Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 334 din 28 iunie 2005  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 334 din 28 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 651 din 22 iulie 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 din Legea nr. 143/2000 , excepţie ridicatã de Eliy Sapir în Dosarul nr. 5.183/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondatã, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 5.183/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de inculpatul Eliy Sapir prin apãrãtor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 4 din Legea nr. 143/2000 , sancţionând cu pedeapsa închisorii cumpãrarea sau deţinerea de droguri pentru consumul propriu, încalcã un aspect al vieţii intime, şi anume acela de a dispune de propria persoanã, contravenind astfel dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Constituţie, referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã, exprimându-şi opinia asupra excepţiei, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã "acţiunile reglementate în text nu aduc atingere libertãţii individuale, în condiţiile în care textul pedepseşte consumul fãrã drept, în scopul protejãrii sãnãtãţii fizice a cetãţenilor".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã incriminarea deţinerii de droguri pentru consumul propriu are ca scop protejarea sãnãtãţii persoanelor, subsumându-se astfel scopului apãrãrii ordinii publice şi a bunelor moravuri, statuat în art. 26 alin. (2) din Constituţie. Dreptul de a dispune de propria persoanã nu este un drept absolut potrivit dispoziţiilor art. 8 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, ingerinţa autoritãţii publice în exercitarea dreptului la respectarea vieţii intime, familiale şi private este admisã în mãsura în care îndeplineşte urmãtoarele condiţii: este prevãzutã de lege, constituie o mãsurã necesarã într-o societate democraticã pentru securitatea naţionalã, siguranţa publicã, bunãstarea economicã a ţãrii, apãrarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sãnãtãţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertãţilor altora. Din aceastã perspectivã apreciazã cã dispoziţiile <>art. 4 din Legea nr. 143/2000 sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 8 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât incriminarea deţinerii de droguri pentru consumul propriu constituie o mãsurã necesarã într-o societate democraticã pentru protejarea sãnãtãţii şi a moralei, constituind şi un mijloc de prevenire a unor fapte penale mai grave, de naturã sã punã în pericol siguranţa publicã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens aratã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 din Legea nr. 143/2000 faţã de art. 26 din Constituţie, deoarece prin textul legal criticat sunt sancţionate cultivarea, producerea, fabricarea, experimen-tarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpãrarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fãrã drept, în considerarea faptului cã acestea sunt substanţe periculoase pentru viaţa şi sãnãtatea oamenilor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.155 din 7 decembrie 2004, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpãrarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fãrã drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendã.
(2) Dacã faptele prevãzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani."
Aceste prevederi legale încalcã, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Constituţie, conform cãrora "Persoana fizicã are dreptul sã dispunã de ea însãşi, dacã nu încalcã drepturile şi libertãţile altora, ordinea publicã sau bunele moravuri".
Se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat, potrivit cãruia "cumpãrarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fãrã drept, se pedepseşte cu închisoarea", este neconstituţional, deoarece prin folosirea unor noţiuni largi, fãrã stabilirea unor dimensiuni juridice riguroase, se încalcã un aspect al vieţii intime, respectiv dreptul de a dispune de propria persoanã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceste critici nu pot fi reţinute. Prin dispoziţiile <>Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri s-a reglementat circulaţia drogurilor de risc sub control naţional, în considerarea faptului cã acestea sunt substanţe periculoase pentru viaţa şi sãnãtatea oamenilor. În cadrul <>cap. II al Legii nr. 143/2000 , "Sancţionarea traficului şi a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional", art. 4 stabileşte operaţiunile, exercitate fãrã drept, ce pot constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendã, atunci când aceasta are ca obiect droguri de risc pentru consum propriu, şi cu închisoare de la 2 la 5 ani, atunci când are ca obiect droguri de mare risc.
Stabilirea în acest mod a cuprinsului normei de incriminare nu este de naturã sã aducã atingere prevederilor art. 26 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Persoana fizicã are dreptul sã dispunã de ea însãşi, dacã nu încalcã drepturile şi libertãţile altora, ordinea publicã sau bunele moravuri". Astfel, viaţa intimã, familialã şi privatã este protejatã de lege în condiţiile în care se manifestã în cadrul ordinii juridice, iar nu în afara sa. Dreptul de a dispune de propria persoanã, nefiind un drept absolut, poate fi exercitat numai cu respectarea drepturilor altor persoane, a ordinii publice şi a bunelor moravuri.
În acest sens, Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale stabileşte prin art. 8 pct. 2 cã dreptul la respectarea vieţii private poate face obiectul unor restricţii dacã sunt prevãzute de lege şi dacã constituie mãsuri necesare într-o societate democraticã pentru securitatea naţionalã, siguranţa publicã, bunãstarea economicã a ţãrii, apãrarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sãnãtãţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertãţilor altora.
Dispoziţiile <>art. 4 din Legea nr. 143/2000 sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 8 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât incriminarea deţinerii de droguri pentru consumul propriu este prevãzutã de lege, reprezentând o mãsurã necesarã într-o societate democraticã pentru protejarea sãnãtãţii sau a moralei, fiind un mijloc de prevenire a unor fapte penale, de naturã sã punã în pericol siguranţa publicã.
Contrar susţinerii autorului excepţiei, <>Legea nr. 143/2000 nu foloseşte "noţiuni largi, fãrã stabilirea unor dimensiuni juridice riguroase". Astfel, operaţiunile privind circulaţia drogurilor, constând în "cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpãrarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu", incriminate prin textul legal criticat, sunt clar circumstanţiate de legiuitor. Se constatã în acest sens cã nu sunt sancţionate penal, prin dispoziţiile <>art. 4 din Legea nr. 143/2000 , orice operaţiuni privind circulaţia drogurilor, ci numai acelea realizate fãrã drept şi care se referã la droguri de risc, expres nominalizate în tabelul nr. III al aceleiaşi legi.
Revine instanţei de judecatã sã stabileascã faptul dacã, în cauza dedusã judecãţii, fapta cu care a fost sesizatã constituie infracţiune, aşadar implicit faptul dacã o anumitã acţiune reprezintã o operaţiune privind circulaţia drogurilor de risc, desfãşuratã fãrã drept, fiind o activitate proprie acesteia, de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale la situaţii concrete şi de calificare a faptei deduse judecãţii, în virtutea prerogativelor conferite de puterea legislativã în limitele unei enumerãri determinate. În cadrul enunţului legislativ, elementele laturii obiective a infracţiunii sunt limitate la operaţiuni prestabilite de legiuitor privind circulaţia drogurilor de risc, desfãşurate fãrã drept. În procesul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor <>Legii nr. 143/2000 , judecãtorul nu poate ignora cadrul normativ în materie, nici legislaţia românã şi nici reglementãrile internaţionale. Se observã în acest sens faptul cã România a ratificat, prin <>Legea nr. 118/1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 30 decembrie 1992, Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1988, astfel încât aceasta face parte din dreptul intern, în conformitate cu prevederile art. 11 din Constituţie, republicatã.

Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de Eliy Sapir în Dosarul nr. 5.183/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 iunie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

--------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016