Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 335 din 28 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1-3, art. 7, art. 9-13 si art. 14 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-3, art. 7, art. 9-13 şi <>art. 14 din Legea nr. 333/2001 privind unele mãsuri pentru diminuarea consecinţelor încetãrii rãscumpãrãrii de unitãţi de fond de cãtre Fondul Naţional de Investiţii, excepţie ridicatã de Asociaţia Nationala pentru Protecţia Investitorilor (ANPI), de Asociaţia Nationala a Investitorilor FNA, precum şi de Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu, Mircea Costescu, Gheorghe Negura, Costica Turcanu şi Costin Boiangiu în Dosarul nr. 18.518/2000 al Judecãtoriei Sectorului 2, municipiul Bucureşti. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 22 noiembrie 2001 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 28 noiembrie 2001.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 septembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 18.518/2000, Judecãtoria Sectorului 2, municipiul Bucureşti, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-3, art. 7, art. 9-16 şi <>art. 18 din Legea nr. 333/2001 privind unele mãsuri pentru diminuarea consecinţelor încetãrii rãscumpãrãrii de unitãţi de fond de cãtre Fondul Naţional de Investiţii. Excepţia a fost ridicatã de Asociaţia Nationala pentru Protecţia Investitorilor, de Asociaţia Nationala a Investitorilor FNA, precum şi de Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu, Mircea Costescu, Gheorghe Negura, Costica Turcanu şi Costin Boiangiu într-o cauza penalã având ca obiect art. 215 din Codul penal. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate Asociaţia Nationala pentru Protecţia Investitorilor (ANPI) susţine ca, "deşi <>Legea nr. 333/2001 a fost adoptatã «pentru protecţia intereselor investitorilor»", dispoziţiile acesteia "nu pun pe picior de egalitate investitorii FNI", ci conţin "prevederi discriminatorii referitoare la situaţia investitorilor" sub aspectul cuantumului despãgubirilor şi al prioritatii acordãrii acestora, pe criterii arbitrare (veniturile pe membru de familie şi efectuarea unor rascumparari în perioada de funcţionare), ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi ale art. 4 referitoare la "«egalitatea între cetãţeni.... fãrã deosebire de... avere»". Se mai arata ca dispoziţiile legii criticate "prin care se distribuie ajutoare sociale pentru investitorii cei mai afectaţi de situaţia actuala" din fonduri ce sunt proprietatea comuna a tuturor investitorilor, fãrã aprobarea Adunãrii generale a investitorilor, incalca art. 41 alin. (1)-(3) din Constituţie, care reglementeazã protecţia proprietãţii private. În continuare, se apreciazã ca "prevederile art. 7 pct. b) incalca drepturile de proprietate inalienabile şi exclusive ale tuturor investitorilor FNI, prevãzute şi de <>art. 10 alin. 1 al Ordonanţei Guvernului nr. 24/1993 , art. 475, 480, 481, 969, 970 din Codul civil", solicitandu-se Curţii constatarea neconstitutionalitatii acestora. De asemenea, se solicita Curţii "sa constate ca, începând cu art. 9, cap. IV, prevederile legii nu mai au nici o legatura cu asa-zisele ajutoare financiare pentru investitorii FNI cei mai afectaţi". În acest sens, se susţine ca împuternicirea, prin legea criticata, a Oficiului pentru Recuperarea Creanţelor Bancare de a se substitui drepturilor exclusive şi inalienabile ale investitorilor Fondului Naţional de Investiţii, deşi potrivit <>art. 39 din Ordonanta Guvernului nr. 24/1993 , aprobatã prin <>Legea nr. 83/1994 , investitorii înşişi hotãrãsc "într-o situaţie de criza, prin Adunarea generalã a investitorilor (AGI), organizatã în termen de maximum 90 de zile de la data intrãrii în criza", reprezintã "un abuz cras, o ilegalitate strigatoare la cer, care arata ca de fapt nu se doreşte rezolvarea problemei FNI, ci manipularea investitorilor prin intermediul unui terţ, reprezentant al statului". Solicitând constatarea neconstitutionalitatii art. 9 alin. (1) şi a <>art. 10 din Legea nr. 333/2001 , autorul exceptiei considera ca, în cazul Fondului Naţional de Investiţii, "Consiliul de încredere nu mai reprezintã pe investitori încã de la momentul declansarii crizei", fapt anuntat public încã de atunci de cãtre Asociaţia Nationala pentru Protecţia Investitorilor, dar abia "la peste un an de la producerea fraudei", prin <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 "se prevede ca membrilor Consiliului de încredere li se interzice, pe viitor, dreptul de a mai desfasura activitãţi în piata fondurilor mutuale". Se apreciazã ca în felul acesta "prevederile art. 9 alin. (1) şi art. 13 alin. (2) se bat cap în cap, chiar în textul aceleiaşi legi" şi totodatã se incalca dreptul la informare prevãzut la art. 31 din Constituţie, "deoarece ni s-a negat accesul la orice fel de act al arhivei şi portofoliului FNI, necesare pentru pregãtirea în cunostinta de cauza a AGI". Se susţine ca dispoziţiile <>art. 9 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 , care prevãd ca "printre alte subiecte pe ordinea de zi a AGI se poate afla problema transformarii în fond închis a FNI", incalca prevederile <>art. 39 din Ordonanta Guvernului nr. 24/1993 , potrivit cãrora, într-o asemenea situaţie, "investitorii pot decide continuarea activitãţii fondului, fuziunea cu alt fond de investiţii sau lichidarea fondului" şi ca, de fapt, acest articol "dubleazã şi parţial modifica prevederile legale în vigoare". De altfel, se arata în continuare, conform legislaţiei în materie comercialã nici o societate nu se poate transforma în alta fãrã lichidare, or, "atât art. 9 alin. (2), cat şi art. 13 vorbesc despre posibilitatea transformarii FNI în fond închis şi de reglementãri, în acest sens, care ar urma sa fie adoptate de CNVM". În consecinta, se solicita Curţii Constituţionale sa constate neconstituţionalitatea prevederilor art. 9 alin. (2) şi ale art. 13 din legea criticata. În opinia autorului exceptiei dispoziţiile art. 11 şi 12 din lege, potrivit cãrora "organizarea AGI se face de cãtre altcineva (ORCB) cu banii investitorilor, tocmai pentru ca investitorii sa nu poatã dispune liber asupra propriei proprietãţi din societate", deşi "legislaţia existenta prevede ca organizarea oricãrei AGI, la societãţile civile sau comerciale, se face de cãtre membrii societãţii, cu banii societãţii, deci ai investitorilor", contravin, ca de altfel întregul capitol IV din <>Legea nr. 333/2001 , prevederilor art. 41 alin. (1)-(3) din Constituţie. În susţinerea neconstitutionalitatii prevederilor cap. V Mãsuri pentru reglementarea unor raporturi între Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. şi Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare, precum şi a art. 14 alin. (1) din legea criticata, prin