Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 339 din 17 septembrie 2004 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 887 din 29 septembrie 2004
Cu Adresa nr. 51/666 din 9 septembrie 2004 secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea privind declanşarea controlului de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie, republicatã. Sesizarea a fost formulatã, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, republicatã, şi al <>art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, de cãtre un numãr de 51 de deputaţi, şi anume: Paula Maria Ivãnescu, Ioan Onisei, Ştefan Marian Popescu-Bejat, Romeo Marius Raicu, Gheorghe Albu, Victor Babiuc, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Iulian-Gabriel Bîrsan, Anca Daniela Boagiu, Daniel Marius Bogdan, Vasile Bran, Costicã Canacheu, Ion Cîrstoiu, Teodor Cladovan, Valentin Adrian Iliescu, Victor Sorin Lepşa, Mircea Man, Alexandru Mocanu, Ion Mogoş, Nicolae Nan, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Mihai Stãnişoarã, Teodor Crãciun Tuducan, Marin Anton, George Crin Laurenţiu Antonescu, Constantin-Gheorghe Avramescu, Viorel-Gheorghe Coifan, Vasile Dãnilã, Liviu Iuliu Dragoş, Valeriu Gheorghe, Titu Nicolae Gheorghiof, Puiu Haşotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Cãtãlin Micula, Vlad-Octavian Moisescu, Monica Octavia Muscã, Gheorghe-Eugen Nicolãescu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Cãlin Constantin Anton Popescu-Tãriceanu, Vasile Predicã, Dan Radu Ruşanu, Nini Sãpunaru, Adrian Emanuil Semcu, Dan Coriolan Simedru, Cornel Ştirbeţ, Radu Stroe şi Sergiu Mihail Tofan.
Din examinarea listelor membrilor grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat şi ale Partidului Naţional Liberal, pe care figureazã un numãr de 54 de deputaţi, rezultã cã acestea nu sunt semnate de domnii Adrian Gurzãu şi Alexandru Pereş (poziţiile 16 şi 25 pe lista Grupului parlamentar al Partidului Democrat) şi de domnul Dorin Grigore Popescu (poziţia 18 pe lista Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal), astfel cã, în realitate, sesizarea este formulatã de 51 de deputaţi.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.590 din 9 septembrie 2004, formând obiectul Dosarului nr. 490A/2004.
Autorii sesizãrii solicitã Curţii Constituţionale sã constate cã prevederile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului sunt neconstituţionale, întrucât încalcã, "în mod evident şi flagrant, litera şi spiritul Constituţiei, dispoziţiile art. 80 alin. (2) şi ale art. 84 alin. (1) din Legea Supremã". În susţinerea sesizãrii, autorii acesteia "iau în consideraţie şi art. 37 «Dreptul de a fi ales» din Constituţie".
În legãturã cu susţinerea cã textul de lege criticat ar încãlca dispoziţiile constituţionale ale art. 80 alin. (2), autorii sesizãrii aratã cã Preşedintele României, "chiar aşa-zis «independent» [...] candidat pe lista unui partid politic", nu îşi poate pãstra neutralitatea şi echidistanţa necesare exercitãrii misiunii de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, aşa cum stabileşte textul din Constituţie menţionat.
Cu privire la susţinerea cã art. 5 alin. (7) din legea supusã controlului ar contraveni dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Constituţie, republicatã, în motivarea sesizãrii se aratã cã "prezenţa pe listele unui partid politic a Preşedintelui României, chiar sub eticheta, ce se vrea acoperitoare, de «independent», nu salveazã decât, eventual, aparenţele". Conform susţinerilor autorilor sesizãrii "candidat pe listele unui partid politic, Preşedintele României va fi implicat partinic, va fi identificat cu partidul pe listele cãruia candideazã, cu doctrina, programul politic şi electoral, cu mesajul şi acţiunea politicã-publicã a acelui partid, cu acţiunile lui de campanie electoralã". Autorii sesizãrii, coroborând dispoziţiile art. 37 din Constituţie, republicatã, privind "dreptul de a fi ales" cu cele ale art. 16 alin. (3) şi ale art. 40 alin. (3) la care acestea fac trimitere, precum şi cu cele ale art. 84 alin. (1), considerã cã "rezultã, cu claritate, faptul cã, întrucât Preşedintele României nu se poate asocia, în timpul mandatului, într-un partid politic, lui îi este restrâns - în virtutea acestei funcţii - dreptul de a fi ales pe lista unui partid politic".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate.
