Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 335 din 3 decembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, in integralitate, precum si a dispozitiilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c), art. 262, art. 286 si ale titlului X din aceasta, aprobata prin Legea nr. 200/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 223 din 3 aprilie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , în integralitate, a dispoziţiilor art. I pct. 39, 41, 42, 44, 46, 48, 52 şi ale <>art. II alin. 1 din aceasta şi a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, în integralitate, precum şi a dispoziţiilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 252 alin. 1 lit. b) şi ale titlului X din aceasta. Excepţia a fost ridicatã de Cooperativa de Credit - Banca Populara Muntenia din Targoviste în Dosarul nr. 2.999/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, ca fiind inadmisibila, cat priveşte <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , şi ca fiind neîntemeiatã, cat priveşte dispoziţiile criticate din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 mai 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.999/2001, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , în integralitate, precum şi a dispoziţiilor art. I pct. 39, 41, 42, 44, 46, 48, 52 şi ale <>art. II alin. 1 din aceasta şi a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, în integralitate, precum şi a dispoziţiilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 252 alin. 1 lit. b) şi ale titlului X din aceasta. Excepţia a fost ridicatã de Cooperativa de Credit - Banca Populara Muntenia din Targoviste într-o cauza având ca obiect recursul declarat de aceasta impotriva Hotãrârii nr. 103 din 13 iunie 2001 a Consiliului de administraţie al Bãncii Naţionale a României prin care, în temeiul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , a fost respinsã cererea de avizare prealabilã reorganizãrii cooperativei.
I. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, în integralitate, precum şi a dispoziţiilor art. I pct. 39, 41, 42, 44, 46, 48, 52 şi ale art. II alin. 1 din aceasta, se susţin, în esenta, urmãtoarele:
- adoptarea ordonanţei s-a fãcut cu încãlcarea prevederilor art. 60 alin. (4) din Constituţie, întrucât a fost semnatã de primul-ministru la data de 7 decembrie 2000, dupã încheierea alegerilor parlamentare din acelaşi an; a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 19 decembrie 2000, şi a intrat în vigoare la data publicãrii "dacã în prealabil a fost depusa spre aprobare la Parlament şi/sau dacã acesta a fost convocat";
- art. I pct. 39, 41, 42, 44, 46, 48, 52 incalca principiul neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederile constituţionale ale art. 78 şi art. 114 alin. (4), prin aceea ca reglementeazã "înlocuirea textelor iniţiale cu alte noi texte, care cuprind noi termene, noi elemente de conduita pentru trecut şi care abroga efectele textelor iniţiale ale art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. d) liniuta a 5-a, art. 254 lit. c), art. 262 şi <>art. 286 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , determinând aplicarea retroactivã a legii";
- art. II alin. 1, "dispunând republicarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 cu o noua numerotare a articolelor, reglementeazã implicit aplicarea retroactivã a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , adicã de la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , data ce este anterioarã intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 ".
II. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , în integralitate, precum şi a dispoziţiilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c) şi ale titlului X din aceasta, se susţin, în esenta, urmãtoarele:
- ordonanta, în integralitatea ei, "cuprinde reguli care, prin natura lor, fac parte din regimul juridic general al proprietãţii, întrucât vizeazã elementele esenţiale ale dreptului de proprietate: posesia, folosinta şi dispoziţia proprietarului asupra proprietãţii sale"; "proprietatea organizaţiilor cooperatiste de credit nu mai este definitã ca o proprietate privatã"; "cuprinde reguli care, prin natura lor, aduc atingere unor drepturi şi libertãţi fundamentale care nu pot motiva existenta unui caz excepţional pentru adoptarea unei astfel de ordonanţe de urgenta"; art. 77 alin. (2) "face dovada ca într-adevãr <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 a fost lipsitã de existenta unui caz excepţional care sa justifice adoptarea de cãtre Guvern", fiind astfel contrarã art. 72 alin. (3) lit. f) şi k), art. 74 alin. (1) şi art. 114 alin. (1) şi (4) din Constituţie; reglementeazã "inadmisibila schimbare a formei juridice de organizare şi funcţionare a persoanei juridice, în contradictoriu cu interesele persoanelor fizice ce au înfiinţat cooperativele de credit - bãnci populare"; "incalca drepturile membrilor cooperatori asociaţi care sunt proprietari ai pãrţilor sociale (proprietari ai unor cote-pãrţi din capital) şi se suprima dreptul de dispoziţie al acestora cu privire la schimbarea formei juridice de organizare şi funcţionare a persoanei juridice ce au înfiinţat-o"; incalca art. 107 alin. (4) din Constituţie, deoarece "este lipsitã de semnatura primului-ministru", precum şi art. 114 alin. (4) din aceasta, întrucât ordonanţele de urgenta ale Guvernului nr. 97/2000 şi nr. 272/2000 "au fost publicate în Monitorul Oficial al României fãrã a se face vreo precizare privind depunerea spre aprobare la Parlament şi/sau convocarea Parlamentului"; se incalca principiul separaţiei puterilor în stat şi art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece "Guvernul înlocuieşte Parlamentul şi reglementeazã prin ordonanţe de urgenta";
- dispoziţiile art. 6 alin. 1 şi art. 94 alin. 2 incalca dreptul de proprietate; prevederile art. 23 ingradesc libera circulaţie a capitalurilor şi sunt în contradictie cu "definitia de asociaţie autonomã data cooperativelor de credit de art. 2 lit. b)" din aceeaşi ordonanta; art. 8 alin. 1, art. 13 şi art. 23 alin. 2 restrang "concomitent exerciţiul dreptului la libera circulaţie şi exerciţiul dreptului de asociere al cetãţenilor, în mod discriminatoriu, în funcţie de localitatea din ţara în care şi-au stabilit domiciliul şi în funcţie de raza teritorialã de operare a cooperativei de credit", ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 25 alin. (2) şi art. 37 alin. (1), precum şi art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie, prin aceea ca "incalca autonomia cooperativei de credit şi ingradesc formarea şi consolidarea proprietãţii private cooperatiste"; titlul X, "reglementand obligaţia organizaţiilor cooperaţiei de credit de a-şi schimba forma juridicã de organizare şi funcţionare în organizaţii cooperatiste de credit", contravine art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie; art. 252 alin. 1 lit. b), "reglementand obligaţia organizaţiilor cooperaţiei de credit de a desemna, prin procura autenticã, persoane care sa le reprezinte în relaţia cu Banca Nationala a României pe perioada derulãrii procesului de autorizare şi suprimand, în acest fel, dreptul de dispoziţie al proprietarului în privinta reprezentãrii sale", este contrar art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) din Constituţie; art. 254 lit. c) se abate de la principiul neretroactivitatii legii, întrucât reglementeazã "un element de conduita pentru trecut [...] şi sancţiunea (de respingere a cererii de avizare prealabilã) bazatã pe elementul de conduita introdus pentru trecut [...]".
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, arãtând ca textele de lege criticate nu incalca principiul neretroactivitatii legii şi nici prevederile constituţionale privind adoptarea şi intrarea în vigoare a legilor şi a ordonanţelor de urgenta. Tot astfel, se arata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 nu contravine prevederilor constituţionale referitoare la drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 39, 41, 42, 44, 46, 48, 52 şi ale <>art. II alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 este inadmisibila, întrucât la data de 20 mai 2002 a intrat în vigoare Legea nr. 262/2000 privind respingerea acestei ordonanţe, astfel ca prevederile legale criticate nu mai sunt în vigoare şi nu mai pot face obiectul controlului de constitutionalitate.
