Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 331 din 16 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii)
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.039 din 10 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 140 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), excepţie ridicatã de Dumitru Costea în Dosarul nr. 40/M/2004 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei, Dumitru Costea, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile art. 16 din Constituţie, republicatã, referitoare la egalitatea în drepturi. Stabilirea concediului legal de odihnã pentru salariaţii cu contract individual de muncã cu timp limitat, proporţional cu timpul efectiv lucrat, le îngrãdeşte acestora posibilitatea de a beneficia de concediu integral, aşa cum beneficiazã şi salariaţii cu normã întreagã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile art. 16 din Legea fundamentalã. De altfel, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa cã egalitatea nu este sinonimã cu uniformitatea. Salariaţii cu timp parţial nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã cu salariaţii angajaţi cu timp integral de muncã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 februarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 40/M/2004, Tribunalul Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 140 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii).
Excepţia a fost ridicatã de Dumitru Costea în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui litigiu de muncã intervenit între autor şi Societatea Comercialã "Sere Codlea" - S.A.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prin textul legal criticat se creeazã o situaţie discriminatorie între anumite categorii de cetãţeni salariaţi, în funcţie de timpul de lucru lucrat pe zi la o unitate. Astfel, un salariat care are 2-4 contracte individuale de muncã cu timp parţial, deşi lucreazã 8 ore pe zi, nu poate beneficia decât de 5-15 zile concediu la fiecare unitate (luate concomitent), plãtite la nivelul de 2-4 ore pe zi, iar un salariat care lucreazã cu normã întreagã poate sã beneficieze de un concediu de 20-30 de zile cu indemnizaţia echivalentã. Aceastã situaţie este de naturã a înfrânge principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, cu consecinţa lezãrii dreptului la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, precum şi a dreptului la ocrotirea sãnãtãţii.
Tribunalul Braşov - Secţia civilã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât în cazul unui salariat cu douã sau mai multe fracţiuni de norme îi sunt aplicabile dispoziţiile contractelor colective de muncã din unitãţile angajatoare. Timpul de odihnã este proporţional cu perioada lucratã pentru fiecare unitate şi nimic nu împiedicã salariatul sã beneficieze de concediu de odihnã de la fiecare dintre unitãţile angajatoare. Acesta se poate efectua, cu acordul angajatorilor, unul în continuarea celuilalt şi se poate realiza cu atât mai mult cu cât planificarea concediilor de odihnã se face la începutul fiecãrui an calendaristic.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului. De asemenea, potrivit <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã textul atacat nu încalcã principiul egalitãţii în drepturi, deoarece timpul de odihnã se acordã proporţional cu timpul efectiv lucrat în fiecare unitate, iar salariatul cu contract individual de muncã cu timp parţial poate sã beneficieze de concediu de odihnã anual prevãzut de lege de la fiecare dintre unitãţile angajatoare şi, cu acordul acestora, sã continue un concediu de odihnã de la una dintre unitãţi cu acela de la o altã unitate.
Nu pot fi acceptate nici criticile autorului excepţiei referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 22 şi 34 din Constituţie, republicatã, din moment ce respectarea de cãtre salariat a obligaţiei de a realiza norma de muncã, ce-i revine potrivit <>art. 39 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 53/2003 , conduce la acordarea, în mod legal, a concediului de odihnã anual proporţional cu activitatea prestatã într-un an calendaristic, iar în speţã, proporţional cu timpul efectiv lucrat la fiecare unitate angajatoare de cãtre salariaţii cu contract individual de muncã cu timp parţial.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul legal criticat nu creeazã discriminãri, având în vedere faptul cã acesta se aplicã tuturor salariaţilor care sunt angajaţi cu timp parţial de muncã. Susţinerea reclamantului cã în situaţia în care lucreazã 8 ore pe zi, fiind angajat cu timp parţial de muncã la mai mulţi angajatori, ar beneficia de un concediu redus la fiecare angajator, nu este de naturã sã constituie o discriminare, ci o problemã de aplicare a legii. În acest sens, Guvernul aratã cã art. 143 din Codul muncii stabileşte cã efectuarea concediului de odihnã se realizeazã în baza unei programãri, or, în cazul exemplificat de reclamant, acesta ar trebui sã-şi programeze efectuarea consecutivã a perioadelor de concediu la care are dreptul la fiecare unitate, astfel încât sã beneficieze de integralitatea lui proporţional cu timpul efectiv lucrat.
Dispoziţiile art. 22 şi 34 din Constituţie, republicatã, nu au nici o legãturã cu textul criticat.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece acordarea concediului anual de odihnã plãtit proporţional cu timpul de lucru în cadrul fiecãrei unitãţi, pentru salariaţii cu contract individual de muncã cu timp parţial, se aplicã tuturor celor aflaţi în aceastã situaţie, fãrã nici o discriminare, situaţie care nu aduce atingere principiului egalitãţii de tratament juridic între cetãţeni.
Nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate a prevederilor legale contestate, faţã de dispoziţiile art. 22 şi 34 din Constituţie, republicatã, deoarece art. 140 alin. (4) din Codul muncii nu conţine norme contrare prevederilor referitoare la dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, precum şi la dreptul la ocrotirea sãnãtãţii.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 140 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, şi are urmãtorul conţinut:
- Art. 140 alin. (4): "Durata concediului de odihnã anual pentru salariaţii cu contract individual de muncã cu timp parţial se acordã proporţional cu timpul efectiv lucrat."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la "egalitatea în drepturi", ale art. 22 referitoare la "dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã" şi ale art. 34 referitoare la "dreptul la ocrotirea sãnãtãţii".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege atacat nu instituie discriminãri sub aspectul duratei concediului de odihnã între salariaţii cu timp parţial de muncã şi cei cu timp integral de muncã, ci stabileşte regimul concediului de odihnã în mod diferit faţã de salariaţii aflaţi în situaţii juridice diferite. Astfel, este rezonabil şi echitabil ca salariaţilor cu contract de muncã cu timp parţial sã li se acorde concediu de odihnã proporţional cu timpul efectiv lucrat, în caz contrar, prin acordarea unui concediu de odihnã ca şi salariaţilor cu timp integral, s-ar ajunge la o egalizare nejustificatã şi inechitabilã a duratei de concediu.
Cu toate acestea, Curtea reţine cã problemele pe care le ridicã cumularea duratei concediului în astfel de situaţii nu reprezintã o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii.
Pe cale de consecinţã, nu poate fi primitã susţinerea privind încãlcarea art. 16 din Constituţie, republicatã.
Textul de lege atacat nu încalcã nici prevederile art. 22 şi 34 din Constituţie, republicatã, invocate de autor în motivarea excepţiei, neavând legãturã cu criteriile pe baza cãrora se stabileşte concediul de odihnã al salariaţilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 140 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), excepţie ridicatã de Dumitru Costea în Dosarul nr. 40/M/2004 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