care se instituie "un transfer de drepturi şi obligaţii asumate de cãtre C.E.C., cãtre ORCB", se apreciazã ca aceste reglementãri "reprezintã o infrangere abuzivã a voinţei titularilor drepturilor corelative, care conduce la disparitia acestor drepturi, izvorâte în acelaşi raport juridic", astfel ca "eliberarea de obligaţie a unei persoane de drept privat fata de o alta persoana de drept privat, prin intervenţia statului, echivaleaza cu o expropriere a titularului dreptului de creanta corelativ". Se mai considera ca <>art. 14 din Legea nr. 333/2001 contravine şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, art. 41 alin. (1)-(3), art. 134 alin. (2) lit. a) şi art. 135 alin. (6), precum şi, în ordinea enumerãrii lor de cãtre autorul exceptiei, ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) cu referire "aici la prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 24/1993 ", ale art. 51 şi ale art. 20 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Asociaţia Nationala a Investitorilor FNA, ridicand excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 333/2001 , apreciazã ca acestea "fac discriminare între investitorii FNI şi FNA", ceea ce aduce "o grava atingere" art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21, art. 47 alin. (2) şi (4), art. 51, art. 58 alin. (1), art. 79 alin. (1), art. 80 alin. (2), art. 101 alin. (2), art. 107 alin. (2), art. 123, art. 125 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) din Constituţie. În motivarea exceptiei Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu, Mircea Costescu şi Gheorghe Negura susţin ca <>art. 14 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 , "precum şi legea în integralitatea sa, cu referire specialã la prevederile art. 1-3, 7, 9-16, 18 sunt neconstituţionale şi incalca în mod flagrant dispoziţiile art. 16 punctul 1, art. 41 punctul 1, art. 37 punctul 1, art. 49 alin. 1 şi 2 şi art. 134 punctul 1 şi punctul 2 litera a) din Constituţia României". Autorii exceptiei de neconstituţionalitate apreciazã ca "<>Legea nr. 333/2001 , prin întreg conţinutul şi finalitatea sa", incalca dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, "întrucât creeazã discriminãri între aceleaşi categorii de cetãţeni ai României, şi anume investitorii la Fondul Naţional de Investiţii". Or, se susţine în continuare, "în conformitate cu art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu se pot crea discriminãri între cetãţeni pe criterii de [...] avere sau de origine socialã, astfel ca se contravine principiului constituţional din art. 20 al Constituţiei" care, în privinta drepturilor şi îndatoririlor fundamentale, stabileşte aplicarea cu prioritate a reglementãrilor internaţionale, dacã exista neconcordante între acestea şi legile interne. Se considera, de asemenea, ca prevederile legii criticate contravin şi dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a) şi lit. f) din Constituţie, întrucât "intreaga <>Lege nr. 333/2001 impune investitorilor Fondului Naţional de Investiţii anumite reguli incompatibile cu economia de piata şi libertatea comerţului şi care în nici un caz nu pot crea condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii". Cu privire la neconstituţionalitatea <>art. 3 din Legea nr. 333/2001 se arata ca prin aceste dispoziţii investitorii la Fondul Naţional de Investiţii sunt trataţi "în raport de nişte criterii stabilite într-un mod cu totul arbitrar de cãtre legiuitor", ceea ce produce o încãlcare flagrantã a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi "o discriminare între investitori, în sensul art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, între aceasta categorie de investitori şi cei care nu îndeplinesc aceste condiţii". Se apreciazã ca art. 11 şi <>art. 13 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 , care stabilesc procedura de transformare a Fondului Naţional de Investiţii în fond închis de investiţii, contravin art. 37 din Constituţie, referitor la dreptul de asociere, întrucât acest Fond "este o societate civilã creata prin asocierea libera a membrilor sãi, în conformitate cu dispoziţiile legale care reglementeazã modul de organizare şi funcţionare a unor asemenea societãţi civile", şi, conform <>Ordonanţei Guvernului nr. 24/1993 privind reglementarea constituirii şi functionarii fondurilor deschise de investiţii şi a societãţilor de investiţii ca instituţii de intermediere financiarã, precum şi celorlalte acte normative în materie, "singurii care pot decide asupra viitorului Fondului Naţional de Investiţii sunt investitorii Fondului". În opinia autorilor exceptiei de neconstituţionalitate, "prin conţinutul <>art. 11 şi 13 din Legea nr. 333/2001 se incalca şi prevederile art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în care se arata în ce cazuri poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi şi întinderea acestor restrangeri". În susţinerea neconstitutionalitatii <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 se arata ca, "prin transmiterea obligatorie a drepturilor şi obligaţiilor Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. cãtre Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare, prin efectul aplicãrii dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 , se incalca dispoziţiile constituţionale prevãzute de art. 41 alin. (1), conform cãrora creanţele asupra statului sunt garantate, având în vedere ca Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare nu este o instituţie garantatã suta la suta de cãtre stat". Potrivit Încheierii de sesizare din 20 septembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 18.518 de Judecãtoria Sectorului 2, municipiul Bucureşti, autori ai exceptiei de neconstituţionalitate sunt şi Costica Turcanu şi Costin Boiangiu, dar nici în conţinutul acesteia şi nici în actele dosarului nu se regãsesc susţinerile acestora privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>Legii nr. 333/2001 . În opinia instanţei de judecata excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, dar, "constatând ca sunt îndeplinite în cauza condiţiile de admisibilitate a sesizãrii Curţii Constituţionale prevãzute de art. 23 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 şi art. 144 lit. c) din Constituţia României, va face aplicarea dispoziţiilor art. 23 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992". Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, sub un prim aspect, se arata ca <>Legea nr. 333/2001 : are în vedere diminuarea consecinţelor situaţiei create la Fondul Naţional de Investiţii, iar nu soluţionarea definitiva, prin lege, a acestei situaţii; instituie un sistem de ajutorare financiarã a persoanelor pagubite, cu posibilitãţi materiale reduse; capitolul IV din lege are în vedere unele mãsuri cu privire la continuarea sau nu, în viitor, a activitãţii Fondului Naţional de Investiţii, decizia aparţinând însã exclusiv Adunãrii generale a investitorilor; subrogarea Agenţiei pentru Recuperarea Creanţelor Bancare, ca instituţie a statului specializatã în recuperarea creanţelor, în drepturile şi obligaţiile C.E.C. ar putea fi benefica. În legatura cu susţinerea referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arata ca prevederile legii criticate stabilesc unele mãsuri pe care statul le considera necesare pentru sprijinirea categoriilor defavorizate şi care nu aduc atingere principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea <>Legii nr. 333/2001 în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, se apreciazã ca prin subrogarea Autoritãţii de Valorificare a Activelor Bancare în drepturile şi obligaţiile Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. se urmãresc recuperarea în baza procedurilor speciale a creanţelor C.E.C. şi totodatã stingerea obligaţiilor acesteia rezultând din acte juridice. În sfârşit, se mai arata ca actul normativ criticat nu este contrar prevederilor constituţionale ale art. 37 alin. (1), art. 49 alin. (1) şi (2) şi art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), iar în ceea ce priveşte dispoziţiile cap. IV din lege care reglementeazã unele mãsuri pentru continuarea activitãţii Fondului Naţional de Investiţii sub forma unui fond închis de investiţii, apreciate de asemenea ca fiind neconstituţionale, se considera ca "legea oferã doar unele repere şi soluţii la indemana investitorilor, în considerarea rezolvarii în interes general a situaţiei create". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform Încheierii de sesizare din 20 septembrie 2001, pronunţatã de Judecãtoria Sectorului 2, municipiul Bucureşti, în Dosarul nr. 18.518/2000, dispoziţiile art. 1-3, art. 7, art. 9-16 şi <>art. 18 din Legea nr. 333/2001 privind unele mãsuri pentru diminuarea consecinţelor încetãrii rãscumpãrãrii de unitãţi de fond de cãtre Fondul Naţional de Investiţii. În realitate, potrivit susţinerilor autorilor exceptiei de neconstituţionalitate, sunt criticate atât <>Legea nr. 333/2001 , în ansamblu, cat şi, în special, dispoziţiile art. 1-3, art. 7, art. 9-13 şi art. 14, care au urmãtorul cuprins: "Art. 1. - Prezenta lege stabileşte cadrul juridic pentru acordarea de ajutoare financiare unor investitori la Fondul Naţional de Investiţii, unele mãsuri pentru recuperarea sumelor investite la acest fond, precum şi pentru reglementarea unor raporturi între Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C.- S.A. şi Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare. Art. 2. - Persoanele fizice care au investit la Fondul Naţional de Investiţii beneficiazã de ajutor financiar în cuantumul şi în condiţiile prevãzute de prezenta lege. Art. 3. - (1) Beneficiazã de un ajutor financiar de pana la 10.000.000 lei persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii: a) au investit în unitãţi de fond la Fondul Naţional de Investiţii şi nu au efectuat nici o rãscumpãrare de unitãţi de fond; b) au un venit net lunar pe membru de familie, în luna depunerii cererii pentru acordarea ajutorului financiar, de pana la 1.000.000 lei. (2) În sensul prezentei legi, prin termenul familie se înţelege soţul, sotia şi copiii minori aflaţi în întreţinerea acestora. Se asimileazã termenului familie şi persoana singura care are copii în întreţinere. (3) În cazul în care suma care a fost investitã este mai mica decât ajutorul financiar prevãzut la alin. (1), ajutorul care se acorda persoanei în cauza se reduce pana la limita sumei investite. [...] Art. 7. - Fondul prevãzut la art. 6 se constituie din urmãtoarele surse: a) contribuţia societãţilor comerciale cu capital integral de stat, din fondul propriu de rezerva al acestora, în cuantumul care se aproba prin hotãrâre a Guvernului; b) dobânzi încasate pentru plasamentele financiare, pe termen scurt, efectuate din disponibilul fondului; c) vãrsãminte, donaţii, fãcute de persoane fizice sau juridice, precum şi alte surse, în condiţiile legii. [...] Art. 9. - (1) În termen de 10 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi Consiliul de încredere al Fondului Naţional de Investiţii, cu acordul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, asigura încheierea unui contract pentru efectuarea unui audit complet al activitãţii fondului. Raportul de audit include, fãrã a se limita la acestea, calcularea activelor totale şi a obligaţiilor, precum şi o evaluare generalã a situaţiei financiare a fondului. (2) Adunarea generalã a investitorilor la Fondul Naţional de Investiţii decide, conform legii, cu privire la continuarea activitãţii fondului, transformarea în fond închis de investiţii, în condiţiile legii, sau lichidarea fondului. Art. 10. - În cazul în care Consiliul de încredere al Fondului Naţional de Investiţii nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevãzute la art. 9, acestea se aduc la îndeplinire de cãtre Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare. Art. 11. - Cheltuielile pentru efectuarea auditului prevãzut la art. 9 alin. (1), pentru consultarea investitorilor şi, dupã caz, pentru finalizarea procedurilor de transformare în fond închis de investiţii, în condiţiile legii, se avanseaza de cãtre Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare din fondul prevãzut la art. 6, urmând sa fie recuperate din activele fondului sau din sumele obţinute prin lichidarea activelor acestuia, dacã investitorii hotãrãsc lichidarea. Art. 12. - Dupã finalizarea procedurilor de transformare a Fondului Naţional de Investiţii reprezentanţii acestuia pot solicita instanţelor judecãtoreşti competente ridicarea sechestrului asupra activelor acestuia. Art. 13. - (1) Procedura de transformare a Fondului Naţional de Investiţii în fond închis de investiţii, în condiţiile legii, precum şi organizarea şi funcţionarea acestuia se stabilesc prin regulament al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. (2) Membrilor Consiliului de încredere al Fondului Naţional de Investiţii, precum şi persoanelor care au deţinut funcţii de conducere sau au fost angajaţi ai Societãţii Comerciale SOV INVEST - S.A. li se interzice dreptul de a mai desfasura activitãţi specifice pieţelor reglementate şi supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Art. 14. - (1) Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare preia fãrã plata toate drepturile şi obligaţiile Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., rezultate din actele juridice încheiate de aceasta cu Fondul Naţional de Investiţii şi/sau cu Societatea Comercialã SOV INVEST - S.A., prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta lege. (2) Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare se subroga în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. şi dobândeşte calitatea procesuala pe care aceasta o are, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti, indiferent dacã este vorba de faza de judecata sau de executare silitã." În opinia autorilor exceptiei de neconstituţionalitate aceste texte de lege contravin dispoziţiilor constituţionale sau altor dispoziţii legale, astfel: - <>Art. 1-3 din Legea nr. 333/2001 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) "Statul roman", art. 4 "Unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni", art. 15 "Universalitatea", art. 16 "Egalitatea în drepturi", art. 20 "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 21 "Accesul liber la justiţie", art. 41 alin. (1)-(3) "Protecţia proprietãţii private", art. 47 alin. (2) şi (4) "Dreptul de petiţionare", art. 51 "Respectarea Constituţiei şi a legilor", art. 58 alin. (1) "Rolul şi structura Parlamentului", art. 79 alin. (1) "Consiliul Legislativ", art. 80 alin. (2) "Rolul Preşedintelui", art. 101 alin. (2) "Rolul şi structura Guvernului", art. 107 alin. (2) "Actele Guvernului", art. 123 "Înfãptuirea justiţiei", art. 125 "Instanţele judecãtoreşti" şi art. 136 alin. (1) "Sistemul financiar", precum şi ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale "Interzicerea discriminarii"; - <>Art. 7 lit. b) din Legea nr. 333/2001 este contrar <>art. 10 alin. 1 al Ordonanţei Guvernului nr. 24/1993 privind reglementarea constituirii şi functionarii fondurilor deschise de investiţii şi a societãţilor de investiţii ca instituţii de intermediere financiarã, precum şi art. 475, 480, 481, 969 şi 970 din Codul civil; - Art. 9-13 ale legii criticate contravin atât prevederilor din Constituţie invocate în susţinerea neconstitutionalitatii art. 1-3 din lege, cat şi art. 31 "Dreptul la informaţie", art. 37 "Dreptul la asociere", art. 41 alin. (1)-(3) "Protecţia proprietãţii private", art. 49 "Restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi", art. 134 "Economia" şi art. 135 "Proprietatea", toate din Constituţie. De asemenea, se susţine ca art. 9-13 din lege contravin şi <>art. 39 al Ordonanţei Guvernului nr. 24/1993 ; - Art. 14 din lege incalca dispoziţiile art. 16 "Egalitatea în drepturi", art. 41 alin. (1)-(3) "Protecţia proprietãţii private", art. 134 alin. (2) lit. a) "Economia" şi art. 135 alin. (6) "Proprietatea" din Constituţie. Totodatã autorii exceptiei de neconstituţionalitate mai considera ca dispoziţiile criticate contravin şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevede: "Exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie sa fie asigurata fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau socialã, apartenenţa la o minoritate nationala, avere, naştere sau orice alta situaţie." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã. I. O prima categorie de critici priveşte atât dispoziţiile <>Legii nr. 333/2001 în întregul sau, cat şi dispoziţiile art. 1-3 din aceasta, în legatura cu care se susţine, în esenta, ca instituie unele discriminãri între investitori sub aspectul despãgubirilor şi al prioritatii acordãrii acestora, incalcandu-se astfel, cu deosebire, dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2) "care prevede egalitatea între cetãţeni fãrã deosebire de... avere" şi ale art. 16 alin. (1), potrivit cãruia "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". Din analiza conţinutului textelor de lege considerate ca fiind neconstituţionale Curtea retine ca acestea nu au ca obiect acordarea unor despãgubiri investitorilor Fondului Naţional de Investiţii şi nici rãscumpãrarea de unitãţi de fond de cãtre investitori. Dispoziţiile <>art. 1-3 din Legea nr. 333/2001 au ca obiect acordarea unor ajutoare financiare unor investitori la Fondul Naţional de Investiţii, în condiţiile în care acest fond a intrat în incapacitate de plata. Subiectii beneficiari ai ajutoarelor sunt, asa cum rezulta din expunerea de motive a legii, persoane fizice "aflate în situaţii sociale deosebite". Ratiunea legii rezulta din faptul ca la sfârşitul lunii mai 2000 Fondul Naţional de Investiţii, înfiinţat în anul 1995, a încetat rãscumpãrarea unitãţilor de fond, iar investitorii fondului au fost pagubiti cu sume importante de bani şi au reclamat organelor în drept existenta unor fapte penale care au determinat prãbuşirea fondului. Pe rolul instanţelor judecãtoreşti se afla mai multe cauze ce au ca obiect "criza FNI" şi, pentru eliminarea tensiunii sociale create prin aceasta, a fost elaborata <>Legea nr. 333/2001 , care vizeazã, pe de o parte, acordarea unor ajutoare persoanelor care au investit în fond ultimele economii, iar pe de alta parte, sa conserve disponibilitãţile Fondului şi sa soluţioneze problema implicarii Casei de Economii şi Consemnaţiuni în aceasta criza. Asa fiind, Curtea observa ca prin dispoziţiile legii criticate nu se creeazã discriminare între investitori pe criteriul averii, astfel ca nu sunt incalcate prevederile art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aceasta deoarece scopul legii este de a acorda investitorilor ajutoare sociale în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Cetãţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenta medicalã în unitãţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenta socialã prevãzute de lege", şi nu de a-i pune pe aceştia în situaţia anterioarã crizei. Autorii exceptiei de neconstituţionalitate susţin, de asemenea, ca atât legea în ansamblul sau, cat şi art. 1-3 din aceasta incalca şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la "Interdicţia discriminarii". Examinând aceasta sustinere, Curtea retine ca prin prevederile legii criticate se reglementeazã acordarea de ajutoare unui anumit grup de subiecti de drept - investitori la Fondul Naţional de Investiţii -, aflaţi într-o situaţie critica, în scopul iesirii din aceasta criza. <>Legea nr. 333/2001 nu reglementeazã situaţia investitorilor în general şi nici nu urmãreşte rãscumpãrarea unitãţilor de fond, ipoteza în care s-ar fi putut crea discriminãri, în sensul art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãruia "Exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie sa fie asigurata fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau socialã, apartenenţa la o minoritate nationala, avere, naştere sau orice alta situaţie". Autorii exceptiei mai considera ca "art. 1 şi <>art. 2 din Legea nr. 333/2001 fac discriminare între investitorii FNI şi FNA". Şi cu privire la acest aspect Curtea observa ca legiuitorul este cel ce poate determina categoriile sociale care au dreptul la ajutoare financiare, astfel încât nici aceasta sustinere nu poate fi reţinutã. Invocarea neconstitutionalitatii <>art. 1-3 din