Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 335 din 28 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 din Codul de procedura civila, ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si ale art. 5 din Legea recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989 nr. 341/2004
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, ale <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 5 din Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, excepţie ridicatã de Aurel Ionescu în dosarele nr. 9.475/2004 şi nr. 9.476/2004 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. La apelul nominal rãspunde partea Pãuşescu Exacustodian, lipsã fiind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstitu-ţionalitate ridicate în dosarele nr. 120D/2005 şi nr. 124D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Partea Pãuşescu Exacustodian este de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 124D/2005 la Dosarul nr. 120D/2005, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, partea Pãuşescu Exacustodian solicitã respingerea excepţiei de neconstitu-ţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, ale <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi nici cele ale <>art. 5 din Legea nr. 341/2004 nu încalcã prevederile din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin încheierile din 7 ianuarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 9.475/2004 şi nr. 9.476/2004, Judecãtoria sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, ale <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 5 din Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege. De asemenea, susţine cã dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi prevederilor art. 1 alin. (5), ale art. 20 şi ale art. 54 din Constituţie. Astfel, autorul excepţiei susţine cã "încuviinţarea executãrii silite a unui imobil pentru un debit de 2.000 de ori mai mic, fãrã a fi parcurse etape executorii, fãrã a fi respectat dreptul la apãrare, fãrã a fi citat în vederea încuviinţãrii executãrii silite" contravine dispoziţiilor constituţionale şi internaţionale menţionate. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 5 din Legea nr. 341/2004 , susţine cã acestea vin în contradicţie cu prevederile art. 16, 20, 44 şi ale art. 136 din Constituţie şi cu dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece "restrâng dreptul de asistenţã judiciarã acordat anterior". Judecãtoria sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, instituirea unor taxe de timbru este lãsatã la latitudinea expresã a legiuitorului şi ca atare nu constituie o încãlcare a dreptului de proprietate garantat şi ocrotit de art. 44 din Legea fundamentalã şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, susţinerea autorului excepţiei în sensul cã dispoziţiile <>Legii nr. 341/2004 nu au mai preluat anumite facilitãţi, şi anume acordarea de scutiri de la plata taxelor de timbru, este nefondatã. În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituţionale, aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, Curtea Constituţionalã statuând de nenumãrate ori cã acestea sunt constituţionale. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, instanţa apreciazã cã aceste dispoziţii sunt constituţionale, deoarece, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de lege, iar întreaga procedurã de executare silitã este prevãzutã de lege, respectiv de Cartea a V-a din Codul de procedurã civilã. Din ansamblul acestor reglementãri rezultã cã pãrţile au acces la justiţie, iar debitorul are la dispoziţie garanţii procedurale care îi permit sã se adreseze instanţei de judecatã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã nu îngrãdesc principiile enunţate de autorul excepţiei, ci dimpotrivã constituie expresia aplicãrii lor, garantând desfãşurarea procedurii de executare silitã, cu respectarea Constituţiei. Dând expresie dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã reprezintã norme privind executarea silitã, instituţie proceduralã al cãrei scop este reprezentat de realizarea definitivã şi practicã a unor drepturi recunoscute printr-o hotãrâre judecãtoreascã sau alt titlu executoriu. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , aratã cã instanţa de contencios constituţional a statuat cã prevederile art. 21 din Legea fundamentalã nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãşuratã de autoritãţile judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel, contribuţia justiţiabilului, prin avansarea unei pãrţi din aceste cheltuieli, poate fi recuperatã, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, de la partea care cade în pretenţii. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a normelor privind taxele de timbru faţã de principiul garantãrii dreptului de proprietate, aratã cã instituirea taxei de timbru nu afecteazã nici existenţa şi nici protecţia acestui drept. În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei, potrivit cãreia dispoziţiile <>Legii nr. 341/2004 nu au mai preluat anumite facilitãţi, şi anume acordarea de scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru, aratã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece, potrivit prevederilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului sã stabileascã modul de timbrare a cererilor, precum şi eventualele facilitãţi. În ceea ce priveşte <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , aratã cã instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea acestei prevederi, iar prin <>Decizia nr. 517 din 25 noiembrie 2004 şi prin <>Decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2005 a statuat cã acestea sunt în concordanţã cu Legea fundamentalã. Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 şi ale <>art. 5 din Legea nr. 341/2004 faţã de dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu poate fi reţinutã. Astfel, taxa aferentã contestaţiei la executare silitã poate diminua patrimoniul celui executat sau poate atinge unele atribute ale dreptului de proprietate, dar nu poate fi consideratã ca fiind contrarã garantãrii şi ocrotirii dreptului de proprietate. Nici faptul cã <>Legea nr. 341/2004 nu prevede unele scutiri de la plata taxelor de timbru nu aduce atingere dreptului de proprietate privatã, deoarece legiuitorul poate acorda, potrivit art. 81 din Codul de procedurã civilã, scutiri, reduceri, eşalonãri sau amânãri pentru plata taxelor judiciare de timbru. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 vin în contradicţie cu prevederile art. 44 din Constituţie, aratã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece prevederile legale criticate sunt norme de procedurã pe care instanţa este obligatã sã le aplice în vederea selectãrii doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate. De asemenea, nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, deoarece acest text de lege nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie, instanţa încuviinţând executarea silitã prin încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, opţiunea legiuitorului în acest caz fiind impusã de exigenţa soluţionãrii cu celeritate a procesului dedus judecãţii. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie: - dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, introdus prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000; - dispoziţiile <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997; taxa judiciarã de timbru prevãzutã la art. 2 alin. (2) a fost actualizatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 783/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004; - dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004; - dispoziţiile art. 5 din Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004; alin. (2) al art. 5 a fost abrogat prin art. XXX pct. 1 secţiunea a 17-a din cap. II al Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 31 august 2004, care la rândul lui a fost abrogat prin pct. 18 din Legea nr. 507/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 19 noiembrie 2004. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 373^1 din Codul de procedurã civilã: "Cererea de executare silitã se depune la executorul judecãtoresc, dacã legea nu dispune altfel. Executorul judecãtoresc va solicita încuviinţarea executãrii de cãtre instanţa de executare, cãreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmãritor şi titlul executoriu. Instanţa încuviinţeazã executarea silitã prin încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor. Dupã încuviinţarea cererii instanţa va alcãtui un dosar privind executarea, la care executorul judecãtoresc este obligat sã depunã câte un exemplar al fiecãrui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia." - <>Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 : "În cazul contestaţiei la executarea silitã, taxa se calculeazã la valoarea bunurilor a cãror urmãrire se contestã sau la valoarea debitului urmãrit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmãrite. Taxa aferentã acestei contestaţii nu poate depãşi suma de 1.830.000 lei, indiferent de valoarea contestatã." - <>Art. 29 din Legea nr. 47/1992 : "(1) Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicatã la cererea uneia dintre pãrţi sau, din oficiu, de cãtre instanţa de judecatã ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicatã de procuror în faţa instanţei de judecatã, în cauzele la care participã. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale. (4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale pãrţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţitã de dovezile depuse de pãrţi. Dacã excepţia a fost ridicatã din oficiu, încheierea trebuie motivatã, cuprinzând şi susţinerile pãrţilor, precum şi dovezile necesare. (5) Pe perioada soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendã. (6) Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecã în termen de 3 zile." - <>Art. 5 din Legea nr. 341/2004 : "(1) Persoanele prevãzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum şi la art. 4 alin. (1) beneficiazã, pe lângã indemnizaţia calculatã conform prevederilor art. 4, şi de urmãtoarele drepturi: a) prioritate în asigurarea unei locuinţe din fondul disponibil de locuinţe sociale, în localitatea de domiciliu, dacã nu au deţinut în proprietate o altã locuinţã pânã la data atribuirii; b) stabilirea chiriei la nivelul minim prevãzut de lege pentru locuinţele din fondul locativ de stat, dacã dispun de un venit lunar mai mic sau egal cu salariul mediu brut pe economie; c) cumpãrarea sau închirierea cu prioritate, fãrã licitaţie, din fondul de stat, a unui spaţiu comercial sau de prestãri servicii corespunzãtor, cu o suprafaţã utilã de pânã la 100 m 2 , inclusiv în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fãrã licitaţie, a unei suprafeţe de teren de pânã la 100 m 2 din domeniul public pentru construirea unui spaţiu comercial sau de prestãri servicii, cu o clauzã de neînstrãinare timp