Se considera ca susţinerile privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c) şi ale titlului X din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 sunt neintemeiate. În acest sens se arata urmãtoarele: art. 6 alin. 1, care prevede ca fiecare cooperativa de credit este obligatã sa se asocieze la o casa centrala a cooperativelor de credit, nu aduce atingere dreptului de dispoziţie al cooperativei asupra proprietãţii sale, ratiunea reglementãrii fiind "gestionarea intereselor comune ale organizaţiilor cooperatiste de credit, urmãrirea centralizata a respectãrii dispoziţiilor legale, precum şi exercitarea supravegherii asupra organizãrii şi functionarii acestora"; art. 8 alin. 1, art. 13 şi <>art. 23 alin. 2, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 200/2002 , nu sunt contrare art. 25 şi 37 din Constituţie, deoarece textele criticate reprezintã o concretizare a principiului teritorialitatii care sta la baza organizãrii şi functionarii organizaţiilor cooperatiste de credit, iar condiţia existenţei domiciliului persoanei în raza teritorialã de operare a cooperativei de credit, pentru dobândirea calitãţii de membru cooperator, corespunde scopului principal al activitãţii cooperativei, asa încât, în baza principiului simetriei juridice, şi încetarea acestei calitãţi este determinata de schimbarea domiciliului în afarã razei teritoriale de operare a cooperativei de credit; art. 20 nu incalca prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2) atâta timp cat casa centrala garanteazã în întregime obligaţiile cooperativelor de credit; prevederile art. 94 alin. 2 nu aduc atingere atributelor dreptului de proprietate al cooperativelor, întrucât, din interpretarea sistematica a dispoziţiilor constituţionale, limitele şi conţinutul dreptului de proprietate se reglementeazã prin lege; raportarea prevederilor art. 252 alin. 1 lit. b) la prevederile art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) din Constituţie este lipsitã de relevanta; art. 254 lit. c) nu cuprinde dispoziţii care, prin natura lor, retroactiveaza; susţinerea neconstitutionalitatii titlului X, în ansamblul sau, prin raportare la art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (6) este lipsitã de relevanta.
Cat priveşte susţinerile referitoare la inexistenta cazului excepţional care sa justifice reglementarea domeniului organizaţiilor cooperatiste de credit prin procedura ordonanţei de urgenta, se arata ca, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, interesul public invocat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 "l-a constituit, pe de o parte, faptul ca organizaţiile cooperatiste de credit - bãnci populare nu erau supuse cerinţelor generale prudentiale şi operationale aplicabile instituţiilor de credit şi nici nu faceau parte dintr-un sistem de garantare a depozitelor, asa cum se arata în Nota de fundamentare a acestui act normativ, iar, pe de alta parte, în privinta autorizãrii şi supravegherii cooperativelor de credit - bãnci populare, legislaţia anterioarã nu prevedea nici o atribuţie a Bãncii Naţionale a României sau a altei autoritãţi".
Cu referire la critica potrivit cãreia <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 este contrarã art. 107 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu este semnatã de primul-ministru, se arata ca, "la data semnãrii ordonanţei de urgenta, primul-ministru se afla în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, situaţie reglementatã de art. 106 alin. (2) din Legea fundamentalã".
Se considera ca raportarea neconstitutionalitatii ordonanţei, în ansamblul sau, la prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) şi k) din Constituţie este, de asemenea, neîntemeiatã, "având în vedere ca singura condiţie stabilitã de legiuitorul constituant pentru adoptarea ordonanţelor de urgenta este cea referitoare la existenta cazului excepţional, utilizarea altor proceduri constituţionale, asa cum este legea specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domeniul legilor organice, nefiind obligatorie, cu atât mai mult cu cat restrangerea numai la anumite domenii de reglementare este expres prevãzutã doar pentru ordonanţele emise în baza legii de abilitare".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, în redactarea formulatã de autorul acesteia, îl constituie <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, în integralitate, precum şi dispoziţiile <>art. II alin. 1 din aceasta şi Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, în integralitate, precum şi dispoziţiile art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c), art. 262, art. 286 şi ale titlului X din aceasta.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata urmãtoarele:
I. Prin <>Legea nr. 262/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 20 mai 2002, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 a fost respinsã. În consecinta, dispoziţiile ordonanţei criticate, în integralitate, cat şi cele ale art. II alin. 1 din aceasta nu mai pot face obiectul controlului de constitutionalitate, întrucât, potrivit prevederilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", iar în conformitate cu prevederile alin. (6) al aceluiaşi articol, "Dacã excepţia este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã". Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibila.