Legea nr. 333/2001 , prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 15, art. 20, art. 21, art. 47 alin. (2) şi (4), art. 51, art. 58 alin. (1), art. 79 alin. (1), art. 80 alin. (2), art. 101 alin. (2), art. 107 alin. (2), art. 123, art. 125 şi art. 136, toate din Constituţie, nu cuprinde şi motivele pentru care se considera ca acestea ar fi incalcate, iar Curtea nu constata existenta vreunei contradictii între textele de lege criticate şi prevederile constituţionale menţionate. II. Cea de a doua critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 7 lit. b) din Legea nr. 333/2001 , dispoziţii potrivit cãrora "Fondul prevãzut la art. 6 se constituie din urmãtoarele surse: [...]; b) dobânzi încasate pentru plasamentele financiare, pe termen scurt, efectuate din disponibilul fondului;". În legatura cu aceste dispoziţii, se susţine ca "incalca drepturile de proprietate inalienabile şi exclusive ale tuturor investitorilor FNI prevãzute şi de <>art. 10 alin. 1 al Ordonanţei Guvernului nr. 24/1993 , art. 475, 480, 481, 969 şi 970 din Codul civil". Examinând aceste sustineri, Curtea constata ca art. 7 lit. b) din legea criticata, care prevede ca dobânzile încasate pentru plasamentele financiare reprezintã o sursa de constituire a Fondului pentru ajutor financiar al unor investitori la Fondul Naţional de Investiţii, nu incalca "drepturile de proprietate inalienabile şi exclusive ale tuturor investitorilor FNI", deoarece aceste plasamente privesc disponibilul fondului creat prin lege pentru acordarea de ajutoare financiare unor investitori ai Fondului Naţional de Investiţii şi nu au nici o legatura cu sumele depuse de alţi investitori la Fondul Naţional de Investiţii. În ceea ce priveşte referirea la încãlcarea <>art. 10 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 24/1993 , precum şi a art. 475, 480, 481, 969 şi 970 din Codul civil, Curtea constata ca aceasta nu este o problema de constitutionalitate, ci una de corelare a dispoziţiilor legale, ce nu intra în competenta sa de soluţionare. III. O alta critica de neconstituţionalitate vizeazã dispoziţiile <>art. 9-13 din Legea nr. 333/2001 , dispoziţii cuprinse în cap. IV, intitulat "Mãsuri pentru recuperarea sumelor investite la Fondul Naţional de Investiţii", care, în esenta, reglementeazã unele mãsuri cu privire la continuarea activitãţii fondului, transformarea lui, în condiţiile legii şi cu aprobarea Adunãrii generale a investitorilor la Fondul Naţional de Investiţii, în fond închis de investiţii sau lichidarea sa, precum şi interdicţia pentru membrii Consiliului de încredere al Fondului, pentru persoanele care au deţinut funcţii de conducere sau au fost angajaţi ai Societãţii Comerciale SOV INVEST - S.A. de a mai desfasura activitãţi specifice pieţelor reglementate şi supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Autorii exceptiei apreciazã ca aceste dispoziţii "reprezintã un grav abuz şi o încãlcare grosolana şi neavenitã a aceloraşi drepturi prevãzute de Codul civil şi Constituţie", invocate cu prilejul sustinerii neconstitutionalitatii prevederilor <>Legii nr. 333/2001 , în ansamblul sau, cat şi a prevederilor art. 1-3 din lege, precum şi art. 31, 41 alin. (1)-(3), art. 37 şi 49 din Constituţie. Se apreciazã, de asemenea, ca sunt incalcate şi dispoziţiile <>art. 21 şi 39 din Ordonanta Guvernului nr. 24/1993 şi ale <>art. 79 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori. În legatura cu susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 9-13 din Legea nr. 333/2001 contravin dreptului la informaţie, prevãzut de art. 31 din Constituţie, precum şi <>art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 24/1993 şi <>art. 79 din Legea nr. 52/1994 , prin aceea ca Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Investitorilor "i s-a negat accesul la orice fel de act al arhivei şi portofoliului F.N.I., necesare pentru pregãtirea în cunostinta de cauza a A.G.I.", Curtea constata ca dreptul constituţional la informaţie priveşte numai informaţiile de interes public, astfel ca în cauza nu sunt incidente aceste dispoziţii constituţionale. Pentru considerentele arãtate la pct. II din prezenta decizie, Curtea nu poate retine nici susţinerea referitoare la contrarietatea dintre textele criticate şi prevederile din legile invocate, întrucât ele nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate. Autorii exceptiei de neconstituţionalitate considera, de asemenea, ca prin dispoziţiile <>art. 11 şi 12 din Legea nr. 333/2001 "Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare este «improprietarit» cu portofoliul Fondului Naţional de Investiţii", ceea ce incalca prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1)-(3) privind protecţia proprietãţii private. Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca, potrivit textelor de lege criticate, Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare este împuternicit sa efectueze unele cheltuieli pentru conservarea patrimoniului Fondului Naţional de Investiţii, pentru convocarea Adunãrii generale a investitorilor Fondului şi transformarea lui, în condiţiile legii, în fond închis de investiţii, precum şi posibilitatea ca dupã finalizarea procedurilor de transformare a fondului reprezentanţii acestuia sa solicite instanţelor judecãtoreşti competente ridicarea sechestrului asupra activelor acestuia. De altfel, Curtea observa ca la data de 4 iulie 2001 mandatul Consiliului de încredere al Fondului Naţional de Investiţii a încetat, situaţie în care, pentru soluţionarea problemelor fondului, se impunea înfiinţarea unei autoritãţi publice - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (înfiinţatã în temeiul art. I pct. 7 din Legea nr. 409 din 17 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele mãsuri premergãtoare privatizãrii bãncilor) - cu atribuţii privind convocarea Adunãrii generale a investitorilor, alegerea unui nou Consiliu de încredere şi în vederea reluarii activitãţii fondului. Asa fiind, Curtea nu poate retine încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1)-(3) care dispun cu privire la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private. Se mai susţine ca prevederile art. 11 şi <>art. 13 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 , care stabilesc procedura de transformare a Fondului Naţional de Investiţii în fond închis de investiţii, contravin art. 37 din Constituţie, care consacra dreptul de asociere. Aceasta sustinere nu poate fi primitã, întrucât apartenenţa la un fond de investiţii nu reprezintã o asociere în sensul art. 37 din Constituţie şi, ca atare, textele criticate nu pot fi contrare acestei dispoziţii a Legii fundamentale. Totodatã Curtea retine ca potrivit <>art. 9 din Legea nr. 333/2001 Adunarea generalã a investitorilor la Fondul