Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 10/1972 - Codul muncii şi în special a dispoziţiilor art. 134 alin. (1) din aceasta, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "SELCA" - S.A. Pitesti în Dosarul nr. 2.943/2002 al Curţii de Apel Pitesti - Secţia civilã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând ca art. 134 alin. (1) din Codul muncii instituie o garanţie în favoarea angajatului al cãrui contract de munca va fi desfãcut, obligandu-l pe angajator sa motiveze în scris decizia de desfacere a acestui contract. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a Codului muncii, în ansamblul sau, Ministerul Public o considera neîntemeiatã, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 septembrie 2002 Curtea de Apel Pitesti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 10/1972 - Codul muncii, în ansamblu, precum şi a dispoziţiilor art. 134 alin. (1) din acest cod, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "SELCA" - S.A. Pitesti în Dosarul nr. 2.943/2002 al acelei instanţe.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca "<>Legea nr. 10/1972 şi, în special, art. 134 alin. (1) incalca dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie, în mãsura în care se referã la societãţile comerciale cu capital privat", întrucât legea a fost elaborata pentru reglementarea raporturilor de munca din cadrul fostelor unitãţi socialiste de stat, la vremea respectiva neexistand societãţi comerciale cu capital privat, iar extinderea aplicãrii legii şi la aceste societãţi comerciale excede voinţei legiuitorului. Invoca, pentru acest argument, Decizia Curţii Constituţionale nr. 82/1997. De asemenea, considera autorul exceptiei, dispoziţiile art. 134 alin. (1) din Codul muncii sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece, "obligând un comerciant sa facã publice dificultãţile financiare care l-au determinat sa-şi reorganizeze activitatea, statul îşi incalca obligaţia de a ocroti proprietatea privatã".
Curtea de Apel Pitesti - Secţia civilã considera ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, întrucât dispoziţiile legale criticate au rolul de a asigura stabilitatea raporturilor de munca, a locurilor de munca, "protecţia legalã a raporturilor de munca fiind necesarã şi valabilã şi în condiţiile economiei de piata". Instanta mai arata ca obligaţia legalã privind comunicarea în scris a dispoziţiei de desfacere a contractului de munca, motivatã, reprezintã o garanţie pentru ocrotirea salariaţilor, iar "comunicarea ulterioara a motivelor, ca şi modificarea acestora de cãtre unitate sau organul de jurisdicţie, este inadmisibila, aceasta putând rectifica numai încadrarea legalã a desfacerii contractului de munca".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca, potrivit celor statuate în Decizia nr. 40/2001 a Curţii Constituţionale, "prin noţiunea de <<unitate>> trebuie inteleasa orice persoana juridicã sau fizica ce angajeazã forta de munca, înţeles care nu contravine dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie". De asemenea, se arata ca obligativitatea motivarii desfacerii contractului de munca, prevãzutã de art. 134 alin. (1) din Codul muncii, nu contravine prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie cu privire la ocrotirea proprietãţii private. Aceasta obligaţie reprezintã o garanţie pentru protecţia salariaţilor, a stabilitatii lor în munca.
Guvernul considera ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, întrucât dispoziţiile art. 134 alin. (1) din Codul muncii nu incalca prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie. Cerinţele procedurale şi de forma ale desfacerii contractului de munca, printre care şi motivarea, nu sunt de natura sa producã prejudicii angajatorului, ci "au scopul de a proteja salariatul, de a preveni abuzurile, subiectivismul din partea angajatorului şi constituie o garanţie importanta a dreptului la munca".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie <>Legea nr. 10/1972 - Codul muncii, publicatã în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972 şi, în mod special, dispoziţiile art. 134 alin. (1) din aceasta lege, care au urmãtorul conţinut: "Desfacerea contractului de munca, în toate situaţiile, se stabileşte prin dispoziţia scrisã a conducerii unitãţii, cu arãtarea motivelor, a prevederilor legale pe care se întemeiazã, a termenelor, precum şi a organelor la care mãsura luatã se poate ataca."
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 150 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (2), care au urmãtorul conţinut:
- Art. 150 alin. (1): "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii."
- Art. 41 alin (2): "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca <>Legea nr. 10/1972 - Codul muncii, în ansamblul sau, a mai fãcut obiectul unor excepţii de neconstituţionalitate. Astfel, în Decizia Curţii Constituţionale nr. 40/2001 s-a statuat ca "acest cod, ca ansamblu de norme juridice reunite în considerarea domeniului comun al reglementãrii, nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei. <>Legea nr. 10/1972 - Codul muncii este anterioarã Constituţiei din 1991, dar aceasta situaţie nu conduce automat la concluzia ca acest act normativ ar fi integral ieşit din vigoare, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie, <<Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii>>. (...) Reglementarea legalã a raporturilor de munca, a drepturilor şi obligaţiilor angajatorilor şi ale salariaţilor, precum şi a modalitatii de exercitare a acestora este necesarã şi într-o societate organizatã pe baza principiilor economiei de piata. Dispoziţiile Codului muncii corespund, în mare parte, acestor cerinţe."