de 10 ani de la data dobândirii; d) acordarea gratuitã de proteze, orteze şi scaune cu rotile pentru invalizii care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncã, costul integral al acestora fiind suportat de la Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate şi din bugetul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989; e) accesul gratuit al copiilor la creşele şi grãdiniţele din subordinea administraţiilor locale, precum şi asigurarea gratuitã a rechizitelor pentru şcolari, dacã venitul lunar este mai mic sau egal cu salariul mediu brut pe economie; f) acordarea unei subvenţii de stat egale cu 50% din dobânda aferentã unui credit bancar de pânã la 20.000 euro, contractat pentru cumpãrarea sau construirea unei locuinţe în localitatea de domiciliu, dacã nu au deţinut sau nu deţin o proprietate locativã, precum şi posibilitatea garantãrii creditelor contractate cu indemnizaţia calculatã conform prevederilor prezentei legi; g) atribuirea, în limita posibilitãţilor, în proprietate şi cu clauzã de neînstrãinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp de teren în extravilan şi 500 mp de teren în intravilan - acesta din urmã pentru destinaţia de locuinţã, dacã nu a avut sau nu are în proprietate un alt spaţiu locativ; h) atribuirea în proprietate, fãrã platã, a locului de veci; i) accesul gratuit al persoanelor prevãzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi la art. 4 alin. (1) - cu suportarea cheltuielilor de la bugetul ministerelor respective şi de la Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate - la tratamente şi medicamente în spitalele, policlinicile, bazele de tratament şi staţiunile balneoclimaterice ale Ministerului Sãnãtãţii, Ministerului Apãrãrii Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor; j) accesul gratuit la medicamente, prin medicul de familie, costul integral al acestora fiind suportat din Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate; k) transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun şi, anual, 12 cãlãtorii gratuite pe calea feratã, la clasa I, dus-întors, cu toate categoriile de trenuri de cãlãtori; anual - 12 cãlãtorii gratuite dus-întors pânã în localitatea reşedinţã de judeţ, cu mijloace de transport în comun, pentru persoanele care domiciliazã în mediul rural. În limita celor 12 cãlãtorii gratuite pot cãlãtori şi membrii familiei titularului. De aceste gratuitãţi beneficiazã şi însoţitorul pensionarului de invaliditate de gradul I sau al marelui mutilat; l) scutirea de la plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţã din proprietate şi terenul aferent acesteia, pentru autoturisme hycomat şi mototriciclu, precum şi scutirea de taxe la importul unui singur autoturism tip hycomat sau atribuirea gratuitã, în proprietate, a unui mijloc de transport autonom corespunzãtor standardelor internaţionale pentru marii mutilaţi şi persoanele prevãzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1, care au un grad de invaliditate locomotorie; m) acordarea unei indemnizaţii lunare, adãugatã la pensia pentru limitã de vârstã, echivalentã cu un coeficient de 0,6, calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2); n) pensionarea cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard, prevãzutã de lege; o) scutirea de la plata taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune, pentru cei cu venituri lunare mai mici decât salariul mediu brut pe economie. (2) Drepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impoziteazã şi nu afecteazã acordarea altor drepturi. (3) Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, dupã analizarea dosarelor persoanelor ce solicitã preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicãrii prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare - singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi. (4) Dosarele persoanelor care solicitã preschimbarea certificatelor trebuie sã conţinã documentaţia prevãzutã în Hotãrârea Guvernului nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, cu modificãrile ulterioare, pentru fiecare categorie, precum şi avizul reactualizat al unei organizaţii de revoluţionari legal constituite pânã la data de 31 decembrie 1992. Certificatele eliberate potrivit prezentei legi vor fi semnate de cãtre secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi de cãtre preşedintele comisiei parlamentare menţionate la alin. (3). (5) Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicãrii prevederilor prezentei legi, face propuneri Preşedintelui României pentru acordarea ordinului prevãzut la art. 3 alin. (3)." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 16, art. 20, art. 44, art. 136 şi art. 54. De asemenea, autorul excepţiei invocã şi încãlcarea prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la aceasta. Textele invocate au urmãtorul conţinut: - Art. 1 alin. (5) din Constituţie: "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."; - Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi. (4) În condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile administraţiei publice locale."; - Art. 20 din Constituţie: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; - Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire. (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor. (5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii. (6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie. (7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. (8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã. (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; - Art. 