Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 339 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) fraza intai din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 342 din 21 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Elena David şi Florin David în Dosarul nr. 3.758/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspund autorii excepţiei, prin avocat Valeriu Stoica, şi partea Constantin Octavian Teodor Nemoianu, prin avocat Ioan-Gheorghe Bârsan, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosarul cauzei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii dã cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care reitereazã motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei şi, în final, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În plus, aratã cã dispoziţiile <>art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale prin raportare la art. 16 din Constituţie, în mãsura în care excepţia de nelegalitate, reglementatã de textul criticat, se aplicã doar actelor administrative fãrã caracter jurisdicţional. Din acest punct de vedere, solicitã ca, prin decizia ce o va pronunţa, Curtea Constituţionalã fie sã admitã excepţia cu aceastã rezervã de interpretare, fie, în cazul respingerii, sã precizeze, în considerente, modalitatea conformã Constituţiei în care trebuie interpretate şi aplicate prevederile criticate.
Reprezentantul pãrţii Constantin Octavian Teodor Nemoianu susţine cã motivarea formulatã de autorii excepţiei nu relevã o realã excepţie de neconstituţionalitate, ci constituie mai degrabã apãrãri de fond, pertinente în faţa instanţei de judecatã învestite cu soluţionarea litigiului. În plus, susţine cã principiul constituţional al egalitãţii, pretins a fi încãlcat, nu are legãturã cu cauza, întrucât actele administrative jurisdicţionale, respectiv cele fãrã caracter jurisdicţional, reprezintã douã categorii distincte, care au regimuri juridice diferite, în funcţie de situaţiile care le deosebesc în mod obiectiv. În concluzie, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând cã invocarea acesteia a urmãrit doar tergiversarea soluţionãrii cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, care vizeazã în realitate modalitatea de interpretare a textului de lege criticat, ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.758/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ". Excepţia a fost ridicatã de Elena David şi Florin David într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei sentinţe civile prin care instanţa de judecatã a admis excepţia de inadmisibilitate şi a respins excepţia de nelegalitate a unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat, care reglementeazã excepţia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, contravine art. 16 din Constituţie în mãsura în care acesta permite invocarea excepţiei de nelegalitate doar în legãturã cu actele administrative fãrã caracter jurisdicţional, nepermiţând terţilor la procedura administrativ-jurisdicţionalã sã invoce excepţia de nelegalitate a actelor administrativ-jurisdicţionale. Altfel spus, condiţionarea beneficiului excepţiei de nelegalitate de calitatea de act administrativ fãrã caracter jurisdicţional încalcã prevederile art. 16 din Constituţie. Diferenţa de tratament juridic în ceea ce priveşte posibilitatea invocãrii excepţiei de nelegalitate se justificã, desigur, în cazul pãrţilor, care, în funcţie de procedura pe care o parcurg, pot folosi anumite cãi de atac, dar în ceea ce priveşte terţii nu existã o raţiune obiectivã care sã justifice tratamentul juridic diferit. Pentru aceştia nu existã deosebire între un act administrativ jurisdicţional şi unul fãrã caracter jurisdicţional, atâta vreme cât nu au fost parte a unui proces şi nu au putut beneficia ca şi pãrţile de o procedurã caracterizatã prin contradictorialitate şi asigurarea dreptului la apãrare. «Terţii trebuie sã beneficieze, însã, de toate modalitãţile procedurale "de drept comun" reglementate de Legea contenciosului administrativ de contestare a actului administrativ cu caracter jurisdicţional, inclusiv de excepţia de nelegalitate. Nu existã nici un motiv obiectiv pentru care o persoanã beneficiazã de avantajele invocãrii excepţiei de nelegalitate în situaţia în care actul care i se opune este un act administrativ fãrã caracter jurisdicţional, dar sã îi fie refuzate aceste avantaje în situaţia în care actul respectiv are caracter jurisdicţional, însã ea nu a fost parte în procedura administrativ-jurisdicţionalã. Pentru acea persoanã, cele douã situaţii sunt identice. Or, identitatea de situaţii impune identitatea de tratament juridic.»