Începând din anul 1990 Codului muncii i-au fost aduse numeroase modificãri şi completãri, în mod expres sau implicit (spre exemplu, prin <>Decretul-lege nr. 51/1990 , <>Decretul-lege nr. 95/1990 , <>Decretul-lege nr. 147/1990 , <>Legea nr. 13/1991 , <>Legea nr. 54/1991 , <>Legea nr. 6/1992 , <>Legea nr. 104/1992 , <>Legea nr. 130/1996 , <>Legea nr. 108/1999 sau <>Legea nr. 168/1999 ), în scopul punerii de acord a dispoziţiilor sale cu prevederile constituţionale. De asemenea, unele articole ale Codului muncii, examinate separat, au fost declarate ca fiind neconstituţionale prin decizii ale Curţii Constituţionale, aceste dispoziţii nemaiputand fi aplicate.
Curtea retine, asadar, ca <>Legea nr. 10/1972 - Codul muncii, în ansamblul sau, nu poate fi consideratã ca abrogatã prin simpla intrare în vigoare a Constituţiei din 1991, care, la art. 134 alin. (1), a prevãzut ca "Economia României este economie de piata."
În ceea ce priveşte dispoziţiile concrete ale art. 134 alin. (1) din Codul muncii, Curtea constata ca acestea nu sunt de natura sa aducã atingere proprietãţii private, indiferent de categoria de titulari ai acesteia. Textul criticat stabileşte cerinţele procedurale şi de forma pe care trebuie sa le îndeplineascã, pentru a fi valabilã, mãsura de desfacere a contractului individual de munca, printre care dispoziţia scrisã a conducerii angajatorului, arãtarea motivelor de fapt şi a temeiului legal al mãsurii luate, a cãilor de atac şi a condiţiilor de exercitare a acestora. Textul criticat instituie, asadar, anumite condiţii de valabilitate a deciziei unitãţii de încetare a raporturilor juridice de munca dintre aceasta şi salariaţi, care sunt necesare pentru asigurarea stabilitatii raporturilor de munca, precum şi a legalitãţii şi temeiniciei încetãrii acestor raporturi, indiferent dacã desfacerea contractului de munca are loc prin vointa unilaterala a angajatorului sau din initiativa angajatului. Condiţiile de forma instituite prin art. 134 alin. (1) din Codul muncii sunt tot atâtea garanţii pentru exercitarea efectivã a dreptului la munca prevãzut de art. 38 alin. (1) din Constituţie.
Curtea nu poate retine, de asemenea, nici susţinerea autorului exceptiei, în sensul ca prin obligativitatea motivarii mãsurii de desfacere a contractului individual de munca, intemeiata pe art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, angajatorul s-ar putea confrunta cu consecinţe negative de ordin patrimonial, deoarece ar fi obligat sa dea publicitãţii greutatile economico-financiare pe care le intampina. Motivarea deciziei de desfacere a contractului unui salariat ca urmare a reorganizãrii unitãţii, însoţitã de desfiinţarea unor posturi de natura celui ocupat de salariatul al cãrui contract de munca urmeazã a fi desfãcut, nu implica în mod necesar şi obligaţia angajatorului de a dezvalui dificultãţile de ordin economic cu care se confrunta. În lipsa textului criticat, protecţia acordatã de legiuitor angajatului ar fi golita de conţinut, deoarece unitatea angajatoare nu ar mai fi obligatã sa îi comunice salariatului decizia scrisã de desfacere a contractului de munca, cu arãtarea motivelor, a prevederilor legale pe care se întemeiazã, a termenelor, precum şi a organelor la care mãsura luatã se poate ataca. O asemenea interpretare este inacceptabila în contextul protecţiei acordate salariaţilor, atât în legislaţia româneascã, cat şi în legislatiile moderne ale altor state. Un exemplu în acest sens îl constituie art. L122-14-2 din Codul muncii francez, conform cãruia angajatorul este obligat sa comunice salariatului motivele concedierii prin scrisoare recomandatã, cu confirmare de primire, iar dacã desfacerea contractului de munca se datoreazã unor motive economice, scrisoarea amintita trebuie sa menţioneze expres care sunt aceste motive economice sau schimbãri tehnologice din cadrul unitãţii angajatoare, care determina desfacerea contractului de munca.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 10/1972 - Codul muncii şi ale <>art. 134 alin. (1) din Legea nr. 10/1972 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "SELCA" - S.A. Pitesti în Dosarul nr. 2.943/2002 al Curţii de Apel Pitesti - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 decembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Madalina Stefania Diaconu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
