Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 344 din 18 aprilie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 16 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Mihaela Cârstea - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în Dosarul nr. 16.963/302/2005 (numãr în format vechi 16.285/2005) al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul autorizat de limbã arabã, domnul Dalati Bassam, desemnat pentru a asigura traducerea în cauzã.
Magistratul-asistent referã Curţii faptul cã partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale pretins a fi încãlcate.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 16.963/302/2005 (numãr în format vechi 16.285/2005), Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat, potrivit cãruia numai instanţa de la sediul Oficiului Naţional pentru Refugiaţi este competentã sã soluţioneze plângerea împotriva hotãrârii de admitere sau respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat, este contrar art. 16 alin. 1 din Convenţia privind statutul refugiaţilor, Geneva, 1951, ratificatã prin <>Legea nr. 46/1991 , prin raportare la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2) şi art. 18 alin. (2) din Constituţie. Articolul 16 alin. 1 din Convenţie prevede dreptul de acces liber şi facil al refugiaţilor la instanţele de judecatã naţionale, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, presupune ca regulile de procedurã sã permitã cu uşurinţã susţinerea propriului caz în faţa instanţei de judecatã, iar prezenţa fizicã în instanţã sã fie simplu de realizat. Or, în situaţia în care solicitanţii de azil nu au reşedinţa în unul dintre oraşele în care Oficiul Naţional pentru Refugiaţi are sedii, nu existã acces facil la instanţa de judecatã, cu atât mai mult cu cât art. 14 lit. l) din ordonanţa criticatã prevede obligaţia solicitantului de azil de a nu pãrãsi localitatea de reşedinţã fãrã acordul oficiului. În plus, cheltuielile necesare transportului depãşesc cu mult suma maximã pe care, potrivit prevederilor ordonanţei, statul român o asigurã, la cerere, solicitanţilor de azil.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti opineazã în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât atribuţia stabilirii competenţei instanţei care soluţioneazã o cerere revine în exclusivitate legiuitorului, fãrã ca prin aceasta sã fie încãlcat accesul liber la justiţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, în esenţã, aratã cã acestea nu contravin dreptului oricãrui refugiat de a sta în justiţie, ci reprezintã tocmai o concretizare a acestei reguli stabilite prin Convenţie. Accesul liber la justiţie înseamnã posibilitatea juridicã de a avea acces la structurile judecãtoreşti şi mijloacele prin care se înfãptuieşte justiţia, potrivit legii, iar instituirea competenţei teritoriale a instanţelor de judecatã este un drept ce aparţine exclusiv legiuitorului, fãrã ca prin aceasta sã se poatã susţine încãlcarea dreptului de acces liber la justiţie. Cu privire la critica referitoare la nerespectarea art. 18 alin. (2) din Constituţie, considerã cã dreptul de azil se acordã şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, având urmãtorul cuprins: "Plângerea se soluţioneazã de cãtre judecãtoria în a cãrei razã teritorialã se aflã structura competentã a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotãrârea."
Autorul excepţiei considerã cã acest text de lege contravine art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor, Geneva, 1951, ratificatã prin <>Legea nr. 46/1991 , care se referã la accesul liber şi facil al oricãrui refugiat în faţa tribunalelor de pe teritoriul statelor contractante, prin raportare la textele constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) - "Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20 alin. (2) - "Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile", precum şi la art. 18 alin. (2) care prevede: "Dreptul de azil se acordã şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din actele internaţionale invocate ca fiind încãlcate şi în prezenta cauzã şi cu o motivare similarã. Prin <>Decizia nr. 145 din 23 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 10 martie 2006, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut cã textul de lege criticat nu contravine exigenţelor privind dreptul de acces la justiţie, statuate atât în Convenţia privind statutul refugiaţilor, Geneva, 1951, cât şi în Constituţia României.
Întrucât în cauza de faţã nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii în materie, atât considerentele, cât şi soluţia reţinute în decizia amintitã se impun a fi menţinute.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în Dosarul nr. 16.963/302/2005 (numãr în format vechi 16.285/2005) al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 aprilie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
