Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 342 din 5 decembrie 2001 cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 40, 42 si ale art. 43 alin. (1) din Legea bugetului de stat pe anul 2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 784 din 11 decembrie 2001
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, în vederea declansarii controlului de constitutionalitate asupra unor dispoziţii ale Legii bugetului de stat pe anul 2002, de cãtre un grup de 74 de deputaţi, şi anume: Constantin Bucur, Smaranda Ionescu, George Dumitru Moisescu, Maria Apostolescu, Ştefan Baban, Constanta Popa, Lari-Iorga Leonida, Paul Snaider, Angela Bogea, Gelil Eserghep, Cristian Valeriu Buzea, Adrian Maracineanu, Radu Ciuceanu, Octavian Sadici, Vlad Gabriel Hogea, Ludovic Abitei, Costel Eugen Popescu, Ilie Merce, Octavian-Mircea Purceld, Vasalie Moiş, Mitzura Domnica Arghezi, Mitica Balaet, Nicolae Leonachescu, Damian Brudasca, Gheorghe Ariton, Ludovic Mardari, Florea Buga, Gheorghe Dinu, Costache Mircea, Ioan Baldea, Vasile Predica, Marinache Visinescu, Valentin Vasilescu, Grigore Emil Rãdulescu, Ştefan Lapadat, Marcu Tudor, Constantin Dutu, Ion Dolanescu, Gheorghe Pribeanu, Lia Olguta Vasilescu, Raj Tunaru, Daniela Buruiana-Aprodu, Constantin Florentin Moraru, Nicolae Enescu, Crisan Emil, Ioan Miclea, Eugen Lucian Plesa, Dumitru Puzdrea, Dumitru Dragomir, Mihaela Ionescu, Adrian Moisoiu, Emil Rus, Costel Marian Ionescu, Ion Mocioi, Anghel Stanciu, Iancu Holtea, Nicolae Vasilescu, Sever Mesca, Ilie Neacsu, Mircea Stoian, Augustin Lucian Bolcas, Nicoara Cret, Pavel Cherescu, Paul Magheru, Ion Manzana, Ştefan Pascut, Danut Saulea, Ioan Sonea, Iulian Mincu, Corneliu Ciontu, Daniel Ionescu, Florina Ruxandra Jipa, Mircea Ifrim şi Doru Dumitru Palade.
Sesizarea a fost trimisa cu Adresa nr. 51/1.015 din 22 noiembrie 2001 a secretarului general al Camerei Deputaţilor şi a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.002 din 22 noiembrie 2001, formând obiectul Dosarului nr. 400A/2001.
Prin aceasta sesizare de neconstituţionalitate se solicita sa se constate ca prevederile art. 40 şi 42 din Legea bugetului de stat pe anul 2002 sunt neconstituţionale pentru urmãtoarele motive:
1. Dispoziţiile art. 40 din lege permit Guvernului sa aprobe prin hotãrâre modificãri în totalul intrãrilor de credite externe, în raport cu derularea programelor de împrumut extern, dispoziţii care îi conferã acestuia dreptul ca în mod discretionar sa aducã modificãri structurale şi între ordonatorii principali de credite, ceea ce contravine atât principiului separaţiei puterilor în stat, cat şi dispoziţiilor art. 107 alin. (2) din Constituţie, care prevãd ca hotãrârile Guvernului se emit pentru organizarea executãrii legilor, iar nu pentru modificarea acestora. Aceste prevederi legale dau posibilitatea Guvernului sa modifice legea printr-o "simpla hotãrâre", ceea ce contravine textului constituţional invocat, conferindu-i astfel puteri arbitrare de promovare a proiectelor de investiţii "bazate pe credite externe dupã criterii nesupuse cenzurii parlamentare. În aceste condiţii contribuabilul rãmâne cu rambursarea creditului extern, iar Guvernul cu dirijarea dupã bunul plac, peste capul Parlamentului, a sumelor din împrumuturi externe".
2. Prevederile art. 42 din lege sunt contrare dispoziţiilor art. 107 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (1) din Constituţie, deoarece permit Guvernului sa modifice listele de investiţii şi sa anuleze creditele bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2002 printr-o "simpla aprobare" a propunerilor ordonatorilor de credite, data de cãtre Ministerul Finanţelor Publice.
