Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 33 din 18 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. 2 si art. 287 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 115 din 15 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. 2 şi art. 287 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cãtãlin Stãnescu şi Ferdinant Stãnescu în Dosarul nr. 13.937/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 august 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 13.937/245/2009, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 67 alin. 2 şi art. 287 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cãtãlin Stãnescu şi Ferdinant Stãnescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 67 alin. 2 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, precum şi ale art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la drepturile acuzatului de a solicita audierea martorilor apãrãrii în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzãrii, deoarece, prin aşa-zisa apreciere a utilitãţii probei, instanţa de judecatã se antepronunţã cu privire la valoarea acesteia, motiv pentru care admiterea sau respingerea probatoriului devine o simplã formalitate pe baza cãreia judecãtorul, în lipsa unor argumente solide, dispune aleatoriu.
Totodatã, art. 67 alin. 2 din Codul de procedurã penalã intrã în contradicţie şi cu art. 287 alin. 2 din acelaşi cod referitoare la îndatoririle instanţei în sensul cã prin împiedicarea în acest mod a probaţiunii penale se încalcã şi dreptul la apãrare prin încãlcarea principiului egalitãţii de arme, motiv pentru care inculpaţii nu beneficiazã de o apãrare efectivã şi de un proces echitabil în lumina art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Iaşi opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 67 alin. 2 cu denumirea marginalã Concludenţa şi utilitatea probei şi art. 287 alin. 2 cu denumirea marginalã Îndatoririle instanţei de judecatã, ambele din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 67 alin. 2: "Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsã, dacã proba este concludentã şi utilã.";
- Art. 287 alin. 2: "Instanţa îşi formeazã convingerea pe baza probelor administrate în cauzã."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 67 alin. 2 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 1.046 din 13 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 29 noiembrie 2007, Curtea Constituţionalã a statuat cã dispoziţiile referitoare la concludenţa şi utilitatea probei sunt conforme cu prevederile constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apãrare. Astfel, legiuitorul a acordat pãrţilor dreptul de a propune probe şi a cere administrarea lor. Prin aceasta nu se înţelege însã cã se instituie şi obligaţia instanţei de a admite toate probele, deoarece în alin. 2 al art. 67 din Codul de procedurã penalã se prevede cã: "Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsã, dacã proba este concludentã şi utilã."
În acelaşi timp, Curtea observã cã autorii excepţiei confundã "cererea pentru administrarea unei probe", pe care o poate face oricare dintre pãrţi, cu "administrarea probei", care se face numai de cãtre instanţa de judecatã.
În plus, Curtea mai constatã cã respingerea sau admiterea cererii pentru administrarea unei probe se face numai motivat, situaţie care este de naturã sã înlãture orice arbitrariu, cu atât mai mult cu cât, în procesul de înfãptuire a justiţiei, instanţele judecãtoreşti se subordoneazã principiului potrivit cãruia sunt obligate sã administreze toate probele care sunt de naturã sã conducã la descoperirea adevãrului.
De asemenea, faptul cã instanţa este cea care apreciazã cu privire la concludenţa şi utilitatea probelor propuse de pãrţi nu echivaleazã cu o antepronunţare şi nu aduce în niciun fel atingere dreptului la un proces echitabil, câtã vreme aceasta are obligaţia, impusã prin dispoziţiile art. 67 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, de a motiva admiterea sau respingerea cererii pentru administrarea unei probe. Aceastã obligaţie constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil, permiţând pãrţii ca, în cunoştinţã de cauzã, sã îşi exercite drepturile procesuale şi, eventual, sã promoveze cãile de atac prevãzute de lege, atunci când apreciazã cã respingerea sau admiterea unei probe s-a realizat cu încãlcarea dispoziţiilor legale.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, inclusiv în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. 2 şi art. 287 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cãtãlin Stãnescu şi Ferdinant Stãnescu în Dosarul nr. 13.937/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