Preşedintele Senatului considerã cã sesizarea formulatã este neîntemeiatã, deoarece textele constituţionale invocate ca fiind încãlcate "fie nu au legãturã cu materia, fie sunt interpretate eronat". Se susţine, totodatã, cã din dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Constituţie, republicatã, care stabilesc cã, în timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid politic, nu rezultã cã acesta nu poate candida ca independent pe listele unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale pentru obţinerea unui mandat de deputat sau senator. În continuare, se aratã cã "faptul cã Preşedintele candideazã pe listele unui partid politic are doar semnificaţia însuşirii doctrinei acelui partid sau alianţe politice, fãrã a fi membru al acestuia, beneficiind, ca toţi cetãţenii României, de drepturile prevãzute de art. 29 şi art. 37 din Constituţie", republicatã. Potrivit punctului de vedere prezentat, din coroborarea textelor "se observã cu uşurinţã cã Preşedintele României în funcţie nu este inclus în sfera celor care nu pot candida, respectiv nu existã nici o prevedere expresã în acest sens, aşa cum existã prevãzut în art. 40 alin. (3) din Constituţie, republicatã, pentru judecãtorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organicã". În opinia Preşedintelui Senatului, acceptarea tezei autorilor sesizãrii "ar însemna cã Preşedintele României este decãzut din exerciţiul unui drept fundamental prevãzut de Constituţie, şi anume dreptul de a fi ales [...]".
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã art. 5 alin. (7) nu cuprinde "nici o interdicţie sau un impediment ori o altfel de reglementare cu privire la exercitarea funcţiei de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, de cãtre Preşedintele României". Pentru ca Preşedintele sã vegheze la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autoritãţilor publice şi, mai ales, sã exercite funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, funcţie prevãzutã de art. 80 alin. (2) din Constituţie, republicatã, se aratã de cãtre preşedintele Camerei Deputaţilor cã "trebuie sã fie neutru din punct de vedere politic". Potrivit punctului de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, "înscrierea Preşedintelui pe listele de candidaţi ale unui partid pe durata campaniei electorale, nu ca membru al acelui partid, ci ca independent, îi asigurã libertatea necesarã pentru a fi echidistant în îndeplinirea funcţiei de mediere, cât şi a celorlalte prerogative". Se considerã, totodatã, cã "neutralitatea nu trebuie interpretatã ca o interdicţie pentru persoana în cauzã de a se exprima politic dupã expirarea mandatului şi este firesc ca Preşedintele în funcţie sã poatã fi inclus în perspectivele politice ale ţãrii". În punctul de vedere prezentat se considerã cã un alt mod de interpretare a textelor "ar însemna o abordare rigidã a Constituţiei şi mai ales o suspendare nejustificatã a exerciţiului drepturilor electorale pentru un mandat care începe, de fapt, la expirarea mandatului prezidenţial". Se susţine, de asemenea, cã "adoptarea unei alte soluţii ar însemna ca dreptul şi justiţia electoralã sã cedeze în faţa unor oportunitãţi politice de moment."
