Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 336 din 16 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 454 si 457 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 922 din 11 octombrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 şi 457 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Omniasig" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.959/2002 al Judecãtoriei Câmpulung.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, susţinând cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale, ci reprezintã concretizarea principiului cuprins în art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), în conformitate cu care economia României este o economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã, şi a celui referitor la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.959/2002, Judecãtoria Câmpulung a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 şi 457 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Omniasig" S.A. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul aratã cã, spre deosebire de celelalte forme de executare care prevãd somarea debitorului prin executorul judecãtoresc, înfiinţarea popririi fãrã somaţie este neconstituţionalã, întrucât încalcã dreptul la apãrare al debitorului şi, implicit, accesul liber la justiţie al acestuia.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 457 din Codul de procedurã civilã, se apreciazã cã textul de lege criticat contravine principiilor constituţionale consacrate de art. 135, prin indisponibilizarea sumelor existente şi viitoare din conturile bancare, deci a principalului factor de producţie - banul, paralizându-se întreaga activitate a agentului economic.
Judecãtoria Câmpulung apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile art. 454 şi 457 din Codul de procedurã civilã reglementeazã modalitatea de executare prin poprire şi ocrotesc atât interesele creditorului, cât şi pe cele ale debitorului sau ale terţilor ale cãror bunuri sunt urmãrite silit, fãrã a aduce atingere vreunui drept constituţional al acestora.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã din interpretarea dispoziţiilor art. 457 alin. 2 din Codul de procedurã civilã rezultã cã în cazul debitorului titular de conturi bancare, la cererea creditorului, poprirea se înfiinţeazã asupra sumelor existente şi viitoare, acestea fiind indisponibilizate numai în limita creanţei. Prin aceastã mãsurã este anihilatã reaua-credinţã a debitorului care refuzã sã execute voluntar o obligaţie certã, lichidã şi exigibilã ce constituie titlu executoriu. Întrucât indisponibilizarea opereazã numai în limita creanţei, nu poate fi reţinutã critica potrivit cãreia aceastã procedurã paralizeazã întreaga activitate a agentului economic.
Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 454 din Codul de procedurã civilã, se invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii acestui text de lege prin <>Decizia nr. 178/2004 , respingând excepţia ca neîntemeiatã.
Guvernul aratã cã executarea silitã se înfãţişeazã ca o activitate complexã, cu caracter mixt, în care distingem o laturã jurisdicţionalã, reprezentatã prin activitatea instanţei de executare, şi o laturã administrativã, constând în activitatea execuţionalã a executorului judecãtoresc. Toate formele de executare silitã sunt aduse la îndeplinire de cãtre executorii judecãtoreşti, în mod operativ, în baza cererii creditorului urmãritor. Apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale creditorului şi ale debitorului este asiguratã de controlul instanţei asupra întregii executãri, control care funcţioneazã, printre altele, prin mecanismul contestaţiei la executare, cale de atac specificã acestei proceduri aflatã la îndemâna debitorului urmãrit, în situaţia în care acesta se considerã vãtãmat prin executare. Aşa fiind, reglementarea criticatã nu îngrãdeşte în nici un fel prevederile Constituţiei, cum sunt cele referitoare la caracterul economiei de piaţã şi la libertatea comerţului.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 454 şi 457 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 454: "Poprirea se înfiinţeazã fãrã somaţie, prin adresã însoţitã de o copie certificatã de pe titlul executoriu, comunicatã celei de-a treia persoane arãtate la art. 452, înştiinţându-se totodatã şi debitorul despre mãsura luatã.
În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin. 1 terţ poprit, interdicţia de a plãti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datoreazã ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în mãsura necesarã pentru realizarea obligaţiei ce se executã silit.
În cazul în care poprirea a fost înfiinţatã ca mãsurã asigurãtorie şi nu a fost desfiinţatã pânã la obţinerea titlului executoriu, se va comunica terţului poprit copie certificatã de pe titlul executoriu în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevãzute de art. 456.
Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile incorporale poprite va înceta dacã debitorul consemneazã, cu afectaţiune specialã, întreaga valoare a creanţei la dispoziţia creditorului urmãritor. Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecãtoresc, care va înştiinţa de îndatã pe terţul poprit.";
- Art. 457: "În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se înfiinţeazã potrivit art. 453.
La data sesizãrii bãncii, sumele existente, precum şi cele provenite din încasãrile viitoare sunt indisponibilizate în mãsura necesarã realizãrii creanţei. Din momentul indisponibilizãrii şi pânã la achitarea integralã a obligaţiilor prevãzute în titlul executoriu terţul poprit nu va face nici o altã platã sau altã operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizatã, dacã legea nu prevede altfel.
Dispoziţiile alin. 2 sunt aplicabile şi în cazurile în care poprirea se înfiinţeazã asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmãribile ce se aflã în pãstrare la unitãţi specializate."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã urmãtoarele prevederi din Constituţia României, republicatã:
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate încalcã şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. 454 din Codul de procedurã civilã a mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin <>Decizia nr. 178/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 18 mai 2004, Curtea Constituţionalã respingând excepţia ca neîntemeiatã. Cu acel prilej, s-a reţinut cã "poprirea reprezintã o formã de executare a creanţelor şi constã în indisponibilizarea unor bunuri în mâinile terţului poprit, care este debitor al persoanei executate silit, în scopul achitãrii directe a creanţei poprite cãtre creditor. Aşa fiind, poprirea permite creditorului sã urmãreascã creanţele sau alte drepturi ale debitorului urmãrit nãscute în raporturile acestuia cu terţii. Aceastã mãsurã se înfiinţeazã, potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, la cererea creditorului de cãtre executorul judecãtoresc, fãrã somaţie, prin adresã însoţitã de o copie certificatã de pe titlul executoriu, comunicatã terţului poprit, cu înştiinţarea debitorului.
Curtea constatã cã poprirea se realizeazã prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperãrii creditului, art. 454 din Codul de procedurã civilã având ca finalitate tocmai asigurarea celeritãţii executãrii prestaţiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rãu-platnici, în sensul tergiversãrii executãrii obligaţiilor ce le incumbã, legiuitorul a prevãzut în mod expres înfiinţarea popririi fãrã obligaţia somãrii prealabile a debitorului. Însã în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoştinţã despre înfiinţarea popririi, textul de lege criticat nu lezeazã în nici un fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apãrare. Astfel, în temeiul art. 399 din Codul de procedurã civilã, care prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, debitorul beneficiazã de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei mãsura dispusã, în cadrul unei proceduri contradictorii. Aşa fiind, susţinerea autorului excepţiei, conform cãreia textul de lege dedus controlului ar contraveni art. 21 şi 24 din Constituţia republicatã, este neîntemeiatã".
Curtea Constituţionalã observã cã aceleaşi argumente converg în a demonstra lipsa de temei şi a criticii privind dispoziţiile art. 457 din Codul de procedurã civilã.
Cu privire la invocarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), Curtea reţine cã textele de lege criticate nu numai cã nu nesocotesc îndatorirea fundamentalã a statului de a asigura cadrul favorabil dezvoltãrii economiei de piaţã, ci, dimpotrivã, dau expresie dispoziţiei constituţionale, astfel încât debitorul nu are decât sã-şi execute voluntar şi cu bunã-credinţã obligaţia certã, lichidã şi exigibilã constatatã prin titlul executoriu, pentru a nu leza dreptul legal recunoscut al titularului creanţei, evitând distorsionarea raporturilor juridice comerciale, bazate pe libera iniţiativã şi concurenţã.
Faţã de cele arãtate, Curtea constatã cã dispoziţiile procedurale criticate sunt în concordanţã cu prevederile Legii fundamentale, precum şi cu reglementãrile internaţionale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 şi 457 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Omniasig" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.959/2002 al Judecãtoriei Câmpulung.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
