Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 330 din 11 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 701 din 7 octombrie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ion Puscasu în Dosarul nr. 1/2003 al Curţii Supreme de Justiţie - Completul de 9 judecãtori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata, arãtând ca reglementãrile privitoare la exercitarea cãilor de atac sunt de competenta legiuitorului. Se invoca în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 aprilie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1/2003, Curtea Suprema de Justiţie - Completul de 9 judecãtori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ion Puscasu, inculpat recurent în dosarul menţionat. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat este în contradictie cu dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie, prin aceea ca, pe de o parte, încheierea prin care s-a admis abţinerea, cat şi cea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse nici unei cai de atac, iar pe de alta parte, dreptul la apãrare nu poate fi limitat la accesul la un singur grad de jurisdicţie. De asemenea, autorul exceptiei considera ca dispoziţiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã sunt în contradictie cu prevederile art. 11 din Constituţie raportate la dispoziţiile art. 2 pct. 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care reglementeazã dreptul la doua grade de jurisdicţie în materie penalã.
În opinia Completului de 9 judecãtori al Curţii Supreme de Justiţie, excepţia invocatã este neîntemeiatã în raport cu existenta posibilitatii, reglementatã de legea procesuala penalã, a declansarii unui control judiciar al încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare. Astfel, încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare este supusã cãilor ordinare de atac, în condiţiile art. 361 alin. 2 şi 3 din Codul de procedura penalã sau, dupã caz, ale art. 385^1 alin. 2 şi 3 din acelaşi cod, o data cu fondul.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca dispoziţiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale. În motivarea acestui punct de vedere, se arata ca potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege, iar potrivit art. 128, cãile de atac pot fi exercitate, de asemenea, în condiţiile legii. Încheierile, ca hotãrâri prin care nu se soluţioneazã fondul cauzei, nu pot fi atacate, de regula, decât o data cu hotãrârile judecãtoreşti care soluţioneazã fondul cauzei, când persoana interesatã poate exercita dreptul la apãrare.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã este neîntemeiatã, deoarece Constituţia prevede atributul legiuitorului de a reglementa procedura de judecata şi cãile de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, iar procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau de recuzare este reglementatã în temeiul acestor dispoziţii constituţionale. Se mai arata ca Protocolul nr. 7 adiţional al Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale prevede în art. 2 pct. 1 dreptul la dublul grad de jurisdicţie, dar face referire numai la hotãrârile de condamnare, nu şi la încheierile premergãtoare soluţionãrii cauzei, acestea putând fi atacate o data cu fondul, asa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 185 din 14 iunie 2001. De asemenea, se mai apreciazã ca procedura reglementatã în art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã nu incalca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare (art. 24 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale), deoarece, solutionand cererea de recuzare, instanta nu hotãrãşte asupra temeiniciei unei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva persoanei care a formulat cererea de recuzare. Dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 150 din Constituţie.
Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca dispoziţiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale. În legatura cu pretinsa încãlcare a prevederilor art. 21 din Constituţie, se precizeazã ca stabilirea cãilor de atac şi a condiţiilor de exercitare a acestora este atributul exclusiv al legiuitorului. Absenta reglementãrii unei cai de atac impotriva încheierii de şedinţa este consecinta evitãrii unei prelungiri inutile a procesului, şi nu o ingradire a accesului liber la justiţie, încheierea putând fi atacatã o data cu sentinta sau decizia pronunţatã în cauza. Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant în jurisprudenta sa ca accesul liber la justiţie nu înseamnã asigurarea acestuia la toate structurile judecãtoreşti, deoarece legiuitorul poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite. În ceea ce priveşte încãlcarea art. 24 din Constituţie referitor la dreptul la apãrare, se arata ca aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece persoana interesatã poate formula apãrãri în cadrul caii de atac prevãzute de lege, care se exercita impotriva hotãrârii prin care s-a soluţionat fondul cauzei. Referitor la încãlcarea prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Avocatul Poporului apreciazã ca acestea se referã la situaţiile în care instanta de judecata a pronunţat o hotãrâre de condamnare. Or, în speta, încheierea de şedinţa privind respingerea cererii de abţinere sau de recuzare este o hotãrâre prin care instanta soluţioneazã chestiuni prealabile judecãrii fondului cauzei.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul conţinut: "Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac."
Autorul exceptiei considera aceste dispoziţii ca fiind contrare prevederilor constituţionale ale art. 11, referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 24, referitoare la dreptul la apãrare. Totodatã, dispoziţiile legale criticate sunt considerate ca fiind contrare prevederilor art. 2 pct. 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dispoziţii care reglementeazã dreptul la doua grade de jurisdicţie în materie penalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã. Astfel, potrivit prevederilor art. 125 şi 128 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competenta sa reglementeze cãile de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti în cadrul procedurii de judecata, precum şi modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competente, legiuitorul stabileşte hotãrârile judecãtoreşti impotriva cãrora pot fi exercitate cãile de atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste cai. Lipsa unei cai speciale de atac impotriva încheierii pronunţate în soluţionarea cererilor de abţinere sau recuzare nu aduce atingere dreptului la apãrare al inculpatului, care poate folosi cãile de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti prin care se soluţioneazã fondul cauzei. Accesul liber la justiţie nu înseamnã acces la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac, legiuitorul fiind în drept sa instituie reguli speciale în situaţii deosebite.
Totodatã, nu este încãlcat nici dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penalã, prevãzut de art. 2 pct. 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece aceste prevederi se referã la dreptul la o cale de atac impotriva unei hotãrâri judecãtoreşti de condamnare, ceea ce nu este cazul încheierilor la care se referã dispoziţiile legale criticate.
Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã, respingând-o ca neîntemeiatã, pe aceleaşi considerente care au fost invocate şi în cauza de fata. Menţionãm cu titlu de exemplu Decizia Curţii Constituţionale nr. 185 din 14 iunie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001. Soluţia şi considerentele pe care acestea se întemeiazã sunt valabile şi în cauza de fata.
Curtea observa ca prin Legea privind modificarea şi completarea Codului de procedura penalã şi a unor legi speciale, nr. 281 din 24 iunie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, dispoziţiile art. 52 din Codul de procedura penalã au fost modificate prin adãugarea, dupã alineatul 6, care face obiectul exceptiei de fata, a alineatului 7, cu urmãtorul cuprins: Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacatã numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţãrii, şi dosarul se înainteazã, de îndatã, instanţei de recurs. Recursul se judeca în termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului, în camera de consiliu, cu participarea pãrţilor. Prin aceasta completare a dispãrut lacuna la care se referã autorul exceptiei şi anume lipsa posibilitatii atacarii cu recurs separat a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare. Însã aceasta noua dispoziţie va intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, data pana la care textul de lege care face obiectul exceptiei este acela avut în vedere de autorul ei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ion Puscasu în Dosarul nr. 1/2003 al Curţii Supreme de Justiţie - Completul de 9 judecãtori.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 septembrie 2003.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
