilor a fost prelungit succesiv cu câte 3 luni.
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale:
- Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. [...]
(6) Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile <>Legii nr. 10/2001 au instituit o procedura administrativã sui-generis având ca obiect restituirea în natura a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fãrã titlu valabil, de cãtre stat sau de cãtre alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de destinaţia lor, deţinute la data intrãrii în vigoare de persoanele juridice prevãzute la art. 20 alin. (1).
Declanşarea procedurii are loc pe calea unei notificãri adresate de cãtre persoana indreptatita persoanei juridice deţinãtoare, iar, dacã aceasta din urma nu este cunoscutã, primãriei în a carei raza teritorialã se afla imobilul sau instituţiei care a efectuat privatizarea, respectiv Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participatiilor Statului, ministerul de resort sau autoritatea administraţiei publice locale, în cazul în care imobilul se afla în patrimoniul unei societãţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale.
Pentru evitarea perpetuarii stãrii de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridicã a unor asemenea imobile, <>Legea nr. 10/2001 a instituit un termen de 6 luni de la data intrãrii sale în vigoare, în interiorul cãruia trebuie trimisa notificarea, termen prelungit în doua randuri cu câte 3 luni. Sancţiunea nerespectãrii sale consta în pierderea dreptului de a solicita în justiţie mãsuri reparatorii în natura sau prin echivalent.
Textul de lege criticat este considerat a fi în contradictie cu art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, întrucât, în opinia autorului exceptiei, prin instituirea acestui termen, statul îşi incalca obligaţia, constituţional asumatã, de a ocroti proprietatea care astfel înceteazã a mai fi inviolabilã.
O atare critica este evident nefondata în situaţiile în care obiectul notificãrii îl constituie un imobil preluat de stat cu titlu. Asa cum Curtea a statuat în precedent, prin efectul unei atare preluãri proprietarul iniţial al imobilului a pierdut titlul de proprietate în favoarea statului, care, în aceasta calitate, este îndreptãţit sa exercite toate prerogativele dreptului sau asupra bunului. Altfel spus, titularul iniţial al dreptului de proprietate, nemaiavand calitatea de proprietar la data notificãrii persoanei juridice deţinãtoare, ci doar posibilitatea de a obţine reconstituirea acesteia, nu are cum sa invoce încãlcarea - pe calea reglementãrii care sancţioneazã nerespectarea termenului de trimitere a notificãrii - unui drept pe care nu-l mai are.
Asadar, sub acest aspect, nu exista nici o contradictie între textul de lege prevãzut de alin. (5) al <>art. 21 din Legea nr. 10/2001 şi principiul constituţional al inviolabilitatii dreptului de proprietate consacrat de art. 135 alin. (6) din Legea fundamentalã, motiv pentru care Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În ceea ce priveşte imobilele preluate fãrã un titlu valabil de cãtre stat, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , persoanele care au fost deposedate de aceste imobile şi-au pãstrat calitatea de proprietari de la data preluãrii. Însã nici în asemenea situaţii nu exista temeiuri care sa impunã şi sa justifice calificarea reglementãrii în cauza ca fiind neconstitutionala.
În argumentarea criticii sale autorul exceptiei pleacã de la o premisa gresita constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului sau de proprietate, fãcând abstractie de prevederile art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora "conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege", ca şi de acelea ale art. 135 alin. (6) care consacra caracterul inviolabil al proprietãţii private, "în condiţiile legii".
Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este, asadar, competent sa stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principiala conferita de Constituţie, în asa fel încât sa nu vina în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constata ca prin reglementarea dedusã controlului legiuitorul nu a fãcut decât sa dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competentei sale constituţionale.
Într-adevãr, recunoaşterea sine die a posibilitatii persoanei interesate de a declansa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de cãtre stat ar fi fost de natura sa genereze un climat de insecuritate juridicã în domeniul proprietãţii imobiliare, admisibil pe termen scurt, în considerarea finalitatii reparatorii urmãrite, dar intolerabil, într-un stat de drept, o perioada îndelungatã sau nelimitatã.
Întrucât imprescriptibilitatea, chiar dacã este consacratã cu titlu de principiu în legislaţia noastrã, nu tine de esenta dreptului de proprietate imobiliarã şi, ca atare, nu este consacratã de Constituţie, Curtea apreciazã ca legiuitorul poate, în considerarea unor ratiuni majore, sa deroge de la acest principiu, asa cum a procedat prin norma dedusã controlului, fãrã a indreptati calificarea reglementãrii respective ca fiind neconstitutionala.
Pe de alta parte, independent de ratiunile înfãţişate, împrejurarea ca persoana interesatã, deşi cunoştea sau ar fi trebuit sa cunoascã termenul de notificare, ca şi consecinţele juridice ale nerespectãrii acestuia, nu s-a conformat exigenţei legale da expresie propriei sale culpe, cu atât mai puţin scuzabila cu cat respectivul termen a fost prelungit de doua ori, iar, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", lipseşte de indreptatire critica reglementãrii în cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , excepţie ridicatã de Anca Lavinia Stanica în Dosarul nr. 1.766/2003 al Tribunalului Dolj - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
