Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 336 din 29 noiembrie 2001  referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 336 din 29 noiembrie 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 29 din 17 ianuarie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedura penalã, excepţii ridicate de Mihaela Stoica în dosarele nr. 6.034/2000 al Tribunalului Dambovita - Secţia penalã şi nr. 221/2001 al Judecãtoriei Targoviste.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 340C/2001 la Dosarul nr. 277C/2001.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca se impune conexarea dosarelor în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã, întrucât acestea au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate şi acelaşi autor al exceptiei.
Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedeura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 340C/2001 la Dosarul nr. 277C/2001.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedura penalã, precizând ca asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, respingând excepţiile. În acest sens se invoca Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001, şi Decizia nr. 256 din 20 septembrie 2001, încã nepublicata. Se considera ca se impune pronunţarea aceleiaşi soluţii şi în prezenta cauza, neinvocandu-se elemente noi de natura sa determine reconsiderarea acestei jurisprudente.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 8 şi 11 iunie 2001 (pronunţate în dosarele nr. 6.034/2000 şi nr. 221/2001) Tribunalul Dambovita - Secţia penalã şi, respectiv, Judecãtoria Targoviste au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedura penalã, excepţii ridicate de Mihaela Stoica.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate autorul acestora susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, întrucât procurorul "avizeazã favorabil sau nu cererea sa" de extindere a procesului penal, prevederi care ingradesc dreptul sau de a se adresa justiţiei.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanţele de judecata considera ca aceasta este neîntemeiatã. Astfel, atât Tribunalul Dambovita, cat şi Judecãtoria Targoviste invoca prevederile art. 130 din Constituţie, referitoare la rolul Ministerului Public, potrivit cãrora acesta reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor. Or, apãrarea acestor drepturi, inclusiv a accesului liber la justiţie, se realizeazã şi prin dreptul procurorului de a cere extinderea procesului penal. Se apreciazã ca prevederile constituţionale ale art. 21 nu sunt incalcate, deoarece, potrivit art. 278 din Codul de procedura penalã, se poate face plângere impotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror. Judecãtoria Targoviste considera ca dispoziţiile legale criticate sunt fireşti, "cu atât mai mult cu cat stabilirea faptelor şi a probelor ce au justificat acuzarea au aparţinut în cauza organului de cercetare penalã a cãrui activitate a fost supravegheatã de procuror, acesta întocmind actul de inculpare, respectiv rechizitoriul".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctele sale de vedere, apreciazã ca excepţiile de neconstituţionalitate sunt neintemeiate, deoarece dispoziţiile art. 337 din Codul de procedura penalã nu incalca prevederile art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie "atâta timp cat persoana nemultumita de soluţia data de un organ judiciar are la dispoziţie suficiente modalitãţi de a o contesta în cãile de atac". În acest sens se invoca şi jurisprudenta Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 1995, definitiva prin nerecurare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, şi Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001).
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, astfel cum rezulta din cererile formulate de autorul acestora şi din încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 337 din Codul de procedura penalã, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "În cursul judecaţii, când se descoperã date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la sãvârşirea faptei prevãzute de legea penalã pusã în sarcina inculpatului sau date cu privire la sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã de cãtre o alta persoana, dar în legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.
Dacã instanta gãseşte cererea intemeiata, o admite şi procedeazã potrivit dispoziţiilor art. 336, care se aplica în mod corespunzãtor."
În susţinerea excepţiilor de neconstituţionalitate autorul acestora a invocat încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, care are urmãtoarea redactare: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate pentru considerentele ce urmeazã:
Art. 337 din Codul de procedura penalã se referã la modalitatea extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, prevãzând în alin. 1 dreptul procurorului de a cere extinderea procesului penal cu privire la acele persoane, iar în alin. 2, dreptul instanţei de a aprecia temeinicia cererii şi de a proceda, în cazul în care o gãseşte intemeiata, potrivit dispoziţiilor art. 336 din Codul de procedura penalã.