Cât priveşte susţinerile referitoare la încãlcarea prevederilor art. 84 alin. (1) din Constituţie, republicatã, în punctul de vedere prezentat se aratã, în esenţã, cã legea electoralã nu stabileşte "expressis verbis cã persoana înscrisã pe lista de candidaturi a unui partid politic trebuie sã fie membru al acelui partid". De asemenea, textul de lege ce face obiectul sesizãrii "nu cuprinde referiri la asocierea [Preşedintelui României] la un partid politic, ci permite candidatura, ca independent, a Preşedintelui pe lista unui partid", ceea ce "este o chestiune de ordin exclusiv politic, ce priveşte acordul existent între reprezentanţii partidului politic care susţin un candidat independent pe listele partidului respectiv, în detrimentul propriilor membri, pe de o parte, şi candidatul independent, pe de altã parte". Se considerã cã este "firesc ca un partid politic sã promoveze în Parlament, pe listele sale, personalitãţi cunoscute, fãrã ca acestea sã facã parte formal din partidul respectiv". În continuare, se apreciazã cã "o astfel de candidaturã nu poate fi încadratã juridic în categoria incompatibilitãţilor". Justificarea dreptului Preşedintelui în funcţie de a participa la scrutinul parlamentar se întemeiazã, în concepţia punctului de vedere prezentat, pe aceleaşi raţiuni care justificã candidatura oricãrei persoane, concomitent, atât pentru mandatul prezidenţial, cât şi pentru cel de parlamentar. "Depunerea candidaturii ca independent pe listele unui partid politic sau ale unei alianţe politice ori electorale nu se poate confunda cu calitatea de membru de partid", acestea fiind noţiuni distincte, care impun proceduri diferite pentru dobândirea statutului de "candidat independent" sau de "membru de partid". Aşadar, se apreciazã cã Preşedintele României îşi poate exercita dreptul de a fi ales, "drept garantat de art. 37 din Constituţie, republicatã, acesta îndeplinind şi exigenţele statuate la art. 16 alin. (3) din Constituţie", republicatã.
În legãturã cu susţinerile potrivit cãrora art. 5 alin. (7) din lege încalcã dispoziţiile art. 37 din Constituţie, republicatã, referitoare la "Dreptul de a fi ales", preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã "autorii sesizãrii fac aceeaşi confuzie între noţiunea de candidat independent pe lista unui partid politic şi cea de membru de partid". Aceasta, deoarece Preşedintele României nu este inclus în prevederile constituţionale ale art. 40 alin. (3) care stabilesc interdicţii privind dreptul de asociere în partide politice judecãtorilor Curţii Constituţionale, avocaţilor poporului, magistraţilor, membrilor activi ai armatei, poliţiştilor şi altor categorii de funcţionari publici. Excepţiile fiind de "strictã interpretare", se apreciazã cã "nu pot fi coroborate prevederile art. 84 alin. (1) cu cele ale art. 37 şi art. 40 alin. (3) din Constituţie, republicatã, în vederea constatãrii neconstituţionalitãţii art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului [...]". În plus, se mai aratã cã nici o dispoziţie din Constituţie nu stabileşte conţinutul listelor de candidaţi, astfel cã "pe listele de candidaţi poate fi inclusã orice persoanã care îndeplineşte condiţiile prevãzute de art. 37 coroborat cu art. 40 alin. (3) din Constituţie", republicatã.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, considerã cã obiecţiile de neconstituţionalitate formulate prin sesizarea grupului de deputaţi sunt neîntemeiate. Astfel, în legãturã cu susţinerile privind încãlcarea dispoziţiilor art. 80 alin. (2) din Constituţie, republicatã, în ipoteza în care Preşedintele României devine candidat pe listele unui partid politic pentru Camera Deputaţilor sau pentru Senat, se aratã cã o atare situaţie "nu ar impieta asupra îndeplinirii mandatului sãu constituţional", deoarece art. 80 alin. (2) din Constituţie, republicatã, nu vizeazã "o mediere între partidele politice angajate în lupta electoralã". Guvernul mai susţine cã, dacã s-ar admite "cã prin candidatura pe lista unui partid este afectatã îndeplinirea responsabilitãţilor constituţionale ale Preşedintelui, ar trebui sã admitem cã aceasta ar fi afectatã în egalã mãsurã şi de o eventualã candidaturã independentã a Preşedintelui, situaţie pe care autorii sesizãrii o considerã legalã şi constituţionalã".
