Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 338 din 10 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (8) si art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrarilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (8) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele mãsuri prealabile lucrãrilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicatã de Gheorghe Gurean în Dosarul nr. 4.207/306/2010 al Judecãtoriei Sibiu - Secţia civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã textul de lege criticat a fost abrogat prin Legea nr. 255/2010.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 10 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.207/306/2010, Judecãtoria Sibiu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstitu - ţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (8) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele mãsuri prealabile lucrãrilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicatã de Gheorghe Gurean într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea plângerii depuse împotriva unei încheieri de carte funciarã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile art. 44 alin. (3) şi (6) din Constituţie impun îndeplinirea a douã condiţii în ceea ce priveşte despãgubirea cuvenitã proprietarului expropriat: sã fie prealabilã transferului de proprietate şi sã fie dreaptã, ceea ce înseamnã cã trebuie stabilitã de comun acord cu proprietarul sau prin justiţie, fiind exclusã posibilitatea stabilirii acesteia în mod unilateral de cãtre expropriator. Or, în opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate prevãd posibilitatea de transfer a imobilelor din proprietatea privatã în proprietatea publicã înainte de stabilirea despãgubirilor pentru lipsirea de proprietate şi, totodatã, faptul cã despãgubirea poate fi stabilitã unilateral de cãtre expropriator, fãrã acordul titularului dreptului de proprietate privatã. Aratã cã, chiar dacã legea prevede posibilitatea atacãrii în instanţã a hotãrârii de stabilire a despãgubirilor emisã de expropriator, aceastã procedurã trebuie finalizatã înainte de transferul dreptului de proprietate. Judecãtoria Sibiu - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege ce formeazã obiectul acestora reglementeazã transferul din proprietatea privatã în proprietatea publicã a statului doar dupã o dreaptã şi prealabilã despãgubire, în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (3). Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (8) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele mãsuri prealabile lucrãrilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004. La data ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate aveau urmãtorul cuprins: - Art. 5 alin. (8): "(8) În cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflaţi în concurs, nu este de acord cu despãgubirea stabilitã, suma reprezentând despãgubirea se consemneazã pe numele titularului sau, dupã caz, al titularilor. Despãgubirea va fi eliberatã în baza cererii formulate în acest sens, însoţitã de acte autentice sau de hotãrârea judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã de stabilire a cuantumului despãgubirii ori, dupã caz, de declaraţia autenticã de acceptare a cuantumului despãgubirii prevãzute în hotãrârea de stabilire a despãgubirii."; - Art. 15: "Transferul imobilelor din proprietatea privatã în proprietatea publicã a statului sau a unitãţilor administrativteritoriale şi în administrarea expropriatorului opereazã de drept la data plãţii despãgubirilor pentru expropriere sau, dupã caz, la data consemnãrii acestora, în condiţiile prezentei legi." Dispoziţiile din Legea fundamentalã pe care autorul excepţiei îşi întemeiazã critica sunt urmãtoarele: art. 44 alin. (2), care statueazã cã proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular, art. 44 alin. (3), care prevede cã nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire şi art. 44 alin. (6), potrivit cãruia despãgubirile pentru expropriere se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie. Curtea observã cã, ulterior sesizãrii sale cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Legea nr. 198/2004 a fost abrogatã expres prin art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, necesarã realizãrii unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010. Prevederi asemãnãtoare celor cuprinse în art. 5 alin. (8) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 pot fi gãsite la art. 7, art. 8 alin. (2) şi art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010. Redactarea acestora este urmãtoarea: - Art. 7: "Dupã aprobarea indicatorilor tehnico-economici, expropriatorul are obligaţia consemnãrii sumelor individuale reprezentând plata despãgubirii la dispoziţia proprietarilor de imobile, individualizaţi conform listei proprietarilor, aşa cum rezultã din evidenţele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã sau ale unitãţilor administrativ-teritoriale, afectaţi de prevederile prezentei legi, precum şi obligaţia afişãrii listei imobilelor ce urmeazã a fi expropriate şi care fac parte din coridorul de expropriere, anterior notificãrii proprietarilor."; - Art. 8 alin. (2): "[(1) Notificarea intenţiei de expropriere a imobilelor, precum şi lista imobilelor ce urmeazã a fi expropriate se transmit prin poştã cãtre proprietari. Lista imobilelor se face publicã prin afişarea acesteia la sediul consiliului local respectiv şi pe pagina proprie de internet a expropriatorului.] (2) În termen de 30 de zile lucrãtoare de la data notificãrii prevãzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listã au obligaţia prezentãrii la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despãgubiri."; - Art. 9 alin. (4): "(4) Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privatã a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publicã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului opereazã de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de cãtre expropriator, ulterior consemnãrii sumelor aferente despãgubirii." Totodatã, este dedicat un întreg capitol (Capitolul V) problemei acordãrii despãgubirilor. Din analiza comparativã a textelor legale prezentate, Curtea constatã cã Legea nr. 255/2010 a instituit o procedurã diferitã faţã de cea reglementatã prin Legea nr. 198/2004, în cursul cãreia notificarea intenţiei de expropriere a imobilelor se transmite proprietarilor, dându-li-se posibilitatea ca în interval de 30 de zile sã se prezinte la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despãgubiri, iar expropriatorul are obligaţia consemnãrii sumelor individuale reprezentând plata despãgubirii la dispoziţia proprietarilor de imobile. În plus, în prezent, transferul dreptului de proprietate opereazã ulterior consemnãrii sumelor aferente despãgubirii. Prin urmare, criticile formulate de autorul excepţiei nu mai subzistã în raport cu cadrul legislativ în vigoare, esenţial diferit de cel criticat, astfel cã excepţia urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã, fiind rãmasã fãrã obiect.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (8) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele mãsuri prealabile lucrãrilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicatã de Gheorghe Gurean în Dosarul nr. 4.207/306/2010 al Judecãtoriei Sibiu - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 martie 2011.