Curtea observa însã ca dispoziţiile art. I pct. 39, 41, 42, 46, 48 şi 52 din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 , prin care erau modificate prevederile art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 254 lit. c), art. 262 şi <>art. 286 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , sunt preluate, într-o redactare identicã, prin <>art. I pct. 81, 83, 84, 88, 90 şi 98 din Legea nr. 200/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 8 mai 2002. Cat priveşte dispoziţiile art. 23 alin. 2 din ordonanta, criticate, de asemenea, ca fiind neconstituţionale, Curtea constata ca acestea au fost modificate prin <>art. I pct. 7 din Legea nr. 200/2002 . Asa fiind, prin prezenta decizie, Curtea Constituţionalã urmeazã sa se pronunţe în legatura cu constituţionalitatea prevederilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c), art. 262, <>art. 286 şi ale titlului X din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 200/2002 . Prevederile de lege menţionate au urmãtorul conţinut:
- Art. 6 alin. 1: "Fiecare cooperativa de credit este obligatã sa se afilieze la o casa centrala a cooperativelor de credit.";
- Art. 8 alin. 1: "Poate fi membru cooperator orice persoana fizica care are capacitate deplina de exerciţiu, domiciliazã în raza teritorialã de operare a cooperativei de credit, a semnat sau a acceptat, dupã caz, actul constitutiv al acesteia şi a subscris şi a vãrsat cel puţin numãrul de pãrţi sociale stabilit prin actul constitutiv-cadru.";
- Art. 13: "Calitatea de membru cooperator al unei cooperative de credit înceteazã prin retragere, prin schimbarea domiciliului în afarã razei teritoriale de operare a cooperativei de credit, prin excludere sau ca urmare a decesului. De asemenea, calitatea de membru cooperator al unei cooperative de credit poate inceta şi ca urmare a divizãrii, fuziunii sau lichidãrii cooperativei de credit.";
- Art. 20: "Cooperativele de credit vor cotiza pentru constituirea rezervei mutuale de garantare a casei centrale, potrivit reglementãrilor emise de casa centrala în acest scop. Cotizaţiile plãtite de cooperativele de credit constituie cheltuieli deductibile fiscal.";
- Art. 23 alin. 2: "Raza teritorialã de operare a unei cooperative de credit va cuprinde o arie determinata din cadrul unui judeţ, care poate include localitãţi urbane şi rurale invecinate sau neinvecinate.";
- Art. 94 alin. 2: "Fiecare dintre cooperativele de credit afiliate trebuie sa subscrie şi sa verse pãrţi sociale în valoare de minimum 20% din capitalul lor social dacã prin actul constitutiv-cadru sau prin celelalte reglementãri ale casei centrale nu se prevede o valoare mai mare. În funcţie de valoarea capitalului social înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar de cãtre fiecare cooperativa de credit se va recalcula valoarea participatiei la capitalul casei centrale la care este afiliatã. Diferenţele constatate se regularizeazã în termen de 90 de zile de la sfârşitul exerciţiului financiar.";
- Art. 246 alin. 2: "Organizaţiile cooperaţiei de credit care nu solicita în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta autorizarea de cãtre Banca Nationala a României în condiţiile prevederilor secţiunii 1 sau a 2-a din cap. 1 al prezentului titlu se dizolva prin efectul legii şi vor intra imediat în lichidare, cu respectarea prevederilor <>Legii nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit.";
- Art. 248 alin. 2: "Organizaţiile cooperaţiei de credit care nu remit, în forma şi la termenele specificate, declaraţia prevãzutã la art. 247 pierd dreptul de a solicita autorizarea de cãtre Banca Nationala a României, se dizolva prin efectul legii şi vor intra imediat în lichidare, cu respectarea prevederilor <>Legii nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit.";
- Art. 249: "În termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta organizaţiile cooperaţiei de credit care sunt organizate şi funcţioneazã potrivit <>Legii nr. 109/1996 şi care au hotãrât sa funcţioneze în cadrul unei reţele în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenta vor depune la Banca Nationala a României o cerere colectivã în conformitate cu prevederile art. 252.";
- Art. 252 alin. 1 lit. b): "În vederea obţinerii avizului prealabil de constituire sau, dupã caz, de reorganizare, organizaţiile cooperaţiei de credit care au hotãrât sa funcţioneze în cadrul unei reţele, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenta, vor prezenta Bãncii Naţionale a României, prin persoanele împuternicite, urmãtoarea documentaţie: [...]