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii art. 84 alin. (1) din Constituţie, republicatã, se apreciazã cã "prezenţa Preşedintelui României pe lista de candidaţi depusã de un partid politic nu îi conferã calitatea de membru de partid". Calitatea de membru de partid se dobândeşte "în urma exprimãrii voinţei în acest sens de cãtre o persoanã (prin depunerea unei cereri de adeziune, de exemplu) şi a aprobãrii cererii de cãtre forurile partidului care, potrivit statutului, au aceastã competenţã".
În sfârşit, Guvernul considerã cã normele constituţionale ale art. 37, coroborate cu cele ale art. 40 alin. (3) şi ale art. 80 alin. (1), "nu au nici o implicaţie asupra instituţiei prezidenţiale". Se susţine cã art. 80 alin. (1) din Constituţie, republicatã, în virtutea cãruia Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid politic, "nu creeazã o circumstanţiere în aplicarea prevederilor art. 37, care sunt de strictã interpretare" şi care "delimiteazã sfera persoanelor care au dreptul sã fie alese (şi, deci, dreptul de a candida), fãrã nici o referire la modalitatea depunerii candidaturii - pe lista unui partid sau individual". Guvernul considerã cã este aplicabil adagiul "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus". Potrivit punctului de vedere exprimat, neincluderea Preşedintelui României între categoriile de persoane prevãzute de art. 40 alin. (3) cãrora le este interzisã asocierea în partide politice "denotã faptul cã, în situaţia sa, nu avea de-a face cu o interdicţie de asociere în partide politice, ci cu o incompatibilitate între funcţia de Preşedinte al României şi calitatea de membru al unui partid politic, ceea ce implicã un alt regim juridic aplicabil".
Guvernul precizeazã cã Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului "este actul normativ care îi permite Preşedintelui României sã candideze pe lista unui partid politic", arãtând cã, "dacã ar fi fost în intenţia legiuitorului constituant împiedicarea Preşedintelui României de a candida în acest fel, interdicţia respectivã ar fi trebuit sã se regãseascã explicit în textul Constituţiei, printre prevederile care reglementeazã instituţia prezidenţialã". Se aratã, de asemenea, cã, "prin coroborare cu art. 80 alin. (1) din Constituţie, republicatã, prevederea art. 5 alin. (6) teza a doua din legea în discuţie, potrivit cãreia nu se admit candidaturi independente pe listele de candidaţi, ar fi condus la crearea unei interdicţii totale pentru Preşedintele României de a candida pe lista unui partid, interdicţie care ar fi excedat prevederilor constituţionale referitoare la instituţia prezidenţialã". Or, art. 5 alin. (7) din lege, potrivit cãruia Preşedintele României poate candida pe lista unui partid politic, "dacã se aflã în ultimele 3 luni ale mandatului", nu face decât sã corecteze "acest exces, având totuşi grijã ca o eventualã candidaturã a Preşedintelui pentru funcţia de senator sau deputat sã nu perturbe bunul mers al instituţiilor statului, ţinând cont şi de decalarea datelor alegerilor pentru Parlament şi pentru Preşedinte, care va surveni ca urmare a duratelor diferite ale mandatului Preşedintelui şi al Parlamentului. Astfel, art. 5 alin. (7) prevede cã Preşedintele României poate candida pe lista unui partid politic dacã se aflã în ultimele 3 luni ale mandatului".
CURTEA,
examinând sesizarea depusã de cei 51 de deputaţi, punctele de vedere ale preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din <>Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale <>art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor legale criticate.
Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, care au urmãtorul cuprins: "Preşedintele României, în funcţie la data alegerii Camerei Deputaţilor şi Senatului, dacã se aflã în ultimele 3 luni ale mandatului, poate candida ca independent pe listele unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale pentru obţinerea unui mandat de deputat sau senator. În cazul în care este ales deputat sau senator, Preşedintele României este obligat ca, dupã validare, sã opteze între calitatea de deputat sau senator şi aceea de preşedinte."
Dispoziţiile constituţionale considerate de autorii sesizãrii ca fiind încãlcate prin textul de lege criticat sunt, în ordinea invocãrii, art. 80 alin. (2), art. 84 alin. (1), precum şi art. 37, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 80 alin. (2): "Preşedintele României vegheazã la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autoritãţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercitã funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate."
