Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 331 din 23 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 317 din 14 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Viodram" - S.R.L. în Dosarul nr. 4.995/285/2009 al Judecãtoriei Rãdãuţi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa constantã a Curţii în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.995/285/2009, Judecãtoria Rãdãuţi a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Viodram" - S.R.L.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate, îngrãdind apãrãrile ce pot fi formulate împotriva titlurilor executorii şi limitându-le doar la apãrãri care nu pot viza fondul acestora, încalcã dreptul la apãrare. Instituirea unor cãi de atac speciale împotriva titlurilor executorii care nu emanã de la justiţie şi interzicerea formulãrii apãrãrilor de fond în contestaţia la executare ordinarã reprezintã o îngrãdire a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie.
Judecãtoria Rãdãuţi aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile de lege criticate nu îngrãdesc accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivã, dau posibilitatea pãrţii interesate de a introduce, în anumite condiţii, contestaţie la executare împotriva titlului executoriu. Contestaţia la executare este destinatã sã înlãture neregularitãţile comise cu prilejul urmãririi silite sau sã ofere lãmuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu ce urmeazã sã fie valorificat. În cadrul soluţionãrii contestaţiei la executare, instanţa nu poate examina împrejurãri ce vizeazã fondul cauzei şi care sunt de naturã sã repunã în discuţie hotãrâri ce emanã de la organele cu activitate jurisdicţionalã, pãrţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apãrãrile de fond necesare.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi instanţa de judecatã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, din motivarea autorului excepţiei şi din cuprinsul textului de lege criticat redat de acesta în cuprinsul motivãrii scrise rezultã cã excepţia de neconstitu ţionalitate vizeazã dispoziţiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul cuprins: "În cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, dacã legea nu prevede în acest scop o altã cale de atac."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003, s-a pronunţat în sensul constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, în raport cu critici de neconstituţionalitate similare.
Cu acel prilej Curtea a reţinut, în esenţã, cã soluţionarea contestaţiei la executare este destinatã sã înlãture neregularitãţile comise cu prilejul urmãririi silite sau sã expliciteze titlul executoriu ce urmeazã a fi valorificat. În cadrul soluţionãrii contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurãri care vizeazã fondul cauzei şi care sunt de naturã sã repunã în discuţie hotãrâri care emanã de la organe cu activitate jurisdicţionalã, în faţa cãrora au avut loc dezbateri contradictorii, pãrţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apãrãrile de fond necesare. O soluţie contrarã, sub acest aspect, ar nesocoti principiul autoritãţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Pe de altã parte, în cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, legea procesualã civilã prevede cã debitorul are dreptul sã invoce, pe calea contestaţiei, toate apãrãrile de fond referitoare la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei constatate prin respectivul titlu executoriu. Totuşi, posibilitatea utilizãrii apãrãrilor de fond este condiţionatã de inexistenţa unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cãrora acestea sã poatã fi invocate. Dacã însã legea pune la dispoziţia debitorului o cale de atac specialã, aşa cum este acţiunea în anulare în materia titlurilor executorii care nu provin de la organe de jurisdicţie, acesta nu mai poate sã utilizeze apãrãri de fond în cadrul contestaţiei la executare. O asemenea prevedere nu constituie o îngrãdire a liberului acces la justiţie, de vreme ce partea interesatã poate folosi apãrãrile respective, potrivit opţiunii sale, în una sau în alta dintre cãile de atac pe care le are la dispoziţie. Adoptarea acestei mãsuri nu face, în realitate, decât sã dea expresie preocupãrii legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea aceloraşi apãrãri în douã cãi de atac diferite, în scopul tergiversãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti.
Întrucât accesul liber la justiţie, ca, de altfel, orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în mãsura în care este exercitat cu bunã-credinţã, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egalã mãsurã ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea considerã cã stabilirea de cãtre legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrãdire dreptului în sine, ci, dimpotrivã, creeazã premisele valorificãrii sale în concordanţã cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.
Neintervenind elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Viodram" - S.R.L. în Dosarul nr. 4.995/285/2009 al Judecãtoriei Rãdãuţi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