b) procura autenticã prin care organizaţiile cooperaţiei de credit desemneazã una sau mai multe persoane sa le reprezinte în relaţia cu Banca Nationala a României pe perioada derulãrii procesului de autorizare; aceste persoane îi vor reprezenta şi pe membrii fondatori ai organizaţiilor cooperatiste de credit care urmeazã sa se înfiinţeze.";
- Art. 254 lit. c): "Cererea de avizare prealabilã a constituirii sau, dupã caz, a reorganizãrii reţelei va fi respinsã dacã: [...]
c) una sau mai multe organizaţii ale cooperaţiei de credit existente au înregistrat un nivel negativ al activului net, potrivit bilanţului contabil prevãzut la art. 252 alin. 1 lit. d) liniuta a 5-a, cu excepţia situaţiei prevãzute la art. 146 alin. (3).";
- Art. 262: "Organizaţiile cooperaţiei de credit care nu au obţinut autorizaţia de funcţionare potrivit prezentei secţiuni sau au fost respinse în oricare dintre etapele procesului de autorizare se dizolva prin efectul legii şi vor intra imediat în lichidare, cu respectarea prevederilor <>Legii nr. 109/1996 .";
- Art. 286: "La 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta se abroga: titlul III - Cooperativa de credit - banca populara; titlul IV - Casa teritorialã a cooperativelor de credit; titlul VI - Casa cooperativelor de credit - CREDITCOOP, precum şi celelalte dispoziţii referitoare la organizaţiile cooperaţiei de credit din <>Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 18 octombrie 1996, cu modificarea corespunzãtoare a titlului acesteia, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Prevederile <>Legii nr. 109/1996 rãmân aplicabile în cazurile arãtate la art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 262 şi 287 din prezenta ordonanta de urgenta, pana la obţinerea de cãtre organizaţiile cooperaţiei de credit a autorizaţiei de funcţionare din partea Bãncii Naţionale a României sau, dupã caz, pana la lichidarea acestora.";
- Titlul X: "Dispoziţii tranzitorii".
În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 15 alin. (2), art. 21, art. 25 alin. (2), art. 37 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 72 alin. (3) lit. f) şi k), art. 74 alin. (1), art. 78, art. 107 alin. (4), art. 114 alin. (1) şi (4) şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, care prevãd:
- Art. 15 alin. (2): " Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 25 alin. (2): "Fiecãrui cetãţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din ţara, de a emigra, precum şi de a reveni în ţara.";
- Art. 37 alin. (1): "Cetãţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere.";
- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";
- Art. 72 alin. (3) lit. f) şi k): "(3) Prin lege organicã se reglementeazã: [...]
f) infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora; [...]
k) regimul juridic general al proprietãţii şi al moştenirii;";
- Art. 74 alin. (1): "Legile organice şi hotãrârile privind regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritãţii membrilor fiecãrei Camere.";
- Art. 78: "Legea se publica în Monitorul Oficial al României şi intra în vigoare la data publicãrii sau la data prevãzutã în textul ei.";
- Art. 107 alin. (4): "Hotãrârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semneazã de primul-ministru, se contrasemneazã de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publica în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta hotãrârii sau a ordonanţei. Hotãrârile care au caracter militar se comunica numai instituţiilor interesate.";
- Art. 114 alin. (1) şi (4): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. [...]
(4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu.";
- Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. [...]