- Art. 84 alin. (1): "În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altã funcţie publicã sau privatã."
- Art. 37: "(1) Au dreptul de a fi aleşi cetãţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevãzute în articolul 16 alineatul (3), dacã nu le este interzisã asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidaţii trebuie sã fi împlinit, pânã în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României."
Textele constituţionale la care fac trimitere dispoziţiile art. 37 din Constituţie au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (3): "Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi."
- Art. 40 alin. (3): "Nu pot face parte din partide politice judecãtorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organicã."
În esenţã, critica de neconstituţionalitate formulatã de cei 51 de deputaţi cu privire la dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului constã în susţinerea cã, în condiţiile în care Preşedintele României poate candida ca independent pe listele unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale pentru obţinerea unui mandat de deputat sau de senator, "nu-şi poate pãstra neutralitatea şi echidistanţa" necesare "pentru a-şi îndeplini responsabilitatea constituţionalã de a media între puterile statului, între acestea şi societate". De asemenea, se susţine cã în calitate de candidat pe lista unui partid politic, chiar ca "independent", "Preşedintele României va fi implicat partinic, va fi identificat cu partidul pe listele cãruia candideazã, cu doctrina, programul politic şi electoral, cu mesajul şi acţiunea politicã-publicã a acelui partid, cu acţiunile lui de campanie electoralã". În acelaşi timp, autorii sesizãrii de neconstituţionalitate, coroborând dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Constituţie, republicatã, privind incompatibilitatea dintre funcţia de Preşedinte al României şi calitatea de membru al unui partid politic, cu dispoziţiile art. 37 alin. (1) şi ale art. 40 alin. (3) susţin cã Preşedintelui "îi este restrâns în virtutea acestei funcţii - şi dreptul de a fi ales pe lista unui partid politic".
Examinând textul de lege criticat, prin raportare la dispoziţiile din Constituţie invocate de autorii sesizãrii ca fiind încãlcate, Curtea Constituţionalã constatã cã între acestea nu existã nici un fel de incompatibilitate.
Dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei nu interzic, nici explicit, nici implicit, posibilitatea ca Preşedintele României, în funcţie la data alegerii Camerei Deputaţilor şi a Senatului, dacã se aflã în ultimele 3 luni ale mandatului, sã candideze ca independent pe listele unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale pentru un mandat de deputat sau de senator.
Problema care se pune în cauzã este aceea dacã, în condiţiile textului de lege criticat, Preşedintele României are sau nu dreptul de a fi ales, prevãzut de art. 37 din Constituţie, republicatã.
Una dintre condiţiile prevãzute de art. 37 alin. (1) din Constituţie, republicatã, pentru dreptul fundamental de a fi ales este corelatã cu dreptul de asociere. Din coroborarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) şi ale art. 40 alin. (3) din Constituţie, republicatã, rezultã în mod clar cã dreptul de a fi ales este interzis judecãtorilor Curţii Constituţionale, avocaţilor poporului, magistraţilor, membrilor activi ai armatei, poliţiştilor şi altor categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organicã, care nu pot face parte din partide politice.
Curtea constatã cã Preşedintele României nu este prevãzut între categoriile de cetãţeni, stabilite limitativ de cele douã texte constituţionale, cãrora le este interzis dreptul fundamental de a fi ales, deşi, pe durata mandatului, nu poate fi membru al unui partid, conform dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Constituţie, republicatã.
În virtutea principiului cã excepţiile sunt de strictã interpretare, Curtea nu poate considera cã situaţia prevãzutã de art. 84 alin. (1) din Constituţie care stabileşte o incompatibilitate politicã temporarã pentru Preşedintele României, ar putea, în lipsa unei prevederi constituţionale, sã aibã consecinţa interzicerii dreptului de a fi ales pentru Preşedintele României, în condiţiile în care acesta nu devine membru al unui partid politic.
