Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Miklos Fazakas - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 128 nr. 16 noiembrie 1994, prin care a fost admisã în parte excepţia de neconstituţionalitate vizind art. 60 alin. 1 din Codul penal, invocatã de Bularca Ion în Dosarul nr. 577/1994 al Judecãtoriei Braşov.
La apelul nominal fãcut de magistratul-asistent se constata ca pãrţile sunt lipsa.
Procedura este completa.
Magistratul-asistent face referatul cauzei.
Curtea Constituţionalã constata ca dosarul este în stare de judecata şi da cuvintul procurorului, care solicita admiterea recursului şi casarea deciziei atacate, iar pe fond, respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca inadmisibila.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 mai 1994, pronunţatã în Dosarul nr. 577/1994 de cãtre Judecãtoria Braşov, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 60 din Codul penal, invocatã de Bularca Ion.
Curtea Constituţionalã, retinind ca, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl poate constitui prevederea dintr-o lege sau ordonanta, de care depinde judecarea cauzei, şi întrucît în cauza în care s-a ridicat excepţia sunt incidente exclusiv prevederile art. 60 alin. 1 din Codul penal, prin Decizia nr. 128 din 16 noiembrie 1994 s-a pronunţat numai cu privire la aceasta dispoziţie, admitind în parte excepţia de neconstituţionalitate şi constatind ca prevederile art. 60 alin. 1 din Codul penal referitoare la condamnãrile pentru infracţiuni contra avutului obştesc sunt parţial abrogate, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, urmînd sa fie aplicate numai condamnãrilor pentru infracţiuni privind bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice, cu aplicarea prealabilã a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea Constituţionalã a reţinut ca dispoziţiile din Codul penal referitoare la infracţiuni contra avutului obştesc sunt abrogate parţial, urmînd a se aplica numai cu privire la bunurile ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice, astfel cum s-a statuat prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993. Asa fiind, aceasta soluţie este aplicabilã şi art. 60 alin. 1 din Codul penal, în partea referitoare la condamnãrile pentru infracţiuni contra avutului obştesc. În acelaşi timp s-a reţinut ca art. 224 din Codul penal, pe baza cãruia Bularca Ion a fost condamnat definitiv, a fost abrogat parţial, în sensul arãtat, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 33/1993. Pe de alta parte, Curtea Constituţionalã a reţinut ca instanta de executare nu este ea cea competenta sa stabileascã calificarea juridicã a faptelor şi pedepselor, ci doar sa punã în executare, astfel ca este necesar în prealabil sa se recurgã la dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora, în procesele penale, decizia definitiva prin care se constata neconstituţionalitatea unei legi sau a unei ordonanţe constituie temei legal pentru rejudecarea cauzelor în care condamnarea s-a pronunţat pe baza prevederii legale, declarata ca neconstitutionala.
Ministerul Public a declarat recurs impotriva deciziei, invocindu-se doua motive:
a) Curtea s-a pronunţat cu încãlcarea dispoziţiilor art. 144 din Constituţie şi ale art. 23 alin. (1) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 relative la competenta Curţii Constituţionale, deoarece atribuţiile ei sunt limitate exclusiv la legile şi ordonanţele adoptate dupã intrarea în vigoare a Constituţiei şi la raporturile juridice stabilite dupã aceasta data, adicã dupã 8 noiembrie 1991, or art. 60 din Codul penal şi raportul juridic penal la care se referã acesta - nãscut din infracţiunile sãvîrşite de cãtre inculpatul Bularca Ion înainte de 1 noiembrie 1991 - sunt anterioare adoptãrii Constituţiei şi deci excepţia trebuia respinsã ca inadmisibila;
b) soluţia pronunţatã este gresita şi pe fond, deoarece prin admiterea exceptiei s-a creat, implicit, posibilitatea de a se aduce atingere autoritãţii de lucru judecat a hotãrîrilor judecãtoreşti penale în ceea ce priveşte pedeapsa aplicatã în cauza definitiv judecata, ceea ce, evident, este de neconceput.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, decizia atacatã, cererea de recurs, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile recurentului, dispoziţia legalã atacatã în raport cu prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Primul motiv de recurs urmeazã a fi înlãturat ca nefondat, deoarece, în legatura cu competenta Curţii de a examina constituţionalitatea legilor anterioare Constituţiei, constant s-a decis ca şi Curtea Constituţionalã este indreptatita sa examineze conformitatea acestora cu Constituţia din 1991 şi sa decidã dacã sunt sau nu abrogate. Aceasta soluţie rezulta cu claritate din art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãruia neconstituţionalitatea unei legi se poate constata doar cu referire la raporturile juridice stabilite dupã intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991. Aceasta prevedere, prin ipoteza, este aplicabilã exclusiv legilor anterioare Constituţiei, deoarece, fata de legile posterioare, în mod inevitabil, raporturile juridice corespunzãtoare nu se pot stabili decît dupã intrarea în vigoare a acesteia. Deci, cu referire la legile anterioare, fata de care art. 150 alin. (1) din Constituţie prevede ca ele sunt abrogate în mãsura în care vin în conflict cu o dispoziţie constituţionalã, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 limiteazã efectul abrogator la data intrãrii în vigoare a Constituţiei.
