Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 332*) din 14 iulie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedura civila si ale art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 10 martie 1998
Lucian Stangu - preşedinte
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Constantin Burada - magistrat-asistent
-----------
*) Definitiva prin nerecurare.
Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 10 aprilie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 2.568/1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã şi ale <>art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , invocatã de intimata-reclamanta Buica Vasilica.
În motivarea exceptiei se susţine ca art. 330 din Codul de procedura civilã este neconstitutional, deoarece statueazã posibilitatea procurorului general de a ataca, din oficiu, cu recurs în anulare hotãrârile judecãtoreşti irevocabile, fãrã avizul ministrului justiţiei.
Dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã contravin dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora procurorii îşi desfãşoarã activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei, încât calea de atac a recursului în anulare putea fi exercitatã numai la cererea sau cu avizul acestuia.
Prevederile <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , în temeiul cãrora Curtea Suprema de Justiţie - Secţiile Unite a emis Hotãrârea nr. 1/1995, potrivit cãreia diferitele complete de judecata din cadrul aceleiaşi secţii sunt obligate sa se pronunţe în acelaşi sens cu jurisprudenta Curţii, sunt contrare dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Constituţie, care statueazã ca judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Exprimandu-şi opinia în conformitate cu art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta suprema apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã este neîntemeiatã, textul fiind constituţional, iar în ceea ce priveşte <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , acesta nu are legatura cu cauza dedusã judecaţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia, fiind legal sesizatã.
Pe fond, se retine ca, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra art. 330 din Codul de procedura civilã, constatând ca prevederile acestui text sunt constituţionale. În ceea ce priveşte <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , a constatat ca nu este incident în cauza.
Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, legea este cea care stabileşte cãile de atac, acestea fiind incluse în procedura de judecata, iar art. 128 din aceeaşi lege prevede ca, impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac în condiţiile legii. Or, legea - şi anume art. 330 din Codul de procedura civilã - acorda procurorului general dreptul de a exercita, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, recursul în anulare. Nici Codul de procedura civilã, în textul menţionat, şi nici Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, în art. 31, nu conditioneaza exercitarea de cãtre Ministerul Public a cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, de avizul ministrului justiţiei. Este firesc sa fie asa, deoarece principiile legalitãţii şi imparţialitãţii înscrise în art. 131 alin. (1) din Constituţie, care stau la baza activitãţii procurorilor, şi rolul Ministerului Public, al cãrui şef este procurorul general, de reprezentant al intereselor societãţii, apãrãtor al ordinii de drept şi al drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, îi conferã acestuia independenta fata de toate celelalte autoritãţi publice în exercitarea atribuţiilor şi în asigurarea respectãrii legii, astfel cum prevede art. 30 alin. 3 din Legea nr. 92/1992.
În sensul dispoziţiilor constituţionale, în baza autoritãţii sale, ministrul justiţiei va putea cere Ministerului Public promovarea unor acţiuni necesare interesului public, însã nu va putea sa dispunã ca acesta sa nu-şi exercite atribuţiile proprii prevãzute de lege.
Autoritatea ministrului justiţiei se exercita, potrivit art. 37 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, prin procurorul general, fiind circumscrisa de art. 38 din aceeaşi lege.
Cat priveşte constituţionalitatea <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , este de reţinut ca, în realitate, se invoca neconstituţionalitatea Hotãrârii nr. 1/1995 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţiile Unite, care nu poate face obiectul jurisdicţiei constituţionale.
De altfel, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanta de care depinde judecarea cauzei. În acest sens este şi practica constanta a Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 29 din 29 martie 1995, definitiva prin Decizia nr. 118 din 21 noiembrie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 15 ianuarie 1996, a stabilit ca excepţiile sunt vadit nefondate atunci când nu privesc nici una dintre dispoziţiile legale de care depinde judecarea cauzei de cãtre instanta judecãtoreascã.
Pentru considerente expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã şi ale <>art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , invocatã de Buica Vasilica în Dosarul nr. 2.568/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 14 iulie 1997.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Lucian Stangu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
Din cauza decesului magistratului-asistent
Constantin Burada, în temeiul art. 261 alin. 2 din
Codul de procedura civilã, în locul acestuia semneazã
Magistrat-asistent,
Valer-Vasilie Bica
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
