Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 337 din 16 septembrie 2004  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 156 alin. 2 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 337 din 16 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 156 alin. 2 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 929 din 12 octombrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Maria Surd şi Vasile Surd în Dosarul nr. 1.312/2004 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã Lucica Gheorghe, în calitate de tutore al Ilonei Moldovan, lipsind autorii excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Partea prezentã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã în scopul tergiversãrii soluţionãrii cauzei la instanţa de fond şi solicitã Curţii respingerea criticii ca fiind neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, susţinând cã autorii excepţiei criticã de fapt o omisiune legislativã, ceea ce excede competenţei Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 aprilie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.312/2004, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Maria Surd şi Vasile Surd.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii aratã cã modul de interpretare a dispoziţiilor art. 156 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, în sensul cã instanţa are posibilitatea de a dispune amânarea judecãţii o singurã datã pentru lipsã de apãrare, în vederea angajãrii unui avocat, iar nu pentru lipsa apãrãtorului la termenul de judecatã, este neconstituţional, încãlcând dreptul la apãrare al pãrţii al cãrei avocat, angajat în prealabil, nu s-a putut prezenta în instanţã.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã acordarea unui termen de judecatã - a unui singur termen, pentru lipsã de apãrare temeinic motivatã, este lãsatã de legiuitor la latitudinea instanţei de judecatã, care, în concret, apreciazã dacã în respectiva speţã se justificã o amânare sau este doar o încercare a pãrţilor de a tergiversa soluţionarea cauzei. De altfel, legitimitatea constituţionalã a interpretãrii legii de cãtre judecãtor derivã din dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţia României, republicatã, potrivit cãrora "judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul apreciazã cã problema ridicatã de autorii excepţiei reprezintã o problemã de interpretare şi aplicare a legii. Astfel, acordarea unui singur termen pentru lipsã de apãrare temeinic motivatã este lãsatã de legiuitor la latitudinea instanţei de judecatã, care, în concret, în fiecare caz, urmeazã sã aprecieze dacã se poate vorbi despre o lipsã de apãrare temeinic motivatã sau doar despre o încercare a vreuneia dintre pãrţi de tergiversare a soluţionãrii cauzei. Pentru aceste motive, excepţia de neconstituţionalitate este consideratã ca fiind neîntemeiatã.
Avocatul Poporului aratã cã, întrucât din sesizarea pe care instanţa de judecatã a înaintat-o Curţii Constituţionale nu rezultã textele din Constituţie presupus a fi încãlcate, sunt incidente prevederile <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, potrivit cãrora sesizãrile adresate Curţii trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate. Prin urmare, Curtea este singura în mãsurã sã decidã asupra cadrului constituţional în care urmeazã sã fie examinatã excepţia de neconstituţionalitate.
Pe fondul problemei, se apreciazã cã dispoziţiile art. 156 alin. 2 din Codul de procedurã civilã nu contravin nici unui text din Constituţie, excepţia fiind neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate formulatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 156 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Când instanţa refuzã amânarea judecãţii pentru acest motiv [lipsã de apãrare], va amâna, la cererea pãrţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."
Deşi autorii excepţiei nu indicã în mod expres prevederea constituţionalã presupus a fi încãlcatã, din argumentele susţinute în motivarea excepţiei reiese cã dispoziţiile legale criticate contravin art. 24 din Constituţia României, republicatã, potrivit cãruia "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 156 alin. 2 din Codul de procedurã civilã au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin <>Decizia nr. 38/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002, Curtea Constituţionalã respingând excepţia ca fiind neîntemeiatã. Cu acel prilej s-a reţinut cã "legitimitatea constituţionalã a interpretãrii legii de cãtre judecãtor derivã din dispoziţiile art. 123 alin. (2), potrivit cãrora «Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii». Organul legislativ, emitent de norme juridice, poate sã fie mai restrictiv, obligându-l pe judecãtor sã fie mai apropiat de lege. Acelaşi legiuitor poate însã prefera, ţinând seama de diversitatea şi complexitatea relaţiilor sociale, o redactare generalã a legii, fãrã a intra în detalii, impunând judecãtorului sã determine semnificaţia concretã a normei legale în raport cu datele speţei pe care o soluţioneazã. În consecinţã, raportându-se la aceastã categorie de critici, Curtea constatã cã instituirea prin lege a unei modalitãţi sau a alteia de reglementare a procedurii de judecatã în soluţionarea cauzelor civile este o opţiune a legiuitorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3), potrivit cãrora «Competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de lege»".
Soluţia adoptatã în decizia sus-menţionatã, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Maria Surd şi Vasile Surd în Dosarul nr. 1.312/2004 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 septembrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu

------------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016