Curtea reţine cã numai printr-o interpretare forţatã prin adãugare la normele constituţionale - situaţia prevãzutã în textul de lege criticat ar putea fi convertitã în incompatibilitatea prevãzutã de art. 84 alin. (1) şi în interdicţia dreptului de a fi ales stabilitã de art. 37 alin. (1) coroborat cu art. 40 alin. (3) din Constituţie, republicatã, astfel cum se susţine în sesizarea de neconstituţionalitate. O asemenea interpretare, care ar disimula o veritabilã creare a unei norme constituţionale, contravine principiului supremaţiei Constituţiei, prevãzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentalã, precum şi statutului constituţional şi legal al Curţii, care îi interzice rolul de legislator pozitiv.
În calitatea sa de garant al supremaţiei Constituţiei, prevãzutã de art. 142 alin. (1) din Constituţie, republicatã, Curţii Constituţionale îi este interzis, potrivit dispoziţiilor art. 2 din legea sa organicã, în exercitarea controlului de constituţionalitate, sã modifice sau sã completeze prevederile supuse controlului. Cu atât mai mult, Curţii îi este interzis sã procedeze, chiar printr-un act necesar de interpretare, la modificarea şi completarea dispoziţiilor constituţionale, operaţiuni supuse exclusiv regimului strict reglementat al revizuirii constituţionale.
În legãturã cu susţinerea autorilor sesizãrii de neconstituţionalitate, în sensul cã posibilitatea oferitã în textul criticat Preşedintelui României de a candida ca independent pe lista unui partid politic pentru un loc de deputat sau senator ar face ca acesta sã nu-şi pãstreze neutralitatea şi echidistanţa necesare exercitãrii funcţiei de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, Curtea constatã cã aceastã susţinere nu reprezintã un motiv de neconstituţionalitate a dispoziţiei de lege supusã controlului. De altfel, textul invocat al art. 80 alin. (2) din Constituţie, republicatã, nici nu are conţinutul arãtat de autorii sesizãrii, decât parţial, şi nu priveşte relaţiile dintre preşedinte şi partidele politice. În realitate, textul se referã numai la rolul ce revine Preşedintelui României în cadrul statului. Problema modului în care Preşedintele îşi exercitã acest rol ţine de mãsura în care Preşedintele îşi îndeplineşte obligaţiile, de etica exercitãrii mandatului prezidenţial, care, în caz cã este încãlcatã grav, atrage rãspunderea constituţionalã a titularului acestui mandat. De altfel, mutatis mutandis, problema ridicatã de autorii sesizãrii s-ar putea pune şi cu privire la situaţia în care Preşedintele României ar candida pentru un al doilea mandat succesiv, astfel cum prevede art. 81 alin. (4) din Constituţie, republicatã. Cu toate acestea, nici nu se poate concepe sã se interzicã Preşedintelui în funcţie sã candideze pe listele unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale pentru cel de al doilea mandat succesiv, întrucât, astfel, textul respectiv ar deveni inaplicabil, lipsit de conţinut.
Pentru considerentele expuse, Curtea Constituţionalã constatã cã prevederile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului nu contravin prevederilor Constituţiei.
La dosarul Curţii au fost depuse de cãtre Cabinetul individual de avocaturã "Poenaru Liliana", cu faxul nr. 4.688 din 15 septembrie 2004 şi cu adresele nr. 4.716 din 16 septembrie 2004 şi nr. 4.737 din 17 septembrie 2004, "Cerere de intervenţie accesorie", iar, de cãtre Liga Apãrãrii Drepturilor Omului, "Obiecţiuni la proiectul de lege pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului". Curtea reţine cã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, republicatã, şi ale <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, are a se pronunţa asupra constituţionalitãţii legilor înainte de promulgarea acestora, "la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor douã Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui numãr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori".
Ţinând seama de faptul cã în cadrul controlului prealabil, abstract, de constituţionalitate, dreptul de sesizare aparţine numai subiectelor prevãzute de textul constituţional indicat, Curtea reţine cã cererile respective nu pot fi examinate.
Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţie, republicatã, precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.a), <>art. 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului sunt constituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc în şedinţa din data de 17 septembrie 2004 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu şi Şerban Viorel Stãnoiu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