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opineazã în sensul respingerii excepţiei, deoarece critica de neconstituţionalitate formulatã se referã doar la aspecte privind interpretarea <>art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 554/2004 , şi nu la neconstituţionalitatea sa prin încãlcarea prevederilor art. 16 din Legea fundamentalã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În motivarea punctului de vedere se referã la <>Decizia nr. 219 din 7 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 3 aprilie 2006, prin care Curtea Constituţionalã a statuat cã "textul de lege criticat se aplicã tuturor celor vizaţi de ipoteza normei, în mod nediscriminatoriu şi fãrã excepţii, este o concretizare a dreptului la un proces echitabil şi nu încalcã exerciţiul dreptului la apãrare, întrucât pãrţile, pe parcursul întregului proces, dispun, în principiu, de anumite garanţii procesuale prin care îşi pot dovedi atât pretenţiile lor, cât şi netemeinicia pretenţiilor adversarului procesual", şi a constatat, în consecinţã, cã nu existã nicio încãlcare a art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale. Textul de lege criticat, care stabileşte competenţa şi procedura de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare. Ca atare, nu se poate reţine pretinsa contrarietate faţã de art. 16 din Constituţie, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 608 din 21 septembrie 2006 . De altfel, menţioneazã cã invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost determinatã de modul de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale stabilite de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, având urmãtorul conţinut:
- Art. 4 alin. (1) teza întâi - Excepţia de nelegalitate: "(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetatã oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea pãrţii interesate."
În motivarea excepţiei, autorii acesteia susţin încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor.
Examinând excepţia, astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã, în esenţã, critica de neconstituţionalitate vizeazã în realitate aspecte referitoare la interpretarea dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Astfel, se susţine cã textul de lege prin care este reglementatã excepţia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral este neconstituţional în mãsura în care aceastã excepţie nu poate fi invocatã şi de terţii faţã de o procedurã administrativ-jurisdicţionalã în cadrul cãreia a fost emis un act administrativ-jurisdicţional ale cãrui efecte li se opun. Este discriminatoriu, în opinia autorilor excepţiei, ca un astfel de mijloc procedural de contestare a unui act administrativ unilateral sã fie aplicabil doar în ceea ce priveşte un act administrativ fãrã caracter jurisdicţional.
Analizând aceste susţineri, Curtea Constituţionalã constatã cã nu pot fi reţinute.
Raţiunile care au determinat invocarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate privesc în realitate soluţia pronunţatã de instanţa de judecatã prin sentinţa civilã atacatã în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi anume respingerea ca inadmisibilã a excepţiei de nelegalitate invocatã de autorii excepţiei, în temeiul <>art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .
În procesul soluţionãrii cauzelor cu care au fost învestite, instanţele judecãtoreşti interpreteazã legea în mod necesar, iar controlul acestei interpretãri se realizeazã prin exercitarea cãilor de atac.
Ca atare, problemele de interpretare şi aplicare a legii, fiind de atributul suveran al instanţei de judecatã, nu se pot constitui în aspecte de constituţionalitate a textului de lege supus controlului Curţii Constituţionale.
De altfel, chiar cu prilejul dezbaterilor, autorii excepţiei au solicitat, în mod expres, instanţei de contencios constituţional sã pronunţe o decizie prin care aceasta sã lãmureascã înţelesul dispoziţiilor de lege criticate, în sensul conformitãţii lor cu principiul egalitãţii în drepturi, în funcţie de o interpretare proprie a acestora sau a instanţei de judecatã. O astfel de cerere nu poate fi primitã, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa decât asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, şi nu asupra modului de interpretare şi aplicare a legii de cãtre instanţele judecãtoreşti.
Competenţa Curţii Constituţionale nu poate fi confundatã cu cea specificã instanţelor de judecatã, iar atribuţia de interpretare în sensul aplicãrii unitare a prevederilor legale de cãtre instanţele judecãtoreşti aparţine exclusiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie.
Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) fraza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Elena David şi Florin David în Dosarul nr. 3.758/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
