Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 334 din 25 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 262 din 22 aprilie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Viorel Vlãdescu, Adrian Voicu şi Gherghina Sacaleanu în Dosarul nr. 8.199/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Societatea Comercialã "Argomm Ro" - S.R.L. din Timişoara în dosarele nr. 2.493/30/2009 şi nr. 2.463/30/2009 ale Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrative, cauze care formeazã obiectul dosarelor nr. 5.066D/2009, nr. 8.106D/2009 şi nr. 8.107D/2009 ale Curţii Constituţionale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 5.066D/2009, nr. 8.106D/2009 şi nr. 8.107D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea dispune, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea dosarelor nr. 8.106D/2009 şi nr. 8.107D/2009 la Dosarul nr. 5.066DD/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.199/299/2009 de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, şi încheierile din 23 octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.493/30/2009 şi nr. 2.463/30/2009 de Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Viorel Vlãdescu, Adrian Voicu, Gherghina Sacaleanu şi de Societatea Comercialã "Argomm Ro" - S.R.L. din Timişoara.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii Viorel Vlãdescu, Adrian Voicu şi Gherghina Sacaleanu susţin cã dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), precum şi prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, dispoziţiile de lege criticate contravin art. 284 din Codul muncii, potrivit cãrora instanţa competentã pentru soluţionarea conflictelor de muncã este tribunalul în a cãrui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul. În acest sens, autorii excepţiei aratã cã legiuitorul a stabilit aceastã competenţã pentru asigurarea "liberului acces la justiţie al salariatului" şi de aceea considerã cã este injustã reglementarea impusã de textul criticat potrivit cãreia executarea titlului executoriu se face la sediul debitorului sau al terţului poprit, cu atât mai mult cu cât, în speţã, debitorul este Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. care are sediul unic în Bucureşti.
Autorul excepţiei Societatea Comercialã "Argomm Ro" - S.R.L. din Timişoara susţine cã dispoziţiile de lege atacate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1, art. 21 şi art. 126 din Constituţia României şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în mãsura în care permit înfiinţarea popririi de cãtre executorul judecãtoresc, fãrã ca în prealabil aceastã mãsurã sã fi fost încuviinţatã de cãtre instanţa judecãtoreascã. Considerã cã prin înlãturarea instanţei de judecatã în controlul de legalitate asupra începerii procedurii execuţionale se aduce atingere principiului separaţiei puterilor în stat.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Poprirea se înfiinţeazã la cererea creditorului, de executorul judecãtoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."
Autorii excepţiei susţin cã acest text de lege încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 referitoare la principiul separaţiei şi echilibrul puterilor în stat, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 126 privind instanţele judecãtoreşti, prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi pe cele ale art. 284 din Codul muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã, asupra constituţionalitãţii art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, s-a pronunţat prin numeroase decizii, precum <>Decizia nr. 1.172 din 17 septembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009.
Cu acel prilej, Curtea a statuat cã reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora competenţa, procedura de judecatã, inclusiv procedura executãrii silite, precum şi cãile de atac sunt prevãzute numai prin lege.
De asemenea, Curtea a stabilit cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei, şi anume creditorilor deţinãtori ai unui titlu executoriu, care solicitã executorului judecãtoresc înfiinţarea popririi, fãrã discriminãri şi fãrã privilegii.
Or, este îndeobşte cunoscut cã bunurile asupra cãrora poartã executarea silitã se aflã de cele mai multe ori la sediul debitorului sau al terţului poprit, caz în care şi executarea silitã este mai lesne de îndeplinit.
Este, de asemenea, de necontestat cã interesul creditorilor vizeazã o executare rapidã, caz în care este justificatã opţiunea legiuitorului pentru desemnarea executorilor judecãtoreşti de la sediul debitorului sau al terţului poprit.
Curtea a constatat cã este nefondatã şi critica autorilor excepţiei potrivit cãreia reglementarea dedusã controlului îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de procedurã civilã prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi.
Pentru motivele expuse mai sus, nu s-a reţinut nici încãlcarea prevederilor cuprinse în art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea a mai constatat cã este de competenţa legiuitorului stabilirea procedurii de executare silitã, astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât şi excepţii de la acestea, în funcţie de specificul fiecãrui caz în parte. În cazul de faţã, legiuitorul are deplinã legitimitate constituţionalã în a reglementa competenţa executorului judecãtoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit de a înfiinţa poprirea la cererea creditorului.
Referitor la contrarietatea textului criticat faţã de dispoziţiile art. 284 din Codul muncii, Curtea reţine cã nu se poate pronunţa asupra neconcordanţelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înţelesului dispoziţiilor legale criticate, în raport cu prevederile şi principiile constituţionale.
În fine, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora înfiinţarea popririi se face de cãtre executorul judecãtoresc, fãrã ca, în prealabil, aceasta sã se încuviinţeze de cãtre instanţa de judecatã, Curtea, prin <>Decizia nr. 53 din 14 ianuarie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 5 martie 2010, a constatat cã, potrivit dispoziţiilor art. 373^1 din Codul de procedurã civilã, modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 42/2009 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 15 mai 2009, cererea de executare silitã, însoţitã de titlul executoriu, se depune la executorul judecãtoresc, iar acesta va solicita, de îndatã, instanţei de executare încuviinţarea executãrii silite. Având în vedere cã dispoziţiile art. 373^1 fac parte din Capitolul I - "Dispoziţiile generale" al Cãrţii a V-a - "Despre executarea silitã" din Codul de procedurã civilã, aceste norme de procedurã se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul executãrii silite prin poprire.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Viorel Vlãdescu, Adrian Voicu şi Gherghina Sacaleanu în Dosarul nr. 8.199/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Societatea Comercialã "Argomm Ro" - S.R.L. din Timişoara în dosarele nr. 2.493/30/2009 şi nr. 2.463/30/2009 ale Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