Ministerul Public invoca faptul ca infracţiunile pentru care Bularca Ion a fost condamnat au fost sãvîrşite înainte de 1 noiembrie 1991, deci raportul juridic penal a fost anterior Constituţiei din 1991. Este de observat însã ca excepţia de neconstituţionalitate nu vizeazã art. 224 din Codul penal, text în baza cãruia s-a fãcut condamnarea, ci art. 60 din Codul penal, care are în vedere liberarea condiţionatã, instituţie complementara a regimului executãrii pedepsei închisorii. Nu este deci vorba de raportul juridic penal nãscut înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei, ci de un raport juridic, executional penal, care, fãrã indoiala, s-a nãscut dupã intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991 şi deci dispoziţia legalã anterioarã acesteia, pe baza cãreia s-a nãscut raportul juridic, poate fi supusã controlului de constitutionalitate în fata Curţii Constituţionale. De altfel, ar fi şi ilogic ca art. 60 alin. 1 din Codul penal, în partea referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, sa-şi producã în continuare efectele, nediferentiat, în condiţiile în care dispoziţiile care reglementeazã aceste infracţiuni sunt abrogate parţial, în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Pe de alta parte, chiar dacã s-ar accepta punctul de vedere al Ministerului Public, în sensul ca este vorba de raportul juridic penal iniţial, motivul de recurs ar urma sa fie, de asemenea, înlãturat, deoarece raportul juridic penal de conflict nãscut din sãvîrşirea unei infracţiuni de definitiveaza prin intermediul raporturilor procesuale în momentul rãmînerii definitive a hotãrîrii judecãtoreşti prin care s-a aplicat sancţiunea penalã, or în speta infracţiunile au fost sãvîrşite înainte de 1 noiembrie 1991, dar hotãrîrea de condamnare nr. 2.826 este din 24 decembrie 1992, deci dupã intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991.
Nici al doilea motiv de recurs nu este fondat, deoarece Ministerul Public nu tine seama de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 47/1991, care permit rejudecarea proceselor penale în care condamnarea s-a pronunţat pe baza prevederii legale declarate ca neconstitutionala. Asa fiind, soluţia de principiu, în sensul aplicãrii art. 26 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cuprinsã în decizia atacatã, este legalã. Urmeazã însã ca, în fiecare cauza, instanta judecãtoreascã competenta sa procedeze la rejudecare, în temeiul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sa decidã, în condiţiile concrete ale spetei - între care, desigur, şi faptul dacã la judecata s-a ţinut seama de abrogarea parţialã a textelor care reglementeazã infracţiunile contra avutului obştesc şi s-au aplicat pedepsele corespunzãtoare - şi ţinînd seama de dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, dacã este sau nu cazul, sa modifice pedeapsa aplicatã prin hotãrîrea pronunţatã în dosarul a carei rejudecare se solicita.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Public impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 128 din 16 noiembrie 1994 , pronunţatã în Dosarul nr. 51C/1994.
Definitiva.
Decizia nr. 128/1994, cît şi prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
------------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
