Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 330 din 18 aprilie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 si art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedura penala
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Marinela Mincã - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Florin Macariu în Dosarul nr. 14/2005 al Curţii Militare de Apel. La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Florin Macariu, având cuvântul, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 14/2005, Curtea Militarã de Apel a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Florin Macariu în dosarul menţionat. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine cã dispoziţiile art. 63 alin. 2 şi art. 65 alin. 1 din Codul de procedurã penalã contravin principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, dreptului la un proces echitabil, precum şi dreptului la o justiţie imparţialã, întrucât, reglementând în sarcina procurorului aprecierea şi administrarea probelor, îi atribuie acestuia, deopotrivã, funcţiile de urmãrire penalã şi instrumentare, conferindu-i atât calitatea de reprezentant al Ministerului Public, cât şi pe cea de judecãtor de instrucţie, în condiţiile în care procurorul nu are calitatea de "magistrat" în sensul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, aşa cum s-a relevat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Vasilescu contra României, cauza Bursuc contra României). Aceste dispoziţii legale sunt considerate în contradicţie şi cu prevederile constituţionale ale art. 131 alin. (1) şi (3), din care rezultã caracterul Ministerului Public de organ exclusiv de urmãrire şi, implicit, interzicerea pentru acesta a funcţiei de instrumentare, toate atribuţiile procurorilor legate de instrumentarea cauzelor penale fiind, în opinia autorului excepţiei, fãrã suport constituţional. Se mai aratã cã îndeplinirea de cãtre procuror a unor atribuţii specifice judecãtorului de instrucţie este de naturã a atrage şi neconstituţionalitatea art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedurã penalã în raport de prevederile constituţionale invocate, întrucât instanţa, judecând recursul, verificã hotãrârea atacatã inclusiv pe baza "lucrãrilor şi materialului" realizate de procuror, ca organ de instrumentare. Curtea Militarã de Apel apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului, referindu-se la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins: - Art. 63 alin. 2: "Probele nu au valoare mai dinainte stabilitã. Aprecierea fiecãrei probe se face de organul de urmãrire penalã sau de instanţa de judecatã în urma examinãrii tuturor probelor administrate, în scopul aflãrii adevãrului." - Art. 65 alin. 1: "Sarcina administrãrii probelor în procesul penal revine organului de urmãrire penalã şi instanţei de judecatã." - Art. 385^14 alin. 1: "Instanţa, judecând recursul, verificã hotãrârea atacatã pe baza lucrãrilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi, prezentate la instanţa de recurs." Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cele cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, art. 125 alin. (1) privind statutul judecãtorilor şi în art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 343 din 21 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 25 octombrie 2004, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, pentru considerentele acolo arãtate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţatã anterior, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru cele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Florin Macariu în Dosarul nr. 14/2005 al Curţii Militare de Apel. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 aprilie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Marieta Safta ________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
