Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 341 din 16 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 725 din 17 octombrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 , excepţie ridicatã de Simona Scripcaru în Dosarul nr. 5.430/2003 al Judecãtoriei Iaşi. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 336C/2003, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de George Alexandru Dolea în Dosarul nr. 1.029/P/2003 al Judecãtoriei Galaţi. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 336C/2003 la Dosarul nr. 221C/2003, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, arata ca asupra constituţionalitãţii prevederilor criticate din <>Legea nr. 543/2002 , Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 88/2003, care îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele:
Prin Încheierile din 8 mai 2003, respectiv din 1 iulie 2003, pronunţate în dosarele nr. 5.430/2003 şi nr. 1.029/P/2003, Judecãtoria Iaşi şi, respectiv, Judecãtoria Galaţi au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 , excepţie ridicatã de Simona Scripcaru şi George Alexandru Dolea.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arata ca dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privitoare la egalitatea în drepturi, precum şi dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã, referitoare la principiul retroactivitatii legii penale mai favorabile. De asemenea, autorii exceptiei apreciazã ca "prin textul vizat se creeazã o discriminare vãditã a condamnaţilor care au sãvârşit infracţiuni de furt calificat de aceeaşi natura dar în perioade de timp diferite, când erau în vigoare acte normative speciale care modificau şi completau dispoziţiile Codului penal, lipsindu-i pe aceştia de beneficiul <>Legii nr. 543/2002 ".
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, instanţele de judecata apreciazã ca excepţia este parţial intemeiata, şi anume numai în mãsura în care se referã la furtul calificat prevãzut de art. 209 alin. 1 din Codul penal, nu şi la furtul calificat prevãzut de art. 209 alin. 2 şi 3 în redactarea anterioarã Ordonanţei de ugenta a Guvernului nr. 207/2000, <>art. 209 alin. 2-4 în redactarea anterioarã Legii nr. 456/2001 şi de art. 209 alin. 2-4 în redactarea în vigoare.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât, potrivit legii criticate, toţi infractorii aflaţi în aceeaşi situaţie beneficiazã ori sunt excluşi de la beneficiul graţierii deopotrivã, în raport cu natura infracţiunii şi cu conţinutul acesteia, în formularea legalã în vigoare la data sãvârşirii infracţiunii.
Guvernul considera excepţia ca neîntemeiatã pe aceleaşi considerente. Se precizeazã în plus ca graţierea colectivã este un act de clementa al Parlamentului, condiţiile de acordare şi aplicare ale acesteia fiind stabilite prin lege organicã, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituţie, iar destinatarii unei asemenea legi au vocaţia de a beneficia de graţiere numai dacã îndeplinesc condiţiile prevãzute de aceasta lege.
Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere ca stabilirea criteriilor de graţiere a unor pedepse aparţine în exclusivitate legiuitorului, unele dintre aceste criterii fiind prevãzute chiar în <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 . Impunerea unor condiţii pentru a putea beneficia de graţiere nu incalca principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, deoarece "statul poate, din ratiuni de politica penalã, sa considere ca nu trebuie iertati de pedeapsa anumiti infractori, indiferent de cuantumul sau durata pedepsei pronunţate, dacã sunt vinovaţi de sãvârşirea unor categorii de infracţiuni". În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încãlcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, arata ca legea penalã mai favorabilã se determina de cãtre instanta de la caz la caz în cadrul procesului penal, iar nu de cãtre legiuitor în mod abstract. Legiuitorul nu poate sa stabileascã printr-o lege (<>Legea nr. 543/2002 ) care dintre dispoziţiile de incriminare anterioare este mai favorabilã (reglementarea anterioarã <>Legii nr. 456/2001 sau reglementarea ulterioara acestei legi).
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziţii care au urmãtoarea redactare:
"Nu beneficiazã de prevederile art. 1-3 cei cãrora li s-au aplicat pedepse sau mãsuri educative pentru urmãtoarele infracţiuni:
A. Infracţiuni reglementate de Codul penal:
[...] 12. furtul de autovehicule, precum şi furtul calificat, prevãzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g), alin. 2 şi 3 în redactarea anterioarã <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în <>art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioarã Legii nr. 456/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedura penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare."
Autorii exceptiei considera ca aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece instituie o discriminare în acordarea graţierii între autorii unor infracţiuni de aceesi natura (furt calificat, art. 209 alin. 1 din Codul penal) care, în urma unor modificãri succesive, sunt reglementate identic, doar sancţiunea fiind diferita. Se reproseaza legiuitorului ca nu a fãcut aplicarea principiului mitior lex.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã retine urmãtoarele:
I. Dispoziţiile <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, în esenta cu aceeaşi motivare ca în prezenta cauza. Astfel, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate pentru urmãtoarele motive:
- textul de lege criticat prin excepţia de neconstituţionalitate îi excepteazã de la beneficiul graţierii pe infractorii condamnaţi pentru anumite infracţiuni de furt calificat. Criteriul de exceptare consta în conţinutul infracţiunii, respectiv în împrejurãrile de fapt care determina caracterul calificat şi mai grav al infracţiunii de furt, împrejurãri reglementate în mod diferit, în timp, de legea penalã. Astfel, prevederile art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g) şi alin. 2 şi 3, înainte de modificãrile aduse prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , incriminau, în condiţii calificate, furtul sãvârşit de doua sau mai multe persoane împreunã, de o persoana având asupra sa o arma sau o substanta narcoticã asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-şi exprima vointa sau de a se apara, în timpul nopţii, furtul produselor petroliere sau al gazelor naturale din conducte, depozite ori cisterne, furtul unui bun care face parte din patrimoniul cultural, al unui act ce serveşte pentru dovedirea stãrii civile, pentru legitimare sau pentru identificare şi furturi care au produs consecinţe deosebit de grave. Prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , alin. 2 a fost modificat în sensul eliminãrii referirii la bunul ce face parte din patrimoniul cultural, acesta fiind prevãzut în noul alineat 3, alãturi de alte şase categorii de bunuri ce constituie obiectul material al infracţiunii de furt, iar fostul alin. 3 a devenit alin. 4. În ceea ce priveşte <>Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , aceasta a adus unele modificãri la alin. (3) al art. 209, precizând natura celor opt categorii de bunuri, obiect material al infracţiunii de furt, care determina sancţionarea mai aspra a faptelor;
- potrivit dispoziţiilor legale criticate, toţi infractorii aflaţi în aceeaşi situaţie beneficiazã ori sunt exceptaţi de la beneficiul graţierii, deopotrivã, în raport cu natura infracţiunii şi a conţinutului acesteia, în formularea legalã în vigoare la data sãvârşirii infracţiunii;
- condamnaţii care au sãvârşit infracţiuni diferite sau chiar de aceeaşi natura, dar în perioade diferite, când legea penalã a reglementat în redactari diferite conţinutul infracţiunilor respective, se afla, evident, în situaţii diferite, ceea ce permite şi instituirea unui tratament juridic diferenţiat, conform opţiunii libere a legiuitorului, fãrã a se putea retine instituirea unor privilegii sau a unor discriminãri.
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.
II. În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", Curtea constata ca <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 nu conţine nici o dispoziţie de excludere a aplicãrii de cãtre instanta de judecata a legii penale mai favorabile şi, prin urmare, nu se poate susţine încãlcarea textului constituţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, excepţie ridicatã de Simona Scripcaru în Dosarul nr. 5.430/2003 al Judecãtoriei Iaşi şi George Alexandru Dolea în Dosarul nr. 1.029/P/2003 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