Naţional de Investiţii este singura abilitata sa decidã asupra continuãrii activitãţii fondului, asupra transformarii sale în fond închis de investiţii ori cu privire la lichidarea acestuia. Curtea nu poate retine nici critica potrivit cãreia <>art. 11 şi 13 din Legea nr. 333/2001 incalca dispoziţiile art. 49 din Constituţie, în cauza nefiind în prezenta restrângerii exerciţiului unor drepturi, ci în prezenta unor mãsuri legale apte sa salvgardeze drepturile investitorilor Fondului Naţional de Investiţii. IV. O ultima critica de neconstituţionalitate vizeazã dispoziţiile <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 , potrivit cãrora "Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare preia fãrã plata toate drepturile şi obligaţiile Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., rezultate din actele juridice încheiate de aceasta cu Fondul Naţional de Investiţii şi/sau cu Societatea Comercialã SOV INVEST - S.A., prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta lege", în legatura cu care se susţine ca instituie "un transfer de drepturi şi obligaţii asumate de cãtre Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. cãtre Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare", ceea ce echivaleaza cu o expropriere şi, în consecinta, incalca prevederile art. 16, art. 41 alin. (1)-(3), art. 134 alin. (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie. Examinând aceasta critica şi scopul <>Legii nr. 333/2001 , Curtea constata ca dispoziţiile din lege privitoare la preluarea de cãtre Autoritatea pentru Valorificarea Valorilor Mobiliare a drepturilor şi a obligaţiilor Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., rezultate din actele juridice încheiate cu Fondul Naţional de Investiţii şi/sau cu Societatea Comercialã SOV INVEST - S.A., reprezintã, alãturi de celelalte soluţii legale, o mãsura menita sa concure la soluţionarea unei stãri de criza, la conservarea patrimoniului fondului şi a drepturilor de creanta ale investitorilor. Ca atare, nu este vorba de expropriere şi nici de o încãlcare a libertãţii comerţului, a protecţiei sau a inviolabilitatii proprietãţii private ori a egalitãţii în drepturi a cetãţenilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi şi cu opinia separatã a domnului judecãtor Kozsokar Gabor,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-3, art. 7, art. 9-13 şi <>art. 14 din Legea nr. 333/2001 privind unele mãsuri pentru diminuarea consecinţelor încetãrii rãscumpãrãrii de unitãţi de fond de cãtre Fondul Naţional de Investiţii, excepţie ridicatã de Asociaţia Nationala pentru Protecţia Investitorilor (ANPI), de Asociaţia Nationala a Investitorilor FNA, precum şi de Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu, Mircea Costescu, Gheorghe Negura, Costica Turcanu şi Costin Boiangiu în Dosarul nr. 18.518/2000 al Judecãtoriei Sectorului 2, municipiul Bucureşti. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 28 noiembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
OPINIE SEPARATĂ
Prin prezenta opinie separatã doresc sa-mi exprim dezacordul fata de soluţia adoptatã în cauza cu votul majoritãţii membrilor Curţii Constituţionale, apreciind ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate sunt întemeiate, situaţie în care se impunea constatarea ca <>Legea nr. 333/2001 contravine, în integralitatea sa, unor dispoziţii şi principii constituţionale. Înainte de a trece la examinarea punctuala a dispoziţiilor legii supuse controlului de constitutionalitate şi de prezentarea normelor şi principiilor constituţionale incalcate consider ca se impun unele consideratii preliminare, de ordin general. A. Constituţionalitatea unei legi nu se poate examina şi aprecia în funcţie de oportunitatea ei sau în raport cu consecinţele ce s-ar produce în cazul declarãrii neconstitutionalitatii, dupã ce legea a intrat în vigoare şi a produs anumite efecte pe planul naşterii, modificãrii sau al încetãrii unor raporturi juridice şi, cu atât mai puţin, în raport cu evenimentele sau presiunile sociale care au determinat adoptarea legii respective. Constituţionalitatea unei legi semnifica stricta conformitate a dispoziţiilor sale cu prevederile şi principiile Constituţiei. Conform prevederilor art. 144 din Constituţie, atât de la lit. a), cat şi de la lit. c), Curtea Constituţionalã se pronunţa sau hotãrãşte "asupra constituţionalitãţii legilor", respectiv "privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". În acelaşi sens, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, prevede ca "Sunt neconstituţionale prevederile actelor normative prevãzute la alin. (1), care incalca dispoziţiile sau principiile Constituţiei", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede ca "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului. De asemenea, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi de aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei". De altfel, indiferent de presiunea socialã determinanta, de motivatia adoptãrii sau de scopul presupus de a fi atins, este de observat ca finalitatea prevederilor legii nu multumeste pe nimeni, rezolvarea tensiunilor sociale rãmânând o speranta neimplinita. B. Curtea Constituţionalã, în exercitarea controlului constituţionalitãţii unei legi, dupã promulgare şi intrare în vigoare, nu se poate limita strict la dispoziţiile legii respective expres inserate în încheierea de sesizare a instanţei judecãtoreşti în fata cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã "hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor;". Într-o interpretare stricta şi corecta a acestor prevederi constituţionale, obiectul controlului de constitutionalitate îl constituie ansamblul dispoziţiilor legale criticate ca fiind neconstituţionale, invocate de cãtre partea din proces, subiect abilitat de a ridica excepţia de neconstituţionalitate, indiferent dacã instanta judecãtoreascã le-a cuprins sau nu pe toate în încheierea de şedinţa prin care a dispus trimiterea cauzei la Curtea Constituţionalã. Curtea, sesizatã fiind prin primirea încheierii şi a dosarului cauzei, este obligatã sa se pronunţe asupra tuturor criticilor formulate de partea care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, în afarã, bineînţeles, de excepţiile de neconstituţionalitate pe care însãşi instanta judecãtoreascã le-a apreciat ca fiind inadmisibile şi le-a respins ca atare printr-o încheiere motivatã, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicatã. În prezenta cauza autorii excepţiilor de neconstituţionalitate au calificat <>Legea nr. 333/2001 , în ansamblu, ca fiind neconstitutionala, chiar dacã în argumentatia concretã au evidenţiat doar coliziunea unor articole din lege cu dispoziţii şi principii constituţionale. Este de reţinut ca