Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 340 din 16 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 709 din 10 octombrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Ursachi în Dosarul nr. 408/P/2003 al Curţii de Apel Constanta - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 708/1997 şi nr. 41/2002, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 18/P din 18 aprilie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 408/P/2003, Curtea de Apel Constanta - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Ursachi, inculpat în dosarul menţionat.
În motivarea exceptiei se susţine ca textul de lege criticat incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea cetãţenilor în fata legii, deoarece discrimineaza pe inculpatii cercetati ori judecati pentru infracţiuni intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, în raport cu alţii. De asemenea, prevederile legale criticate sunt considerate contrare şi dispoziţiilor art. 23 alin. (7) din Constituţie, potrivit cãrora persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, dispoziţii care nu prevãd nici o condiţie restrictiva pentru luarea acestei mãsuri procesuale.
Instanta de judecata şi-a exprimat opinia în sensul ca, deşi Constituţia nu conditioneaza dreptul persoanei arestate preventiv de a cere liberarea provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, şi de limitele pedepsei închisorii prevãzute de lege pentru infracţiunea de care aceasta este invinuita, aceasta condiţie este prevãzutã de lege. Procesul penal se judeca conform legii, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege. Este atributul legiuitorului ca, potrivit art. 49 din Constituţie, sa restrângã exerciţiul dreptului persoanei de a cere liberarea provizorie peste anumite limite de pedeapsa prevãzute de lege, în interesul desfãşurãrii instrucţiei penale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece limitarea infracţiunilor pentru care se poate acorda liberarea provizorie pe cauţiune este atributul legiuitorului, care a decis ca pentru infracţiunile sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani nu se acorda liberarea provizorie pe cauţiune.
Guvernul arata ca excepţia privind neconstituţionalitatea art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã, în raport cu art. 16 din Constituţie, este neîntemeiatã, deoarece nu creeazã privilegii sau discriminãri, neincalcand vreunul dintre criteriile egalitãţii în drepturi enumerate în art. 4 din Constituţie. Dispoziţiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã sunt aplicabile tuturor persoanelor care au sãvârşit o infracţiune intenţionatã pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, respectiv tuturor persoanelor care se afla în una din celelalte situaţii prevãzute în alin. 3 al art. 160^4 din Codul de procedura penalã. Referitor la critica de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 23 alin. (7) din Constituţie, Guvernul arata ca, prin Decizia nr. 139/2002, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã, arãtând ca acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale menţionate, care prevãd dreptul la liberare provizorie în condiţiile legii. Legiuitorul are competenta exclusiva, în virtutea prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, de a stabili condiţiile ce trebuie respectate de persoana arestata preventiv pentru a beneficia de liberarea provizorie. Se arata ca, în acelaşi sens, s-a pronunţat Curtea Constituţionalã şi prin deciziile nr. 708/1997 şi nr. 41/2002. În concluzie, se arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiatã. În acest sens, se arata ca nu se poate retine încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi prin instituirea unor reguli speciale, inclusiv cea privitoare la acordarea liberãrii provizorii pe cauţiune doar în anumite situaţii, atâta timp cat ele asigura egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor. Tratamentul juridic mai sever se explica prin gradul de pericol social mai ridicat al situaţiei la care se referã. Se invoca în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, în raport cu prevederile art. 23 alin. (7) din Constituţie, se arata ca nici aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece liberarea provizorie pe cauţiune nu poate fi obţinutã decât dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege, şi este atributul legiuitorului sa stabileascã aceste condiţii, cum sunt cele privitoare la gravitatea pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea sãvârşitã de inculpat.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul conţinut: "Liberarea provizorie pe cauţiune nu se acorda în cazul sãvârşirii infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani ori când inculpatul este recidivist, ori din datele existente rezulta ca acesta va sãvârşi o alta infracţiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevãrului prin influentarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte."
Autorul exceptiei susţine ca aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece discrimineaza pe cei aflaţi în situaţiile prevãzute şi cãrora nu li se poate acorda liberarea pe cauţiune, în raport cu cei care nu se afla în aceste situaţii. Dispoziţiile sunt considerate contrare şi prevederilor art. 23 alin. (7) din Constituţie, potrivit cãrora persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate sub controlul judiciar sau pe cauţiune, fãrã vreo condiţie.
Examinând dispoziţiile legale criticate prin raportare la prevederile constituţionale invocate în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata. Este atributul constituţional al legiuitorului ca, din ratiuni de politica penalã, sa restrângã sfera de aplicare a mãsurii liberãrii provizorii pe cauţiune, prin interzicerea acesteia în cazul sãvârşirii unor infracţiuni grave. Asa fiind, nu se poate vorbi despre încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, de vreme ce dispoziţiile criticate se referã la situaţii diferite care reclama regim juridic diferit.
Curtea constata, de asemenea, ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 23 alin. (7) din Constituţie, câtã vreme dreptul de a cere punerea în libertate nu poate fi exercitat decât în condiţiile legii.
De altfel, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 139 din 23 aprilie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 11 iunie 2002, prin care excepţia a fost respinsã ca neîntemeiatã. Soluţia adoptatã, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu au fost evocate împrejurãri noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Ursachi în Dosarul nr. 408/PAC/2003 al Curţii de Apel Constanta - Secţia penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