Se afirma ca cele doua prevederi legale criticate se coroboreaza, astfel încât, deşi "Parlamentul a aprobat prin Legea bugetului distribuirea creditelor externe, Guvernul are posibilitatea, prin aceste texte neconstituţionale, nu numai sa redistribuie creditele exerne, dar şi pe parcursul executãrii investiţiilor sa modifice listele de investiţii, dupã o procedura simplista şi subiectiva. Într-adevãr, a modifica listele de investiţii, aprobate prin legea bugetului, în funcţie de derularea procesului investitional şi de evoluţia preţurilor, presupune o mare marja de manevra a Ministerului Finanţelor Publice, care se subroga practic Parlamentului, ceea ce evident contravine art. 107 alin. (2) şi art. 136 alin. (1) din Constituţie".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sesizarea de neconstituţionalitate a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a prezenta în scris punctele lor de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
Susţinerea potrivit cãreia este neconstitutional dreptul acordat Guvernului de a aproba modificãri în structura şi între ordonatorii principali de credite nu poate fi reţinutã, deoarece, în virtutea principiului autonomiei, prin lege se poate stabili ca autoritãţile administraţiei publice sa aprobe anumite modificãri ale unor prevederi referitoare la întrebuinţarea resurselor financiare alocate. Hotãrârile Guvernului care au un asemenea obiect se emit pentru executarea legii, iar nu pentru modificarea acesteia. În ceea ce priveşte încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat, aceasta nu se poate retine, deoarece Parlamentul, ca putere legislativã, poate abilita Guvernul prin lege sa intervinã în execuţia bugetului de stat.
Preşedintele Senatului, în punctul sau de vedere, solicita respingerea sesizãrii pentru urmãtoarele motive:
Legea bugetului de stat pe anul 2002 reglementeazã şi folosirea creditelor externe cuprinse în anexa nr. 2, iar art. 40 da Guvernului competenta de a opera modificãri în folosirea creditelor externe, în funcţie de derularea programelor de împrumut extern, aprobate potrivit legii. Este evident ca hotãrârile pe care le poate adopta Guvernul în baza art. 40 sunt acte juridice guvernamentale de aplicare a legii bugetului de stat şi, ca atare, reglementarea din art. 40 este riguros corespunzãtoare art. 107 alin. (2) din Constituţie. Se considera ca sumele provenite din credite externe nu pot fi înscrise în mod detaliat în lege, deoarece obţinerea şi derularea lor sunt dependente de factori externi de creditare.
Cu privire la critica referitoare la dreptul de a modifica listele de investiţii şi de a anula creditele bugetare aprobate prin lege se susţine ca este vorba de o apreciere subiectiva a autorilor sesizãrii, iar nu de o fundamentare economico-financiarã, deoarece se "suspecteaza" Guvernul de subiectivism în operarea modificãrilor din procesul investitional, fãrã a se demonstra realitatea celor susţinute. Prin dispoziţiile art. 42 sunt prevãzute limitele în care Guvernul poate opera modificãri, şi anume derularea procesului investitional şi evoluţia preţurilor.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
În situaţia în care legea autorizeaza Guvernul ca, pentru reglementarea concretã a unor probleme punctuale legate de exerciţiul bugetar, sa opereze anumite modificãri prin hotãrâri ulterioare, acestea se înscriu în conceptul de "organizare a executãrii legii". Aceste hotãrâri nu se emit pentru modificarea legii sau pentru ca Guvernul sa dirijeze, "dupã bunul plac, peste capul Parlamentului, sumele din împrumuturi externe". În plus, textele art. 40 şi 42 din Legea bugetului de stat pe anul 2002 au fost cuprinse în legile bugetului de stat, cu acelaşi conţinut, începând cu anul 1994, iar în anul 2001 Curtea Constituţionalã le-a declarat constituţionale prin Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile Legii bugetului de stat pe anul 2002, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competenta, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale <>art. 2, 12 şi 17 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa se pronunţe asupra sesizãrii de neconstituţionalitate.
Prin sesizarea formulatã sunt criticate, ca fiind neconstituţionale, dispoziţiile art. 40 şi 42 din Legea bugetului de stat pe anul 2002. Autorii sesizãrii de neconstituţionalitate susţin ca dispoziţiile art. 40 ar avea urmãtorul conţinut: "Guvernul poate aproba, prin hotãrâre, modificãri în total al intrãrilor de credite externe, cuprinse în Anexa nr. 2, în funcţie de derularea programelor de împrumut extern, aprobate potrivit legii." Curtea Constituţionalã constata ca în realitate dispoziţiile art. 40 din lege au urmãtorul cuprins: "Guvernul poate aproba, prin hotãrâre, modificãri în structura şi între ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în nivelul total al intrãrilor de credite externe, cuprinse în Anexa nr. 2, în funcţie de derularea programelor de împrumut extern, aprobate potrivit legii. Prevederile din Anexa nr. 3 privind intrãrile de credite externe reprezintã limite maxime ce nu pot fi depasite."