54 din Constituţie: "(1) Fidelitatea faţã de ţarã este sacrã. (2) Cetãţenii cãrora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, rãspund de îndeplinirea cu credinţã a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurãmântul cerut de lege."; - Art. 136: "(1) Proprietatea este publicã sau privatã. (2) Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale. (3) Bogãţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organicã, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice. (4) Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţã gratuitã instituţiilor de utilitate publicã. (5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."; - Art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."; - Art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie sã fie asiguratã fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionalã sau socialã, apartenenţã la o minoritate naţionalã, avere, naştere sau orice altã situaţie." Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , Curtea constatã cã aceasta este inadmisibilã. Potrivit dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 146 lit. d), Curtea Constituţionalã "hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial;". În aplicarea acestor dispoziţii, <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede: "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia." Rezultã cã în cadrul controlului constituţionalitãţii legilor, prevãzut de dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţie, sesizarea instanţei de contencios constituţional în vederea declanşãrii controlului poate fi fãcutã numai pe calea ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecãtoreşti, cu condiţia ca soluţionarea cauzei sã depindã de legea sau ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã criticatã ca neconstituţionalã. Astfel, Curtea constatã cã textul invocat nu este determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 fiind aşadar inadmisibilã. În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 contravin prevederilor art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, Curtea constatã cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale, iar nu compararea prevederilor de lege între ele. Rezultã deci cã nu ne aflãm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei posibile contrarietãţi între douã norme de lege, constatarea acestora şi eliminarea eventualelor contradicţii neintrând în competenţa instanţei de contencios constituţional, ci fiind de resortul autoritãţii legiuitoare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 fiind, astfel, inadmisibilã. De asemenea, Curtea constatã cã nu pot fi reţinute nici criticile aduse dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã. Astfel, aceste dispoziţii de lege prevãd cã cererea de executare silitã se depune la executorul judecãtoresc, dacã legea nu dispune altfel, iar acesta va solicita încuviinţarea executãrii de cãtre instanţa de executare, cãreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmãritor şi titlul executoriu. Instanţa încuviinţeazã executarea silitã prin încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, iar dupã încuviinţarea cererii instanţa va alcãtui un dosar privind executarea, la care executorul judecãtoresc este obligat sã depunã câte un exemplar al fiecãrui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia. Se observã cã aceste dispoziţii reprezintã norme de procedurã, a cãror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. De altfel, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţionalã a statuat cã liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte, fiind de competenţa exclusivã a legiuitorului instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti. Pe cale de consecinţã, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi în modalitãţile instituite de lege. De aceea, regula art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãreia nici o lege nu poate îngrãdi accesul la justiţie, are ca semnificaţie faptul cã legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social. Cu privire la critica invocatã de autorul excepţiei, în sensul cã <>art. 5 din Legea nr. 341/2004 este neconstituţional, deoarece "restrânge dreptul de asistenţã judiciarã acordat anterior" prin aceea cã nu a mai preluat anumite facilitãţi, şi anume acordarea de scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru, Curtea constatã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã. Astfel, acordarea anumitor facilitãţi sau înlesniri reprezintã o excepţie de la regula de drept comun, iar instituirea acestora reprezintã o problemã de oportunitate aflatã în competenţa exclusivã a legiuitorului, care, în considerarea evoluţiilor relaţiilor sociale şi economice, a resurselor financiare ce pot fi alocate în diferite perioade de timp, poate modifica sau completa legislaţia existentã elaborând noi reglementãri, fãrã ca în acest mod sã se încalce dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Aurel Ionescu în dosarele nr. 9.475/2004 şi nr. 9.476/2004 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. 2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 5 din Legea recunoştinţei faţã de eroii-martiri şi luptãtorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, excepţie ridicatã de acelaşi autor în aceleaşi dosare. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
