Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 338 din 16 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (5) lit. b) si c) din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 , excepţie ridicatã de Primãria Municipiului Onesti în Dosarul nr. 12.727/2002 al Tribunalului Bacau - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca textul de lege criticat nu incalca prevederile art. 119, ale art. 120 alin. (1), (2) şi (3) şi nici pe cele ale art. 134 din Constituţie, ci, din contra, da expresie dispoziţiilor constituţionale, creând cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 decembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 12.727/2002, Tribunalul Bacau - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 , excepţie ridicatã de Primãria Municipiului Onesti. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca autonomia administraţiei publice locale consta în dreptul autoritãţilor publice locale de a dispune toate mãsurile pentru realizarea pe plan local a sarcinilor puterii executive. Pentru organizarea şi funcţionarea organelor administraţiei publice locale este necesar ca aceste organe sa dispunã de venituri proprii constituite din surse realizate pe teritoriul unitãţilor administrativ-teritoriale, mai concret, venituri constituite din impozite şi taxe locale. Asa fiind, se apreciazã ca textul de lege criticat incalca principiul autonomiei locale prevãzut în art. 119 şi în art. 120 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, prin aplicarea sa, consiliile locale sunt impiedicate sa îşi recupereze debitele provenite din impozite şi taxe locale, fiind încãlcat astfel principiul autonomiei locale. Autoarea exceptiei apreciazã ca sunt incalcate şi dispoziţiile art. 134 din Constituţie, deoarece prin neincasarea impozitelor şi taxelor locale este împiedicatã crearea cadrului favorabil pentru valorificarea factorilor de producţie, precum şi protejarea intereselor cetãţenilor în activitatea economico-financiarã. Tribunalul Bacau - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât dispoziţiile <>art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 prevãd doar o suspendare temporarã, iar nu definitiva a acţiunilor judiciare sau extrajudiciare privind instituirea mãsurilor de executare silitã pornite de creditorii bugetari impotriva societãţilor comerciale debitoare, astfel ca, dupã expirarea termenului prevãzut de lege, aceştia au posibilitatea legalã de a-şi recupera creanţele. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca dispoziţiile <>art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 nu incalca prevederile art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, dispoziţiile criticate realizand definirea interesului public în activitatea economicã de ansamblu, prin asigurarea libertãţii comerţului, apãrarea intereselor naţionale, precum şi stimularea creativitatii ştiinţifice cu caracter naţional. <>Art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 reglementeazã o situaţie specialã, care presupune luarea unor mãsuri excepţionale, însã numai cu caracter temporar şi nu cu privire la toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare. Creditorii bugetari îşi pot exercita dreptul de a-şi recupera debitele dupã expirarea termenului precizat de lege, situaţie ce nu contravine prevederilor din Legea fundamentalã. Se apreciazã, în concluzie, ca excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 este neîntemeiatã. Guvernul arata ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 119 şi ale art. 120 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în care este consacrat principiul autonomiei locale, întrucât acest principiu nu poate fi opus unor mãsuri legislative de interes general, cum sunt mãsurile de accelerare a procesului de privatizare a agenţilor economici cu capital de stat din intreaga economie nationala. Se considera ca nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece mãsurile consacrate în <>Legea nr. 137/2002 au în vedere asigurarea "protejãrii intereselor naţionale în activitatea economicã financiarã şi valutarã" tocmai prin accelerarea procesului de privatizare a societãţilor comerciale cu capital de stat, atât prin înstrãinarea sau externalizarea activelor deţinute de aceste societãţi, cat şi prin vânzarea acţiunilor, mãsurile prevãzute în cuprinsul textului de lege criticat având un caracter temporar şi instituindu-se numai la societãţile comerciale aflate în proces de privatizare. Prin urmare, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 este neîntemeiatã. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins: - Art. 16 alin. (5): "De la data instituirii procedurii de administrare specialã în perioada de privatizare, la societatea comercialã se aplica urmãtoarele mãsuri excepţionale: [...] b) creditorii bugetari, la solicitarea administratorului special, vor ridica toate sarcinile care greveazã asupra activelor societãţii comerciale care urmeazã a fi vândute, externalizate sau transferate, în scopul creşterii atractivitatii la privatizare, iar sumele încasate din vânzarea activelor se distribuie proporţional creditorilor bugetari care au instituit sarcinile, potrivit normelor metodologice emise în aplicarea prezentei legi; c) creditorii bugetari vor suspenda, pana la transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor, aplicarea oricãrei mãsuri de executare silitã începutã asupra societãţii comerciale şi nu vor face nici un demers pentru instituirea unor noi astfel de mãsuri." Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale: - Art. 119: "Administraţia publica din unitãţile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizãrii serviciilor publice."; - Art. 120 alin. (1) şi (2): "(1) Autoritãţile administraţiei publice, prin care se realizeazã autonomia localã în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primãrii aleşi, în condiţiile legii. (2) Consiliile locale şi primãrii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolva treburile publice din comune şi din oraşe."; - Art. 134: "(1) Economia României este economie de piata. (2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã; c) stimularea cercetãrii ştiinţifice naţionale; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional; e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurãtor, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii." În ceea ce priveşte obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile <>Legii nr. 137/2002 au fost modificate ulterior sesizãrii instanţei constituţionale prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societãţi naţionale, companii naţionale şi societãţi comerciale cu capital majoritar de stat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 5 martie 2003, modificatã şi completatã ulterior, soluţia legislativã consacratã de textul de lege criticat rãmânând neschimbata. În fundamentarea criticii sale, autoarea exceptiei înţelege sa absolutizeze dreptul sau de a dispune mãsurile pentru realizarea pe plan local a sarcinilor publice, consacrat de Constituţie, refuzând legiuitorului orice legitimitate în ceea ce priveşte instituirea unor reguli şi limite rezonabile în exercitarea acestuia, în funcţie de ratiunile şi de finalitatea urmãritã. Autoarea face abstractie de faptul ca o asemenea viziune, transpusa în practica, s-ar traduce într-o negare cu consecinţe prejudiciabile a drepturilor şi intereselor altor persoane fizice sau juridice cãrora statul este ţinut în egala mãsura sa le acorde ocrotire. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, deşi reglementarea legalã criticata este derogatorie de la principiul constituţional al autonomiei locale, ţinând seama de circumstanţele în care îşi gãseşte aplicarea, de finalitatea şi de caracterul sau temporar, aceasta nu poate fi calificatã ca fiind neconstitutionala. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, Curtea Constituţionalã a statuat ca principiul autonomiei "nu include şi absolvirea autoritãţilor administraţiei publice locale de la obligaţia respectãrii legilor cu caracter general şi valabilitate pe întreg teritoriul tarii". Raportand aceste consideratii principiale la speta, Curtea retine ca norma legalã criticata este aplicabilã unei societãţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar sau asociat, exclusiv "de la data instituirii procedurii de administrare specialã în perioada de privatizare", mãsurile excepţionale pe care le consacra urmãrind "creşterea atractivitatii la privatizare" a respectivei societãţi. Faptul ca "sumele încasate din vânzarea activelor se distribuie proporţional creditorilor bugetari care au instituit sarcinile" demonstreaza ca aceştia nu sunt lipsiţi de drepturile lor, ci, în considerarea ratiunii sociale majore pe care norma legalã o menţioneazã în terminis, a intervenit doar o prorogare a realizãrii acestor drepturi. Aceeaşi finalitate o are şi prevederea potrivit cãreia creditorii bugetari urmeazã sa suspende aplicarea oricãrei mãsuri de executare silitã începutã asupra societãţii comerciale şi sa se abţinã de la orice demers pentru instituirea unor noi astfel de mãsuri, dacã se are în vedere ca interdicţia astfel instituitã opereazã o perioada de timp limitatã, şi anume "pana la transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor". În consecinta, Curtea constata ca reglementarea legalã dedusã controlului de constitutionalitate a fost astfel conceputã încât sa ofere un cadru juridic favorabil protejãrii intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã, în concordanta cu exigenta prevãzutã de art. 134 alin. (2) din Constituţie, şi nu contravine nici unuia dintre textele constituţionale de referinta invocate de autoarea exceptiei. De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 prin Decizia nr. 228/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, şi, întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 137/2002 , excepţie ridicatã de Primãria Municipiului Onesti în Dosarul nr. 12.727/2002 al Tribunalului Bacau - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