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 42, Curtea retine ca acestea sunt doar parţial redate de cãtre autorii sesizãrii, deşi critica de neconstituţionalitate vizeazã ansamblul reglementãrii acestui articol. Conţinutul acestui text este urmãtorul: "(1) La propunerea justificatã a ordonatorilor principali de credite, în funcţie de derularea procesului investitional şi de evoluţia preţurilor, se autorizeaza Guvernul, prin Ministerul Finanţelor Publice, sa aprobe, pana la data de 31 octombrie 2002, modificãri în listele de investiţii, anexe la bugetele ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu excepţia poziţiei «Alte cheltuieli de investiţii», la care se pot aproba modificãri numai la cheltuielile privind proiectarea şi execuţia consolidarilor şi interventiilor pentru prevenirea sau înlãturarea efectelor produse de acţiuni accidentale şi calamitati naturale, cuprinse la aceasta poziţie, cu încadrarea în cheltuielile de capital aprobate la capitolul respectiv, conform clasificatiei functionale.
(2) Limitele valorice privind competenta de aprobare a documentaţiilor tehnico-economice, prevãzute în <>Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, se modifica pentru anul 2002, conform prevederilor cuprinse în anexa nr. 16."
Autorii sesizãrii au criticat, de asemenea, textul art. 42 din Legea bugetului de stat pe anul 2002, întrucât acesta ar conţine prevederi referitoare la anularea creditelor bugetare. Curtea observa însã ca în realitate aceste dispoziţii sunt cuprinse în art. 43 alin. (1) din lege, potrivit cãruia "Ordonatorii principali de credite au obligaţia de a analiza lunar necesitatea menţinerii unor credite bugetare potrivit prevederilor <>art. 41 alin. (1) din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice şi de a propune Ministerului Finanţelor Publice anularea creditelor respective".
În consecinta, Curtea retine ca în cauza obiectul controlului de constitutionalitate îl formeazã dispoziţiile art. 40, 42 şi ale art. 43 alin. (1) din Legea bugetului de stat pe anul 2002.
În motivarea sesizãrii de neconstituţionalitate se apreciazã ca aceste prevederi legale incalca principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, precum şi urmãtoarele dispoziţii constituţionale:
- Art. 107 alin. (2): "Hotãrârile se emit pentru organizarea executãrii legilor.";
- Art. 136 alin. (1): "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unitãţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege."
Curtea urmeazã sa examineze critica formulatã cu privire la dispoziţiile art. 40, 42 şi ale art. 43 alin. (1), prin care se acorda Guvernului dreptul de a aproba prin hotãrâre modificãri structurale şi între ordonatorii principali de credite, iar prin Ministerul Finanţelor Publice, modificãri în listele de investiţii şi anulari de credite, în raport cu dispoziţiile art. 107 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (1), anterior citate, precum şi cu cele ale art. 137 din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 137: "(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurãrilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.
(2) Guvernul elaboreazã anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurãrilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobãrii Parlamentului.
(3) Dacã legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurãrilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplica în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurãrilor sociale de stat ale anului precedent, pana la adoptarea noilor bugete.
(4) Bugetele locale se elaboreazã, se aproba şi se executa în condiţiile legii.
(5) Nici o cheltuiala bugetarã nu poate fi aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanţare."
Curtea Constituţionalã retine ca legiuitorul, în considerarea prevederilor art. 136 alin. (1) din Constituţie, a reglementat modul de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare publice prin <>Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice.
Potrivit acestor dispoziţii legale rezulta ca bugetul este principalul plan financiar al statului, aprobat prin lege, prin care se prevãd veniturile şi cheltuielile statului şi ale unitãţilor administrativ-teritoriale. Potrivit prevederilor art. 137 alin. (1) din Constituţie, în domeniul exclusiv al legii bugetare intra numai stabilirea regulilor generale, de principiu ale administrãrii şi ale întrebuinţãrii resurselor financiare. Legea poate imputernici Guvernul sau diferite autoritãţi ale administraţiei publice sa aprobe unele ajustari ale indicatorilor financiari în procesul de întrebuinţare a resurselor financiare alocate. Aceasta concluzie este intarita de mai multe dispoziţii ale <>Legii nr. 72/1996 , lege organicã, ale carei prevederi nu au fost contestate pana în prezent ca fiind neconstituţionale, cum ar fi:
- Art. 3 alin. (1) teza a doua şi alin. (2): "De asemenea, (Guvernul) exercita conducerea generalã a activitãţii executive în domeniul finanţelor publice, în care scop examineazã periodic situaţia financiarã pe economie, execuţia bugetului public naţional şi a bugetelor fondurilor speciale şi stabileşte mãsuri pentru menţinerea sau îmbunãtãţirea echilibrului bugetar, dupã caz.