Autorul excepţiilor, inculpat în cauzele în care a ridicat excepţiile de neconstituţionalitate, considera ca aceste dispoziţii ingradesc exercitarea dreptului sau de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, drept recunoscut oricãrei persoane de art. 21 din Constituţie.
Curtea observa ca procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane este aplicabilã doar în cazul în care procesul penal este pornit din oficiu, prin rechizitoriu, de cãtre procuror, deoarece în cazul pornirii procesului penal la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate aceasta poate chema în judecata, în limitele prevãzute la art. 279 din Codul de procedura penalã, persoana vinovata. Principiul oficialitatii procesului penal roman, consacrat la art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã, precum şi principiul aflarii adevãrului, prevãzut la art. 3 din Codul de procedura penalã, pe de o parte, precum şi cel al dreptului la apãrare, garantat de art. 6 din acelaşi cod, au determinat formularea în acest mod a textului de lege criticat. Astfel, dacã, potrivit rolului sau în activitatea judiciarã, prevãzut la art. 130 din Constituţie, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, în exercitarea acestor atribuţii constituţionale Ministerul Public este singurul îndreptãţit sa ceara extinderea procesului penal, asa cum este singurul care întocmeşte actul de acuzare, în cazurile în care procesul penal este pornit din oficiu. Aceasta simetrie juridicã respecta accesul liber la justiţie, deoarece impotriva mãsurilor şi a actelor efectuate de procuror, potrivit art. 278 din codul de procedura penalã, se poate formula plângere în justiţie, respectându-se astfel accesul liber la justiţie al oricãrei persoane. Dreptul de a declansa procesul penal şi de a solicita extinderea procesului cu privire la alte persoane aparţine însã numai procurorului, atunci când, potrivit Codului de procedura penalã, actele necesare desfãşurãrii procesului penal se îndeplinesc din oficiu.
Prin urmare, Curtea retine ca dispoziţiile legale criticate nu contravin dreptului de acces liber la justiţie, existând garanţii procesuale prin intermediul cãrora persoanele nemultumite de actele procurorului sa se poatã adresa justiţiei (art. 278 din Codul de procedura penalã), în condiţiile art. 21 din Constituţie.
Din aceeaşi perspectiva Curtea constata ca dispoziţiile art. 337 alin. 2 din Codul de procedura penalã nu reprezintã, de asemenea, o încãlcare a prevederilor art. 21 din Constituţie, ci, dimpotriva, o aplicare a acestora. Astfel, în cazul în care instanta de judecata gãseşte intemeiata cererea de extindere a procesului penal şi procedeazã conform dispoziţiilor art. 336 din Codul de procedura penalã (fie judecand cauza şi cu privire la acea persoana, dacã procurorul declara ca pune în mişcare acţiunea penalã, fie revenind asupra extinderii ori dispunând trimiterea la procuror, atunci când procurorul declara ca nu pune în mişcare acţiunea penalã, dar cere trimiterea cauzei la procuror în condiţiile art. 333), partea nemultumita poate exercita impotriva acestor hotãrâri judecãtoreşti cãile de atac prevãzute de Codul de procedura penalã (ceea ce în cauza s-a şi întâmplat).
De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, constatând ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie (spre exemplu, Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001). Curtea a statuat cu acel prilej ca "exercitarea dreptului la acţiune pentru apãrarea unui interes legitim nu este echivalenta cu exercitarea funcţiei de acuzare, inclusiv cu extinderea acuzarii în procesul penal".
Curtea constata ca atât considerentele acelei decizii, cat şi soluţia pronunţatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea acestei jurisprudente.

Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedura penalã, excepţii ridicate de Mihaela Stoica în Dosarul nr. 6.034/2000 al Tribunalului Dambovita - Secţia penalã, precum şi în Dosarul nr. 221/2001 al Judecãtoriei Targoviste.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 29 noiembrie 2001.

PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
-------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016