Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 332 din 27 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 113 din 12 februarie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Ioan Onea şi Adela Lupsa în Dosarul nr. 2.001/2001 al Judecãtoriei Medias.
La apelul nominal se prezintã partea - Vasilica Morar; lipsesc autorii exceptiei, precum şi celelalte pãrţi, Dionisie Morar şi statul roman prin Consiliul Local al Comunei Laslea, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, partea prezenta solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca nefondata, arãtând ca aceasta are ca scop tergiversarea soluţionãrii cauzei în fata instanţei de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, şi arata ca rolul instanţelor superioare este de a verifica legalitatea şi temeinicia hotãrârilor pronunţate de instanţele inferioare. În ceea ce priveşte principiul independentei judecãtorilor, arata ca acesta deriva din ideea separaţiei puterilor în stat, aplicabil în relaţiile cu celelalte autoritãţi publice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 iunie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 2.001/2001, Judecãtoria Medias a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Ioan Onea şi Adela Lupsa într-un litigiu având ca obiect acţiunea în prestaţie tabularã în care autorii exceptiei au calitatea procesuala de pârâţi.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile art. 315 din Codul de procedura civilã, aplicabile şi în cazul apelului, potrivit cãrora indicaţiile de casare sunt obligatorii pentru instanta de trimitere, incalca dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Constituţie. Se susţine ca obligativitatea indrumarilor date de instanta de casare în privinta problemelor de drept dezlegate de aceasta contravine principiului independentei judecãtorilor, întrucât, pe calea acestor îndrumãri, instanta de casare prejudeca procesul, lipsindu-i pe judecãtorii instanţelor de fond de libertatea de a hotãrî ei înşişi asupra modului de aplicare a legii.
Judecãtoria Medias, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât prevederile art. 315 din Codul de procedura civilã nu aduc atingere principiului constituţional al infaptuirii justiţiei, consacrat în art. 123 alin. (2) din Constituţie, ci, mai mult, contribuie la realizarea acesteia. "Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridicã a unor situaţii de fapt instanta de recurs ca instanta de control poate impune obligativitatea aplicãrii problemelor de drept dezlegate, judecãtorilor fondului." Principiul supunerii judecãtorilor numai fata de lege nu are semnificatia aplicãrii diferite şi chiar contradictorii a aceleiaşi dispoziţii legale, în funcţie exclusiv de subiectivitatea interpretãrii aparţinând unor judecãtori diferiţi, întrucât legea fiind aceeaşi, aplicarea ei nu poate fi diferita." Acest principiu nu exclude subordonarea fata de alţi judecãtori, care se bucura ei înşişi de independenta.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, deoarece obligativitatea hotãrârilor instanţei de recurs în ceea ce priveşte dezlegarile problemelor de drept decurge din însãşi ratiunea de a fi a controlului ierarhic judecãtoresc. Acest control este necesar pentru a inlatura posibilitatea repetarii aceloraşi greşeli de judecata de cãtre instanta de fond.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
În stabilirea obiectului exceptiei de neconstituţionalitate Curtea Constituţionalã retine ca, deşi sesizarea instanţei se referã la dispoziţiile art. 315 din Codul de procedura civilã - în ansamblu, motivarea exceptiei, precum şi opinia instanţei de judecata au în vedere numai dispoziţiile care reglementeazã obligativitatea soluţiei instanţei de casare în ceea ce priveşte dezlegarile în drept şi necesitatea administrãrii unor probe pentru instanta de fond, dispoziţii care sunt cuprinse în alin. 1 al articolului menţionat. Asadar urmeazã sa fie supuse controlului de constitutionalitate numai dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedura civilã, dispoziţii care au fost modificate şi completate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având urmãtorul conţinut: "În caz de casare, hotãrârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesitãţii administrãrii unor probe sunt obligatorii pentru judecãtorii fondului."
Autorul exceptiei susţine ca prevederile legale criticate incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 123 alin. (2), prevederi conform cãrora "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prevederile art. 123 alin. (2) din Constituţie consacra principiul independentei judecãtorilor şi supunerii lor numai legii.
Acest principiu inerent separaţiei puterilor în stat le asigura judecãtorilor libertatea de a soluţiona, numai pe baza legii, cazurile cu care sunt investiti şi totodatã el are semnificatia faptului ca judecãtorii nu pot fi supuşi nici unei ingerinţe din partea celorlalte autoritãţi publice.
Curtea constata ca din conţinutul dispoziţiei legale criticate pentru neconstituţionalitate nu rezulta posibilitatea exercitãrii unei atare ingerinţe.
În ceea ce priveşte controlul judiciar ce se exercita de cãtre instanţele care soluţioneazã cãile de atac, asupra instanţelor care au pronunţat hotãrârile atacate, se retine ca acest control nu reprezintã o limitare a independentei judecãtorilor, deoarece el este întotdeauna posterior şi nu are, în consecinta, cum sa îi influenteze pe judecãtorii care au pronunţat hotãrârile supuse controlului.
Îndrumãrile date de instanta de recurs sau de apel sunt obligatorii pentru judecãtorii fondului, numai în privinta rezolvarilor de drept, precum şi în privinta necesitãţii administrãrii unor probe. Aceste îndrumãri sunt date în cadrul activitãţii cu caracter jurisdicţional a instanţelor de apel sau de recurs, pe cale de hotãrâri pronunţate în urma dezbaterilor contradictorii, şi nu au nimic comun cu situaţia nepermisã când, pe cale administrativã, ierarhica, un judecãtor ar primi indicaţii asupra modului în care trebuie sa judece un anumit proces.
Independenta judecãtorului fondului nu este ştirbitã prin faptul ca, rejudecand cauza, adopta rezolvarea în drept stabilitã de instanta de apel sau de recurs, deoarece prin aceasta el nu se supune voinţei unei autoritãţi lipsite de competenta jurisdicţionalã în cauza, ci se conformeazã indrumarilor obligatorii date de instanta de control judiciar, în aceeaşi cauza şi în limitele competentei stabilite prin lege.
Pe de alta parte, Curtea observa ca instituţia controlului judiciar îşi gãseşte reazemul constituţional în dispoziţiile art. 128 din Legea fundamentalã, potrivit cãrora "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii".
Prin dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedura civilã se da eficienta textului constituţional citat, dat fiind ca, fãrã obligativitatea indrumarilor date de cãtre instanta de control judiciar judecãtorilor fondului, nu s-ar putea realiza finalitatea controlului, de asigurare a soluţionãrii temeinice şi legale a cauzelor. Dacã judecãtorii de la instanta de fond nu ar fi obligaţi sa se supunã indrumarilor instanţei de apel sau de recurs, putând reitera erorile comise prin soluţia ce a fost desfiintata, s-ar ajunge la exercitarea repetatã a cãilor de atac şi la prelungirea duratei soluţionãrii cauzelor în mod nepermis şi astfel s-ar incalca cerinta soluţionãrii proceselor într-un "termen rezonabil", prevãzutã la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru aceste considerente Curtea Constituţionalã constata ca dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedura civilã nu contravin prevederilor art. 123 alin. (2) din Constituţie, urmând sa respingã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 123 alin. (2), al art. 128 şi al art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Ioan Onea şi Adela Lupsa în Dosarul nr. 2.001/2001 al Judecãtoriei Medias.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 noiembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef
Claudia Miu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