(6) Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
I. O prima critica de neconstituţionalitate vizeazã <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, în integralitatea sa. Sub acest aspect, se considera ca reglementand, în absenta unui caz excepţional, în domeniul rezervat legilor organice, ordonanta incalca dispoziţiile art. 72 alin. (3) lit. f) şi k), art. 74 alin. (1) şi art. 114 alin. (1) şi (4) din Constituţie, precum şi ale art. 107 alin. (4) din aceasta, prin aceea ca nu este semnatã de primul-ministru. Se mai susţine ca ordonanta dispune "inadmisibila schimbare a formei juridice de organizare şi funcţionare a persoanei juridice, în contradictoriu cu interesele persoanelor fizice care au înfiinţat cooperativele de credit - bãnci populare" şi au calitatea de proprietari ai pãrţilor sociale. De asemenea, se considera ca neconstituţionalitatea ordonanţei rezulta şi din faptul ca a fost publicatã în Monitorul Oficial al României "fãrã a se face o precizare privind depunerea spre aprobare la Parlament şi/sau convocarea Parlamentului", precum şi din încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât "Guvernul înlocuieşte Parlamentul şi reglementeazã prin ordonanţe de urgenta".
În legatura cu susţinerea referitoare la imposibilitatea reglementãrii prin ordonanţe de urgenta în domeniul rezervat legilor organice, în jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca aceasta interdicţie priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare şi rezulta direct din dispoziţiile constituţionale ale art. 114 alin. (1), care stabileşte ca "Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". O asemenea limitare nu este prevãzutã însã de alin. (4) al art. 114 din Constituţie, referitoare la ordonanţele de urgenta ale Guvernului. Sub acest aspect, ordonanta criticata nu contravine textului constituţional invocat, iar interesul public ce a stat la baza adoptãrii ei a fost garantarea economiilor populaţiei, în condiţiile în care <>Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit, cu modificãrile ulterioare, nu stabilea garanţii prudentiale pentru cooperativele de credit, care erau exceptate de la regimul de autorizare şi supraveghere al Bãncii Naţionale a României. Asa fiind, critica urmeazã a fi respinsã ca neîntemeiatã.
Neîntemeiatã este şi susţinerea potrivit cãreia ordonanta reglementeazã "inadmisibila schimbare a formei juridice de organizare şi funcţionare a persoanei juridice". Din dispoziţiile ordonanţei rezulta ca schimbarea formei de organizare a cooperativelor de credit nu se face în baza voinţei legiuitorului, ci conform voinţei membrilor acestor cooperative, înfiinţate în temeiul <>Legii nr. 109/1996 , cu modificãrile ulterioare, care au posibilitatea de a opta pentru noile forme de organizare. În condiţiile în care schimbarea formei de organizare a cooperativei de credit este expresia voinţei membrilor care au constituit-o, nu se incalca, asa cum susţine autorul exceptiei, dreptul lor de proprietate asupra pãrţilor sociale şi nici nu "se suprima dreptul de dispoziţie al acestora cu privire la schimbarea formei juridice de organizare şi funcţionare a persoanei juridice ce au înfiinţat-o".
În legatura cu invocarea încãlcãrii prevederilor art. 107 alin. (4) din Constituţie, constând în lipsa semnãturii primului-ministru, Curtea retine din punctul de vedere al Guvernului ca "la data semnãrii ordonanţei de urgenta, primul-ministru se afla în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile (situaţie reglementatã de art. 106 alin. (2) din Legea fundamentalã)".
O alta critica de neconstituţionalitate se întemeiazã pe susţinerea potrivit cãreia din Monitorul Oficial al României nu rezulta ca ordonanta ce face obiectul exceptiei ar fi fost depusa la Parlament, ceea ce contravine art. 114 alin. (4) din Constituţie. Aceasta critica urmeazã a fi înlãturatã. Din însuşi faptul publicãrii reiese ca, în prealabil, ordonanta a fost depusa la Parlament, astfel cum prevãd art. 78 şi art. 114 alin. (4) din Constituţie, invocate chiar de autorul exceptiei.
În sfârşit, şi motivul de neconstituţionalitate rezultând din încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat, prin aceea ca "Guvernul înlocuieşte Parlamentul şi reglementeazã prin ordonanţe de urgenta", urmeazã a fi respins. Din conţinutul art. 114 alin. (4) din Constituţie, care prevede ca "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu", rezulta ca ordonanţele de urgenta sunt supuse controlului parlamentar, ceea ce face ca Parlamentul sa nu-şi piardã calitatea de unic organ legiuitor.