(2) Ministerul Finanţelor ia mãsurile necesare pentru: asigurarea echilibrului bugetar şi aplicarea politicii financiare a statului, cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare.";
- Art. 11: "Guvernul asigura realizarea politicii financiare a statului conform programului de guvernare acceptat de Parlament.";
- Art. 29 alin. (5) şi (7): "(5) În mod excepţional şi pe baza justificarilor corespunzãtoare, virãrile de credite de la un capitol la alt capitol al clasificatiei bugetare, cu excepţia cheltuielilor prevãzute la alin. (2), se pot efectua, în cadrul bugetului unui ordonator principal de credite, înainte de angajarea cheltuielilor, începând cu trimestrul al III-lea, cu acordul Ministerului Finanţelor. [...]
(7) Creditele bugetare aprobate la unele capitole pot avea caracter previzional, ele putând fi majorate prin hotãrâri ale Guvernului dintr-o suma globalã creata în acest scop şi care urmeazã a fi cuprinse într-o lege rectificativa. Lista capitolelor la care creditele aprobate au caracter previzional se aproba prin legea bugetarã anuala.";
- Art. 41 alin. (1): "Ordonatorii principali de credite au obligaţia de a analiza trimestrial necesitatea menţinerii unor credite bugetare pentru care, în baza unor dispoziţii legale sau a altor cauze, sarcinile au fost desfiinţate sau amânate şi de a propune Ministerului Finanţelor anularea creditelor respective."
Curtea retine ca în situaţia în care însãşi legea împuterniceşte Guvernul ca, pentru reglementarea concretã a unor probleme punctuale legate de exerciţiul bugetar, sa opereze anumite modificãri în anexe, astfel de hotãrâri se emit pentru executarea legii respective şi nu pentru modificarea sa. Aceste hotãrâri date pentru executarea legii intra în conceptul general de organizare a executãrii legii, reglementat de art. 107 alin. (2) din Constituţie.
Ca atare, în temeiul art. 40 din Legea bugetului de stat pe anul 2002 Guvernul poate aproba prin hotãrâre "modificãri în structura şi între ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în nivelul total al intrãrilor de credite externe [...], în funcţie de derularea programelor de împrumut extern, aprobate potrivit legii", pentru situaţii ce nu pot fi prevãzute cu certitudine la data adoptãrii bugetului. De asemenea, în temeiul art. 42 alin. (1) din aceeaşi lege Guvernul poate sa aprobe, prin Ministerul Finanţelor Publice, "modificãri în listele de investiţii, anexe la bugetele ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale", dar numai "la propunerea justificatã a ordonatorilor principali de credite, în funcţie de derularea procesului investitional şi de evoluţia preţurilor".
De asemenea, Curtea Constituţionalã constata ca dispoziţiile art. 40 din legea supusã examinãrii sunt în deplina concordanta cu principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, de vreme ce Parlamentul poate imputernici Guvernul cu luarea unor hotãrâri care sa asigure execuţia bugetarã în conformitate cu vointa exprimatã de legiuitor.
În ceea ce priveşte critica ce vizeazã dispoziţiile referitoare la anularea creditelor bugetare, cuprinse la art. 43 alin. (1) din legea criticata, Curtea constata ca aceste prevederi legale reproduc dispoziţiile <>art. 41 alin. (1) din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, care obliga ordonatorii principali de credite sa analizeze "situaţia creditelor bugetare aprobate prin bugetul de stat" şi sa propunã Ministerului Finanţelor Publice anularea acelor credite la care, "în baza unor dispoziţii legale sau a altor cauze, acţiunile şi sarcinile au fost ori pot fi anulate sau amânate".
Fata de considerentele expuse Curtea urmeazã sa constate ca dispoziţiile art. 41, 42, precum şi cele ale art. 43 alin. (1) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 sunt constituţionale.
De altfel, în jurisprudenta sa Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în acelaşi sens asupra constituţionalitãţii unor dispoziţii având conţinut identic, cuprinse în Legea bugetului de stat pe anul 2001, şi anume prin Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001.
Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 107 alin. (2), art. 136 alin. (1), art. 137 şi ale art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi prevederile art. 2 alin. (3), art. 12, art. 13 alin. (1) lit. A.a), ale art. 17, 18, art. 19 alin. (1) şi ale <>art. 20 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Constata ca dispoziţiile art. 40, 42 şi ale art. 43 alin. (1) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 sunt constituţionale.
Decizia se comunica Preşedintelui României şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitiva şi obligatorie.
Dezbaterea a avut loc la 5 decembrie 2001 şi la ea au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu, Ioan Vida, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