articolele invocate nominalizat reprezintã esenta legii, fãrã de care celelalte articole nu mai au nici un sens, rãmân fãrã obiect de reglementare. Acceptând încãlcarea unor dispoziţii sau principii constituţionale prin articolele de baza ale legii, trebuie constatat ca legea, în ansamblu, prin modul cum a înţeles sa reglementeze anumite raporturi juridice, este contrarã Constituţiei. Curtea Constituţionalã, statuand asupra constituţionalitãţii doar a unora dintre dispoziţiile legii, lasa în suspensie eventuala neconstituţionalitate a altor dispoziţii ale aceleiaşi legi. C. Numeroase dispoziţii ale <>Legii nr. 333/2001 şi, prin efectul determinant al acestora, intreaga lege contravine, în opinia mea, mai multor principii sau dispoziţii ale Constituţiei, dupã cum urmeazã: 1. Legea examinata incalca principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, principiu neformulat textual în Constituţie, dar care rezulta în mod evident din ansamblul reglementãrii competentelor şi atribuţiilor diferitelor autoritãţi publice. a) În primul rând, legiuitorul, prin mai multe prevederi ale <>Legii nr. 333/2001 , şi-a permis o imixtiune directa în atribuţiile exclusive ale autoritãţii judecãtoreşti, incercand reglementarea unor raporturi juridice nãscute în urma faptelor juridice îndeplinite anterior adoptãrii acestei legi, pe baza altor norme juridice în vigoare în timpul respectiv, precum şi rezolvarea litigiilor declansate în cadrul derulãrii acelor raporturi juridice, multe dintre acestea aflate deja pe rolul instanţelor judecãtoreşti, în diferite faze de soluţionare. Obiectul proceselor aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti, inclusiv al celui în cadrul cãruia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 333/2001 , îl constituie stabilirea rãspunderii penale şi civile a persoanelor vinovate pentru ajungerea în incapacitate de plata a Fondului Naţional de Investiţii, acordarea de despãgubiri investitorilor pagubiti, stabilirea obligaţiilor unor persoane responsabile civilmente, precum şi determinarea întinderii rãspunderii Casei de Economii şi Consemnaţiuni în baza contractului de fidejusiune/cauţiune încheiat cu Fondul Naţional de Investiţii şi Societatea Comercialã SOV INVEST - S.A. Toate aceste litigii îşi au izvorul în fapte sãvârşite anterior adoptãrii legii examinate, iar rezolvarea lor nu se poate face decât prin acte de justiţie infaptuite în temeiul dispoziţiilor legale în vigoare în perioada în care au fost sãvârşite faptele declansatoare ale litigiilor. Intervenţia ulterioara a legiuitorului în soluţionarea acestor conflicte trebuie sa fie consideratã ca fiind facuta cu încãlcarea dispoziţiilor art. 125 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege", precum şi a celor ale art. 15 alin. (2) din Constituţie, conform cãrora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile". b) În al doilea rând, <>Legea nr. 333/2001 prevede intervenţia în rezolvarea unor probleme de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti şi a unui organ de specialitate al administraţiei publice, deci din sfera puterii executive, respectiv a Oficiului pentru Recuperarea Creanţelor Bancare, organ aflat în subordinea Guvernului. c) Intervenţia legiuitorului în rezolvarea problemelor ce intra în atribuţiile altor autoritãţi publice rezulta şi din formularea unuia dintre scopurile legii examinate, chiar în primul articol, în sensul stabilirii unor "mãsuri pentru recuperarea sumelor investite" la Fondul Naţional de Investiţii. d) Deşi legea foloseşte sintagma de "ajutoare financiare", consider ca, în realitate, ea reglementeazã o despãgubire parţialã deghizatã. Aceasta rezulta din faptul ca ajutoarele se acorda "unor investitori la Fondul Naţional de Investiţii", dar, mai ales, din condiţiile prevãzute pentru acordarea ajutoarelor. Acordarea acestor "ajutoare financiare" nu poate fi calificatã ca o mãsura de "protecţie socialã" în sensul prevederilor art. 43 alin. (2) din Constituţie, mãsuri care au cu totul alta natura. Eventualele ajutoare financiare, de natura mãsurilor de protecţie socialã asigurate de stat, se pot acorda din fondurile prevãzute în bugetul de stat, iar nu dintr-un fond constituit în modalitãţile reglementate de <>Legea nr. 333/2001 . Asemenea mãsuri de protecţie socialã constituie, de exemplu: venitul minim garantat; ajutoarele de urgenta; ajutoarele acordate în urma unor calamitati naturale; diferite compensãri şi altele. În cazul în care se accepta ideea ca ajutoarele financiare prevãzute de <>Legea nr. 333/2001 reprezintã o mãsura de protecţie socialã, se impune constatarea ca reglementarea acordãrii lor se face cu caracter vadit discriminator, contrar dispoziţiilor art. 16 alin. (1) cu raportare la prevederile art. 4 alin. (2) din Constituţie. Discriminarea este evidenta, pe de o parte, în raport cu alte categorii de cetãţeni aflaţi într-o situaţie defavorizatã (mulţi chiar într-o stare economico-financiarã mai grava), independent de vointa lor, fãrã sa fi avut posibilitatea şi fãrã sa-şi fi asumat riscurile inerente ale unor investiţii. Discriminarea apare, pe de alta parte, şi în cadrul categoriei investitorilor la diferite fonduri de investiţii. Ajutoarele financiare se acorda doar investitorilor la Fondul Naţional de Investiţii, iar nu şi investitorilor la alte fonduri de aceeaşi natura, care au fost la fel pagubiti. Condiţiile de acordare a ajutoarelor financiare creeazã discriminãri şi privilegii chiar şi în rândul investitorilor la Fondul Naţional de Investiţii. Astfel, de exemplu, persoana care şi-a investit toate economiile sau chiar intreaga avere, dar a reuşit sa rascumpere unitãţi de fond, într-un procent oricât de infim, nu beneficiazã de nici un ajutor, în schimb, cel care a investit numai o parte din economiile sale, mentinandu-şi o situaţie materialã buna, şi nu a efectuat nici o rãscumpãrare de unitãţi de fond primeşte ajutorul financiar prevãzut; sau diferentierea doar în raport cu venitul net lunar pe membru de familie, fãrã a se avea în vedere situaţia economico-financiarã realã a diferitelor familii. 