II. Cea de a doua critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c), art. 262, <>art. 286 şi ale titlului X din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 .
Astfel, se sustine ca dispoziţiile din ordonanta cuprinse în art. 6 alin. 1, care instituie obligaţia cooperativelor de credit de a se afilia la o casa centrala a cooperativelor de credit, în art. 20, cu privire la constituirea rezervei mutuale de garantare a casei centrale prin plata unor cotizatii, precum şi în art. 94 alin. 2, referitoare la subscrierea şi vãrsarea de pãrţi sociale în valoare de minimum 20% din capitalul social al cooperativelor, incalca art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitor la ocrotirea proprietãţii private.
Analizând susţinerile formulate, Curtea constata ca, dimpotriva, prin dispoziţiile de lege menţionate se ocroteşte dreptul de proprietate atât al cooperativelor de credit, cat şi al membrilor cooperatori, iar prin cotizatia datoratã se constituie o rezerva mutuala prin care casa centrala a cooperativelor de credit garanteazã obligaţiile cooperativelor şi, pe aceasta cale, proprietatea lor.
În opinia autorului exceptiei, în esenta, prevederile art. 8 alin. 1, art. 13 şi art. 23 din ordonanta ingradesc libera circulaţie a capitalurilor şi restrang exerciţiul dreptului la libera circulaţie şi exerciţiul dreptului de asociere al cetãţenilor, în mod discriminatoriu, în funcţie de localitatea din ţara în care şi-au stabilit domiciliul şi în funcţie de raza teritorialã de operare a cooperativei de credit, şi limiteazã autonomia cooperativei de credit, precum şi formarea şi consolidarea proprietãţii private cooperatiste. Se considera ca, astfel, se incalca dispoziţiile art. 25 alin. (2) şi art. 37 alin. (1), art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie.
Din examinarea acestor sustineri, Curtea retine ca dispoziţiile art. 8 alin. 1, potrivit cãrora membrul cooperator trebuie sa domicilieze în raza teritorialã de operare a cooperativei de credit, nu incalca libera circulaţie a capitalurilor şi nici nu sunt în contradictie cu definitia de asociaţie autonomã data cooperativelor de credit prin art. 2 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 97/2000. Condiţia prevãzutã de textul de lege criticat rezulta din principiul teritorialitatii care sta la baza organizãrii cooperativelor de credit şi nu este contrarã dispoziţiilor constituţionale invocate. Tot astfel, prevederile art. 13, referitoare la cazurile de încetare a calitãţii de membru cooperator al unei cooperative de credit, printre care şi schimbarea domiciliului în afarã razei teritoriale de operare a cooperativei, fiind consecinta simetriei juridice în raport cu prevederile art. 8 alin. 1, nu incalca textele din Constituţie menţionate. În legatura cu neconstituţionalitatea art. 23 se susţine ca raza teritorialã de operare a unei cooperative de credit, stabilitã potrivit acestui text, este mai mica decât a oricãror agenţi economici care pot acorda împrumuturi în baza <>Legii nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, cu modificãrile ulterioare. Sub aspectul criticat, Curtea retine ca, pentru protecţia persoanelor care devin membri ai cooperativelor de credit, legiuitorul a înţeles sa restrângã aria de operare a cooperativei în raport cu cea a unei bãnci, din motive prudentiale, ceea ce nu contravine art. 25 alin. (2) şi art. 37 alin. (1), art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie.
Pentru considerentele arãtate, criticile de neconstituţionalitate formulate cu privire la art. 8 alin. 1, art. 13 şi <>art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 urmeazã a fi respinse ca neintemeiate.
O alta critica de neconstituţionalitate priveşte art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2 şi art. 262 din ordonanta, în temeiul cãrora organizaţiile cooperaţiei de credit, organizate în baza <>Legii nr. 109/1996 , cu modificãrile ulterioare, care nu solicita sau nu obţin autorizarea Bãncii Naţionale a României, se dizolva sau pierd dreptul de a solicita aceasta autorizare, ceea ce, în opinia autorului exceptiei, "contravine <>art. 100 din Legea nr. 99/1999 ".
