Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 332 din 18 martie 2008  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 347 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 332 din 18 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 347 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 274 din 7 aprilie 2008


Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ion Florescu şi Ilie Florescu în Dosarul nr. 5.378/311/2007 al Judecãtoriei Slatina.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea Marin Fesan a depus la dosar note scrise.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.378/311/2007, Judecãtoria Slatina a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 347 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ion Florescu şi Ilie Florescu în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale referitoare la disjungerea acţiunii civile.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, deoarece instanţa învestitã cu soluţionarea laturii civile astfel disjunse va dispune, în baza unei hotãrâri de fond de condamnare pronunţate în penal, obligarea pãrţii interesate la daune, în pofida împrejurãrii cã apelul privitor la latura penalã nu a fost soluţionat.
Judecãtoria Slatina opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece nu se poate reţine cã se încalcã prezumţia de nevinovãţie de care se bucurã inculpatul sau dispoziţiile care garanteazã dreptul la apãrare.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece nu se poate susţine cã existenţa unor cãi de atac privind hotãrârea penalã pronunţatã în care s-ar modifica soluţia, în sensul achitãrii inculpatului, şi acordarea de despãgubiri de cãtre instanţa penalã ar fi de naturã sã încalce prezumţia de nevinovãţie, prezumţie care se aplicã în privinţa existenţei unei infracţiuni, comisã de persoana inculpatã, nu în raport cu pagubele produse cu ocazia sãvârşirii infracţiunii.
De asemenea, prevederile art. 347 din Codul de procedurã penalã nu pot fi considerate neconstituţionale în raport cu garantarea dreptului la apãrare, deoarece inculpaţilor nu le este îngrãdit acest drept, acţiunea civilã urmând a se judeca de cãtre instanţa penalã, cu respectarea dreptului la apãrare, a dreptului de a propune probe etc. Mai mult decât atât, inculpaţii au dreptul de a introduce o cale de atac, în condiţiile legii, precum şi dreptul la apãrare în cadrul cãilor de atac, indiferent dacã este vorba de latura penalã ori de latura civilã a procesului penal.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate, conferind instanţei penale posibilitatea de a dispune disjungerea acţiunii civile şi amânarea judecãrii acesteia într-o altã şedinţã, în cazul când rezolvarea pretenţiilor civile ar provoca întârzierea soluţionãrii acţiunii penale, nu încalcã prezumţia de nevinovãţie de care se bucurã inculpatul. Judecarea acţiunii civile disjunse rãmâne în competenţa instanţei penale, care o judecã potrivit regulilor de procedurã penalã aplicabile dacã ar fi fost judecatã odatã cu acţiunea penalã, acţiunii civile dându-i-se, prin altã sentinţã penalã, soluţia corespunzãtoare, în raport de existenţa sau lipsa elementelor rãspunderii civile, dar în conformitate cu soluţia datã acţiunii penale.
Cât priveşte critica referitoare la încãlcarea dreptului la apãrare, Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere sub niciun aspect art. 24 alin. (1) din Legea fundamentalã, deoarece nu opreşte pãrţile interesate de a beneficia de asistenţã juridicã. Totodatã, dispoziţiile legale criticate nu îngrãdesc dreptul pãrţilor de a-şi valorifica pretenţiile şi de a dovedi netemeinicia pretenţiilor pãrţii adverse.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 347 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Rezolvarea separatã a acţiunii civile, care au urmãtorul conţinut: "Instanţa poate dispune disjungerea acţiunii civile şi amânarea judecãrii acesteia într-o altã şedinţã, în cazul când rezolvarea pretenţiilor civile ar provoca întârzierea soluţionãrii acţiunii penale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale pornind de la modul de aplicare a normelor procedural penale de cãtre instanţa de judecatã învestitã cu soluţionarea unei acţiuni civile disjunse din cea penalã. Astfel, prin refuzul instanţei de a suspenda soluţionarea acţiunii civile, în condiţiile în care sub aspect penal nu se pronunţase o hotãrâre definitivã, se încalcã prezumţia de nevinovãţie şi dreptul la apãrare.
O astfel de susţinere nu poate fi primitã, deoarece prezumţia de nevinovãţie consacratã prin art. 23 alin. (11) din Constituţie implicã interdicţia de a se lua împotriva unei persoane mãsuri de constrângere pentru vreo faptã de naturã a atrage rãspunderea juridicã, de care aceastã persoanã ar fi acuzatã. Aşa fiind, acest principiu opereazã numai în materie penalã, iar exercitarea acţiunii civile, fie împreunã, fie separat de acţiunea penalã, nu constituie o mãsurã de constrângere a fãptuitorului, ci un drept al pãrţii pãgubite prin comiterea unei fapte penale de a fi despãgubitã pentru prejudiciul cauzat.
Vinovãţia inculpatului, ca element atât al rãspunderii penale, cât şi al rãspunderii civile a acestuia, se stabileşte prin hotãrârea definitivã de condamnare, şi nu în momentul exercitãrii acţiunii civile.
Judecarea separatã a acţiunii penale în situaţia circumscrisã textului legal criticat este justificatã de raţiuni ce ţin de buna administrare a actului de justiţie şi constituie aspecte ale procedurii de judecatã, pe care legiuitorul este liber sã le reglementeze în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie. De altfel, potrivit art. 22 din Codul de procedurã penalã, numai hotãrârea definitivã a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, şi nu invers.
De altfel, în sens contrar susţinerilor autorilor excepţiei, Curtea de la Strasbourg a statuat, în Cauza Y contra Norvegiei din 11 februarie 2003, cã o faptã care poate da naştere unei cereri de despãgubire în baza principiilor responsabilitãţii civile şi care reuneşte în acelaşi timp elementele constitutive ale unei infracţiuni nu reprezintã, în pofida gravitãţii sale, un motiv suficient pentru a considera cã o persoanã, consideratã responsabilã civilmente în cadrul unei acţiuni civile, este acuzatã şi de sãvârşirea unei infracţiuni. Împrejurarea cã elementele de probã administrate cu ocazia procesului penal sunt folosite pentru a determina consecinţele faptei în materie civilã nu poate justifica o asemenea concluzie. Dacã s-ar admite acest lucru, art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale ar conferi unei persoane achitate beneficiul unei imunitãţi faţã de victima care ridicã pretenţii în materia responsabilitãţii civile, ceea ce ar constitui o limitare arbitrarã şi disproporţionatã a dreptului victimei de acces la justiţie. Aşa fiind, o persoanã declaratã nevinovatã cu privire la sãvârşirea unei infracţiuni, dar a cãrei responsabilitate ar putea fi reţinutã în virtutea criteriilor ce guverneazã materia probelor aplicabile domeniului civil, ar beneficia de avantajul injust de a scãpa de orice rãspundere pentru faptele sale.
Nu poate fi primitã nici susţinerea referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 alin. (1), deoarece textul legal criticat nu împiedicã partea interesatã de a fi asistatã de un avocat pe tot parcursul procesului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ion Florescu şi Ilie Florescu în Dosarul nr. 5.378/311/2007 al Judecãtoriei Slatina.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016