2. Legiuitorul, prin prevederile <>Legii nr. 333/2001 , intervine în rezolvarea problemelor proprii ale unor asociaţii şi societãţi comerciale, contrar principiilor şi regulilor economiei de piata, cum este caracterizatã economia României în art. 134 alin. (1) din Constituţie, incalcand, în acelaşi timp, şi alte norme constituţionale. Astfel: a) Înfiinţarea, organizarea, funcţionarea, transformarea, dizolvarea fondurilor de investiţii, precum şi alte aspecte ale activitãţii lor sunt reglementate prin acte normative deopotrivã aplicabile tuturor fondurilor de investiţii din categoria respectiva. În limitele şi cu respectarea reglementãrilor legale, toate fondurile de investiţii se bucura de autonomie în conducerea activitãţii lor, conform voinţei majoritãţii investitorilor. Dacã legiuitorul apreciazã ca reglementãrile legale existente sunt necorespunzãtoare sau insuficient de cuprinzatoare, poate modifica sau completa reglementãrile respective prin acte normative aplicabile pentru viitor şi general valabile pentru toate fondurile. Or, <>Legea nr. 333/2001 intervine doar în problemele interne, în activitatea concretã a unui singur fond, Fondul Naţional de Investiţii. Legea obliga Consiliul de încredere al Fondului Naţional de Investiţii sa asigure "încheierea unui contract pentru efectuarea unui audit complet al activitãţii fondului" (art. 9), iar în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, traseaza aceasta sarcina unui organ al administraţiei publice, Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare (art. 10). b) Legea intervine şi în utilizarea fondurilor unor societãţi comerciale. Astfel, printre sursele de constituire a fondului pentru acordarea ajutoarelor financiare, prevede la lit. a) a art. 7 "contribuţia societãţilor comerciale cu capital integral de stat, din fondul propriu de rezerva al acestora, în cuantumul care se aproba prin hotãrâre a Guvernului". Asadar, Guvernul poate hotãrî, contrar dispoziţiilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, referitoare la ocrotirea în mod egal de lege a proprietãţii private, indiferent de titular, cat se va lua din patrimoniul (din fondul propriu) unor societãţi comerciale pentru constituirea fondului pentru ajutor financiar. Este adevãrat ca se au în vedere doar societãţile comerciale cu capital integral de stat, dar nu mai puţin adevãrat este şi faptul ca toate societãţile comerciale au drept de proprietate asupra întregului patrimoniu al lor şi ca aceasta proprietate are caracter privat. Statul este deţinãtorul acţiunilor, ceea ce îi asigura un drept de creanta fata de societatea comercialã. Chiar şi în cadrul procesului de privatizare, statul vinde acţiunile, iar de patrimoniu dispune societatea comercialã, în condiţiile legii. Lezarea dreptului de proprietate este evidenta şi dacã examinam reglementarea utilizãrii fondului, constituit, pe lângã contribuţia societãţilor comerciale cu capital integral de stat, şi din "vãrsãminte, donaţii, fãcute de persoane fizice sau juridice, precum şi alte surse, în condiţiile legii" [art. 7 lit. c)]. Art. 8 din legea examinata prevede ca dupã plata ajutoarelor, efectuarea şi deducerea cheltuielilor soldul fondului se vãrsa la trezoreria statului şi "se utilizeazã la rãscumpãrarea titlurilor de stat, în vederea diminuãrii datoriei publice". Într-un asemenea mod statul putea dispune de dividendele încasate de la societãţile comerciale la care este acţionar. c) Acelaşi caracter neconstitutional are şi intervenţia <>Legii nr. 333/2001 în rezolvarea unor probleme patrimonialfinanciare ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni: preluarea fãrã plata de cãtre Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare a tuturor drepturilor şi obligaţiilor Casei de Economii şi Consemnaţiuni, rezultate din actele juridice încheiate de aceasta cu Fondul Naţional de Investiţii şi/sau cu Societatea Comercialã SOV INVEST - S.A., precum şi subrogarea Oficiului pentru Recuperarea Creanţelor Bancare în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni (art. 14). Este de observat ca, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni din România în societate bancarã pe acţiuni, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 26 ianuarie 1999, "Casa de Economii şi Consemnaţiuni, denumita prescurtat C.E.C., persoana juridicã romana de drept privat, se reorganizeazã în societate bancarã pe acţiuni, cu acţionar unic statul roman". Prin urmare, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. acţioneazã conform regulilor general valabile pentru toate societãţile bancare pe acţiuni şi celor prevãzute în legea de reorganizare, fiindu-i asigurata autonomia economico-financiarã. Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege de reorganizare, statul garanteazã doar "Sumele depuse de persoanele fizice la Casa de Economii şi Consemnaţiuni pe instrumente de economisire, precum şi dobânzile şi câştigurile cuvenite pentru acestea [...]". <>Legea nr. 333/2001 dispune, contrar dispoziţiilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, şi de unele resurse financiare ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C.- S.A., prevãzând la art. 17 ca "Sumele obţinute din realizarea creanţelor prevãzute la art. 14, dupã deducerea cheltuielilor efectuate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, sunt utilizate pentru rãscumpãrarea titlurilor de stat în vederea diminuãrii datoriei publice interne". 3. Consider ca prin dispoziţiile <>art. 12 din Legea nr. 333/2001 , potrivit cãrora "Dupã finalizarea procedurilor de transformare a Fondului Naţional de Investiţii reprezentanţii acestuia pot solicita instanţelor judecãtoreşti competente ridicarea sechestrului asupra activelor acestuia", se incalca dreptul de acces liber la justiţie, consacrat prin art. 21 alin. (1) din Constituţie, precum şi dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, conform cãrora "Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept". 4. Dispoziţiile <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 , conform cãrora "Membrilor Consiliului de încredere al Fondului Naţional de Investiţii, precum şi persoanelor care au deţinut funcţii de conducere sau au fost angajaţi ai Societãţii Comerciale SOV INVEST - S.A. li se interzice dreptul de a mai desfasura activitãţi specifice pieţelor reglementate şi supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare", prevãd rãspunderea obiectivã a unor categorii de cetãţeni, fãrã condiţia stabilirii vinovatiei acestora şi în mod vadit discriminator. Apreciez ca aceste dispoziţii incalca 3 norme constituţionale prin care se consacra drepturi fundamentale ale cetãţenilor sau ale persoanelor, în general, şi anume cele din art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri; art. 23 alin. (8) referitoare la prezumţia de nevinovatie şi art. 38 alin. (1) referitoare la interdicţia îngrãdirii dreptului la munca şi la dreptul la alegerea locului de munca şi a profesiei. Observ şi faptul ca interdicţia înscrisã în <>art. 13 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 are natura unei pedepse complementare prevãzute de art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, care se poate aplica numai de cãtre o instanta judecãtoreascã, alãturi de pedeapsa principala aplicatã pentru sãvârşirea unor infracţiuni, incalcandu-se astfel şi dispoziţiile art. 125 alin. (1) din Constituţie.
JUDECĂTOR, KOZSOKAR GABOR
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
