Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 337 din 28 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 si art. 63 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 635 din 19 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Georgeta Ion în Dosarul nr. 6.486/2004 al Judecãtoriei Slobozia.
La apelul nominal rãspunde autoarea excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã Curtea cã pãrţile Elena Mateescu şi Dumitru Mateescu au depus la dosar o cerere prin care solicitã amânarea judecãrii cauzei în vederea pregãtirii apãrãrii.
Având cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, autoarea excepţiei lasã la aprecierea Curţii cererea de amânare a judecãrii cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de amânare.
Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul autoarei excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, depunând în acest sens concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, priveşte chestiuni de aplicare a legii, care nu intrã în atribuţiile Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 6.486/2004, Judecãtoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Georgeta Ion în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate nu oferã protecţie suficientã faţã de "abuzurile, toleranţa sau pasivitatea oficialã a reprezentanţilor implicaţi în cercetarea şi supravegherea penalã a faptelor", ceea ce încalcã dreptul la un proces echitabil. Se susţine, totodatã, cã, "[...] fãrã sã se efectueze o anchetã oficialã din cauza opoziţiei poliţiei, prin interpretarea eronatã a faptelor şi împrejurãrilor s-a realizat o denegare de dreptate contrar articolelor [...] menţionate, întrucât elementul central al oricãrei proceduri penale condiţioneazã derularea sa echitabilã, prin calificarea juridicã a faptului ilicit, un rol important avându-l administrarea probelor, principiul egalitãţii armelor şi termenul rezonabil de soluţionare", precum şi faptul cã "nedezvãluirea unor probe, [...] folosirea de probe falsificate sau obţinute ilegal [...] au condus la rezultate cu nişte consecinţe deosebit de grave".
Judecãtoria Slobozia, exprimându-şi opinia asupra excepţiei, apreciazã cã s-ar impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedurã penalã faţã de prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 131 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţie, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate "nu au legãturã cu art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedurã penalã [...]". Se aratã cã acestea sunt texte de aplicabilitate generalã, cuprinzând principii privind probele, şi nu texte privind o anumitã procedurã derulatã într-o anumitã fazã de procedurã penalã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens aratã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedurã penalã faţã de art. 16 din Constituţie, deoarece textele legale criticate nu instituie privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare şi se aplicã în mod egal tuturor pãrţilor procesului penal. Se aratã, totodatã, cã nu poate fi reţinutã critica în raport cu prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (2) din Constituţie, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prevederile legale criticate asigurând îndeplinirea exigenţelor care condiţioneazã într-o societate democraticã dreptul la un proces echitabil. De asemenea, se apreciazã cã celelalte dispoziţii din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 62: "În vederea aflãrii adevãrului, organul de urmãrire penalã şi instanţa de judecatã sunt obligate sã lãmureascã cauza sub toate aspectele, pe bazã de probe.";
- Art. 63 alin. 1: "Constituie probã orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a sãvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurãrilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei."
În motivarea excepţiei sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementãrilor internaţionale privind drepturile omului faţã de normele interne şi ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, cu raportare la art. 6 paragraful 1, art. 13 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care reglementeazã dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv şi, respectiv, interzicerea discriminãrii. Se invocã, de asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenţie, privind protecţia proprietãţii.
Autoarea excepţiei susţine, în esenţã, cã în cauzã nu s-ar fi realizat o "anchetã eficace", fapt determinat de interpretarea eronatã a "faptelor şi împrejurãrilor", "nedezvãluirea unor probe" şi "folosirea de probe falsificate sau obţinute ilegal", ceea ce contravine principiilor unui proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã susţinerile autoarei excepţiei vizeazã, în realitate, modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate de cãtre organele de urmãrire penalã. În fapt, autoarea excepţiei a formulat plângere împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale din 18 iulie 2003 a Parchetului Militar Bucureşti, dispusã în Dosarul nr. 1.126/P/2002. Prin Sentinţa nr. 72 din 15 iunie 2004, Tribunalul Militar Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecãtoriei Slobozia. În motivarea plângerii, autoarea a criticat soluţia de neîncepere a urmãririi penale atacate, sub aspectul modului de instrumentare a cauzei de cãtre organele de urmãrire penalã şi, în special, al probelor administrate. În consecinţã, s-a solicitat "respectarea art. 6 paragraf 1 - Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale" şi s-a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Se reţine cã aspectele relevate în motivarea excepţiei sunt de competenţa instanţei de judecatã, întrucât nu intrã în atribuţiile Curţii Constituţionale cenzurarea aplicãrii legii de cãtre organele de urmãrire penalã. Controlul judecãtoresc sub acest aspect se realizeazã în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege. O asemenea ingerinţã a Curţii în activitatea de judecatã ar fi contrarã art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege".
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Georgeta Ion în Dosarul nr. 6.486/2004 al Judecãtoriei Slobozia.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