Critica nu poate fi reţinutã, întrucât nu intra în competenta Curţii examinarea conformitatii dintre diferite dispoziţii legale, ci numai concordanta cu principiile şi normele constituţionale. În acest sens este jurisprudenta constanta a Curţii, din care menţionãm, de exemplu, Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999.
Pentru aceleaşi considerente urmeazã a fi respinsã şi susţinerea potrivit cãreia art. 252 alin. 1 lit. b) din ordonanta criticata, care prevede ca organizaţiile cooperaţiei de credit sunt obligate sa desemneze, prin procura autenticã, una sau mai multe persoane care sa le reprezinte în relaţia cu Banca Nationala a României, pe perioada derulãrii procesului de autorizare, contravine <>art. 35 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice.
În opinia autorului exceptiei, dispoziţiile <>art. 254 lit. c) în redactarea din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , precum şi cele ale art. 286 sunt contrare principiului neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 din Constituţie, precum şi art. 78 din aceasta, care dispune ca legea se publica în Monitorul Oficial al României şi intra în vigoare la data publicãrii sau la data prevãzutã în textul ei.
Examinând susţinerile formulate, Curtea constata ca textul de lege criticat nu cuprinde dispoziţii care, prin natura lor, retroactiveaza.
În sfârşit, o ultima critica de neconstituţionalitate priveşte prevederile titlului X din ordonanta, denumit "Dispoziţii tranzitorii". Potrivit criticii, aceste prevederi, "reglementand obligaţia organizaţiilor cooperaţiei de credit de a-şi schimba forma juridicã de organizare şi funcţionare în organizaţii cooperatiste de credit", contravin art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie.
Aceste critici nu pot fi reţinute. Titlul X al ordonanţei prevede dreptul organizaţiilor cooperaţiei de credit de a opta pentru reorganizare ca organizaţii cooperatiste de credit sau pentru schimbarea formei juridice în societate comercialã pe acţiuni, în ambele situaţii cu autorizarea Bãncii Naţionale a României. Consecinta nerespectãrii acestor prevederi este dizolvarea organizaţiei cooperaţiei de credit. Potrivit <>Legii bancare nr. 58/1998 , cu modificãrile ulterioare, în România activitatea bancarã se desfãşoarã prin Banca Nationala a României, prin bãnci şi prin alte persoane juridice autorizate sa desfãşoare activitãţi bancare, iar potrivit art. 90 din lege, "Instituţiile, altele decât bãncile, abilitate prin lege sa desfãşoare activitãţi bancare, se supun autorizãrii, supravegherii prudentiale şi reglementãrilor Bãncii Naţionale a României". Cooperativele de credit, înfiinţate în baza <>Legii nr. 109/1996 , cu modificãrile ulterioare, deşi desfasurau activitãţi bancare, nu erau supuse exigenţelor cu privire la autorizarea constituirii şi a supravegherii prudentiale din partea Bãncii Naţionale a României. Asa fiind, prin prevederile titlului X din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 "bãncile populare" sunt obligate sa opteze pentru una din formele de organizare aici reglementate şi supuse autorizãrii Bãncii Naţionale a României, sub sancţiunea dizolvãrii. Aceasta sancţiune a dizolvãrii nu este de natura sa desfiinteze proprietatea privatã a organizaţiilor cooperatiste de credit, ci sa o supunã unui regim constituţional de funcţionare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 272/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , excepţie ridicatã de Cooperativa de credit - Banca populara Muntenia din Targoviste în Dosarul nr. 2.999/2001 al Curţii Supreme de Justiţie-Secţia de contencios administrativ.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 13, art. 20, art. 23 alin. 2, art. 94 alin. 2, art. 246 alin. 2, art. 248 alin. 2, art. 249, art. 252 alin. 1 lit. b), art. 254 lit. c), art. 262, <>art. 286 şi ale titlului X din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 200/2002 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în dosarul menţionat.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 decembrie 2002.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
