Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 332 din 3 aprilie 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 4^1 si art. 198 alin. 3 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 332 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 4^1 si art. 198 alin. 3 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 308 din 9 mai 2007

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Erdely Ede în Dosarul nr. 372/2005 al Judecãtoriei Sfântu Gheorghe.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate sunt o concretizare la nivelul legii a art. 24 din Constituţie. În acest mod, inculpatul beneficiazã de serviciile unui avocat şi, totodatã, este sancţionat comportamentul abuziv al avocatului.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 372/2005, Judecãtoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Erdely Ede într-o cauzã penalã în care acesta a fost trimis în judecatã pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute de <>art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
În motivarea excepţiei autorul acesteia apreciazã, în esenţã, cã textele criticate încalcã dreptul fundamental al unei persoane supuse rigorilor procesului penal de a-şi alege singurã avocatul şi de a nu fi de acord cu substituirea acestuia de cãtre un alt avocat desemnat de avocatul ales, fãrã consimţãmântul sãu, sau de cãtre unul desemnat din oficiu. Se mai aratã cã, în acest mod, se ajunge la încãlcarea caracterului intuitu personae al contractului de asistenţã judiciarã.
Judecãtoria Sfântu Gheorghe apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. În susţinerea acestei opinii se aratã cã avocatul numit din oficiu sau cel ales au aceleaşi drepturi şi obligaţii în cadrul procesului, iar faptul cã avocatul ales este înlocuit din dispoziţia instanţei de judecatã nu este o sancţiune, ci o mãsurã de a continua judecarea cauzei. Se mai aratã cã textul constituţional al art. 24 asigurã pãrţii posibilitatea de a avea un avocat pe tot parcursul procesului.
Totodatã, se considerã cã art. 198 alin. 3 din Codul de procedurã penalã asigurã sancţionarea avocatului care nu se prezintã într-o cauzã în care asistenţa juridicã este obligatorie, în condiţiile în care nu a asigurat substituirea, ceea ce este o mãsurã de naturã a preîntâmpina tergiversarea soluţionãrii cauzei.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se susţine cã, în realitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 4^1 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedurã penalã. Se aratã cã dispoziţiile art. 171 alin. 4^1 din Codul de procedurã penalã nu dau dreptul instanţei de a înlocui în mod arbitrar avocatul ales, asigurã posibilitatea exercitãrii dreptului la apãrare prin numirea unui apãrãtor din oficiu şi constituie o garanţie a exercitãrii efective a acestui drept. Aceste dispoziţii legale au un rol de protecţie pentru învinuit sau inculpat şi nu existã niciun impediment legal ca acesta sã fie în continuare asistat de cãtre avocatul ales sau sã îşi aleagã un alt avocat, delegaţia apãrãtorului numit producându-şi efectele doar atâta vreme cât cel numit nu se prezintã. Se mai apreciazã cã art. 171 alin. 4^1 din Codul de procedurã penalã face aplicarea principiului celeritãţii în desfãşurarea procesului penal.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 198 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, Guvernul apreciazã cã acestea sunt constituţionale, neexistând nicio dispoziţie constituţionalã care sã interzicã sancţionarea apãrãtorului numit sau ales din oficiu, în cazul în care acesta nu îşi îndeplineşte obligaţiile legale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã dispoziţiile legale criticate constituie veritabile garanţii ale dreptului la apãrare, ceea ce antreneazã obligaţia organelor judiciare de a respecta şi de a asigura exercitarea acestui drept în mod efectiv.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 4 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedurã penalã. Curtea reţine cã, în realitate, astfel cum rezultã din actele dosarului, autorul excepţiei criticã dispoziţiile art. 171 alin. 4^1 teza a doua şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 171 alin. 4^1 teza a doua: "În cursul judecãţii, dupã începerea dezbaterilor, când asistenţa juridicã este obligatorie, dacã apãrãtorul ales lipseşte, nejustificat, la termenul de judecatã şi nu asigurã substituirea, instanţa ia mãsuri pentru desemnarea unui apãrãtor din oficiu care sã-l înlocuiascã, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregãtirea apãrãrii.";
- Art. 198 alin. 3: "Lipsa nejustificatã a apãrãtorului ales sau desemnat din oficiu fãrã a asigura substituirea, în condiţiile legii, ori înlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apãrarea se sancţioneazã cu amendã judiciarã de la 500 lei la 5.000 lei."
Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 24 privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Dispoziţiile art. 171 alin. 4^1 teza a doua din Codul de procedurã penalã prevãd dreptul instanţei de judecatã, în cazul în care asistenţa juridicã este obligatorie, de a lua mãsuri pentru desemnarea unui apãrãtor din oficiu care sã înlocuiascã apãrãtorul ales, atunci când acesta lipseşte nejustificat la termenul de judecatã şi nu asigurã substituirea. Curtea constatã cã textul legal criticat nu prevede dreptul arbitrar al instanţei de judecatã de a proceda la înlocuirea apãrãtorului ales, ci, din contrã, protejeazã inculpatul de lipsa de diligenţã a apãrãtorului sãu ales. Curtea observã cã delegaţia apãrãtorului desemnat din oficiu înceteazã în momentul în care apãrãtorul ales se prezintã la termenul de judecatã sau asigurã substituirea sa cu un alt apãrãtor.
Curtea reţine cã înlocuirea avocatului ales prin dispoziţia instanţei, în ipoteza prevãzutã de textul de lege criticat, este o mãsurã de naturã a asigura continuarea judecãrii cauzei, cu respectarea art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã. Totodatã, aceastã mãsurã procesualã asigurã desfãşurarea cu celeritate a procesului penal. Curtea reţine cã, în cazurile în care asistenţa juridicã este obligatorie, dacã avocatul ales nu se prezintã în mod nejustificat la judecarea litigiului, s-ar putea ajunge la situaţia ca printr-un comportament abuziv sã se tergiverseze soluţionarea cauzei. În consecinţã, nu se poate reţine cã textul criticat încalcã dreptul fundamental al unei persoane supuse rigorilor procesului penal de a-şi alege singurã apãrãtorul, acest drept al sãu subzistând pe tot parcursul procesului.
Dispoziţia legalã criticatã este în concordanţã cu textul constituţional al art. 24 alin. (2), potrivit cãruia, "în tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Este evident cã textul constituţional prevede atât dreptul pãrţii de a-şi alege avocatul, cât şi posibilitatea numirii unui avocat din oficiu în cazurile prevãzute de lege. În consecinţã, Curtea reţine cã dreptul instanţei de judecatã de a numi un apãrãtor din oficiu în condiţiile art. 171 alin. 4^1 din Codul de procedurã penalã reprezintã o aplicare la nivelul legii a dispoziţiilor art. 24 din Constituţie.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 198 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã şi acestea sunt constituţionale, neîngrãdind cu nimic dreptul constituţional la apãrare. Textul în cauzã sancţioneazã comportamentul abuziv al apãrãtorului ales şi nu vatãmã în niciun mod persoana care beneficiazã de asistenţa sa judiciarã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4^1 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Erdely Ede în Dosarul nr. 372/2005 al Judecãtoriei Sfântu Gheorghe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 aprilie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Benke Karoly
_____
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016