Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 33 din 28 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 390 din 5 iunie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Ioan Virgil Plesca, Octavian Dumitru Plesca şi Vincentiu Sorin Plesca în Dosarul nr. 1.961/2002 al Judecãtoriei Sibiu.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 21 ianuarie 2003, fiind consemnate în şedinţa de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 28 ianuarie 2003.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 mai 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.961/2002, Judecãtoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Ioan Virgil Plesca, Octavian Dumitru Plesca şi Vincentiu Sorin Plesca.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele criticate aduc "o grava atingere prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, respectiv art. 41 din Constituţie, dar ceea ce este mai grav incalca flagrant atât prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie - legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile -, cat şi prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie - cetãţenii sunt egali în fata legii şi autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri".
Se susţine, de asemenea, ca prevederile <>art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt în contradictie cu dispoziţiile Codului civil privind posibilitatea invocarii nulitãţii absolute oricând şi de oricine, aceasta fiind imprescriptibila.
Judecãtoria Sibiu apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiatã. Se arata, în acest sens, ca alin. (1) al art. 46 reprezintã - contrar a ceea ce susţin autorii exceptiei - tocmai o consacrare a principiului neretroactivitatii. Se arata ca alin. (2) al acestui articol nu aduce o reglementare diferita de soluţiile anterioare ale doctrinei şi jurisprudenţei, ci consacra protejarea dobânditorului cu titlu oneros de buna-credinţa, asadar o soluţie justificatã pe considerente de echitate şi utilitate socialã.
În fine, în ceea ce priveşte alin. (5) al art. 46, Guvernul considera ca reglementarea derogatorie de la dreptul comun este justificatã de principiul asigurãrii securitãţii circuitului civil al imobilelor avute în vedere prin lege.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, din contra ele confirma aplicabilitatea art. 16 din Constituţia României, cu privire la actele juridice de înstrãinare încheiate cu respectarea principiului bunei-credinţe şi a legilor în vigoare la data înstrãinãrii.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 46 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmãtorul conţinut:
- Art. 46 alin. (1), (2) şi (5): "(1) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacã au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrãinãrii.
(2) Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credinţa.
[...]
(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
Textele constituţionale invocate de autorii exceptiei ca fiind incalcate sunt cele ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi ale art. 41.
Examinând criticile de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, urmând sa fie respinse.
<>Art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , recunoscând validitatea actelor juridice de înstrãinare încheiate cu respectarea legilor în vigoare la acea data, consacra riguros, în materia ce face obiectul reglementãrii, principiul tempus regit actum.
De altfel, asupra constituţionalitãţii <>art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , raportat la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 55 din 19 februarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 8 aprilie 2002, statuand ca acest text este constituţional.
Soluţia pronunţatã în aceasta decizie este valabilã şi în aceasta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
În ceea ce priveşte alin. (2) al <>art. 46 din Legea nr. 10/2001 , prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Curtea Constituţionalã, aplicând principiul ocrotirii bunei-credinţe şi pe cel al aparentei de drept, a decis ca acest text este constituţional, dat fiind ca soluţia pe care o consacra nu are nimic novator şi, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.
Atât soluţia, cat şi considerentele din aceasta decizie sunt valabile şi în cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprundentei Curţii.
Referitor la alin. (5) al <>art. 46 din Legea nr. 10/2001 , Curtea constata ca textul, stabilind prescrierea acţiunii în constatarea nulitãţii absolute, consacra o soluţie care nu are nici o legatura cu vreo prevedere constituţionalã.
Cu privire la raportarea de cãtre autorii exceptiei a dispoziţiilor atacate la prevederi ale Codului civil, Curtea constata ca examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele, astfel ca problema ridicatã de autorii exceptiei excedeaza competentei Curţii Constituţionale.
Autorii exceptiei critica textele legale atacate şi pe motivul ca acestea ar fi în contradictie cu principiul egalitãţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Curtea constata ca motivarea opiniei autorilor exceptiei privind încãlcarea acestei prevederi din Legea fundamentalã se margineste la afirmatia ca textele criticate îi privilegiaza "pe cei care au preluat imobilele foştilor proprietari deposedati în mod abuziv"; or, o asemenea argumentare nu îngãduie nici o analiza a existenţei unei presupuse inegalitati.
Curtea Constituţionalã nu se poate substitui autorilor exceptiei în ceea ce priveşte motivarea exceptiei de neconstituţionalitate. În acest sens este şi practica jurisdicţionalã a Curţii, asa cum rezulta, de exemplu, din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997, şi din Decizia nr. 49 din 23 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999.
În fine, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia textele de lege criticate contravin art. 41 din Constituţie, Curtea constata ca ocrotirea interesului dobânditorului de buna-credinţa a fost determinata de ratiuni care vizeazã asigurarea securitãţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor civile. Ne aflam în prezenta unei erori comune a dobanditorilor cu privire la calitatea de proprietar a statului, eroare ce indreptateste o larga prezumţie de buna-credinţa a acestora. Principiul ocrotirii bunei-credinţe şi cel al aparentei de drept îşi gãsesc aici pe deplin aplicarea, întrucât aceasta eroare comuna a tuturor dobanditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. De altfel, principiul validãrii actelor de înstrãinare încheiate de proprietarul aparent al unui imobil este de multã vreme consacrat în jurisprudenta şi în doctrina din România şi, deopotrivã, în Franta. Condiţiile recunoaşterii acestei soluţii sunt foarte restrictive, dar în cazul de fata sunt întrunite în mod absolut, cãci nu poate fi decât de buna-credinţa cel ce se întemeiazã pe o dispoziţie a legii.
Curtea constata ca nu ne aflam în prezenta unei rezolvari care neagã drepturile adevãratului proprietar, ci transfera aceste drepturi, potrivit unor principii de veche aplicare în dreptul nostru, în domeniul acordãrii în echivalent banesc a drepturilor respective.
De altfel, asupra constituţionalitãţii <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , raportat la prevederile art. 41 din Constituţie, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, statuand ca aceste dispoziţii nu contravin prevederilor constituţionale privind protecţia proprietãţii private, fiind în deplina concordanta cu art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãreia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Atât considerentele, cat şi soluţia din aceasta decizie sunt valabile şi în cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Ioan Virgil Plesca, Octavian Dumitru Plesca şi Vincentiu Sorin Plesca în Dosarul nr. 1.961/2002 al Judecãtoriei Sibiu.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 28 ianuarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
