Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 33 din 10 februarie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 si a art. 330^4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 134 din 2 aprilie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Amzuta Constantin impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 331 din 14 iulie 1997 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 3 februarie 1998, în prezenta recurentului, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte pãrţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 10 februarie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie, completul de 9 judecãtori, prin Încheierea din 7 aprilie 1997, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedura civilã, ridicatã de Amzuta Constantin.
Prin Decizia nr. 331 din 14 iulie 1997 Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia invocatã.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Amzuta Constantin, sustinand ca prevederile art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã incalca prevederile art. 21 din Constituţie.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca recursul este neîntemeiat, deoarece, asupra constituţionalitãţii art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedura civilã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin decizii definitive cere sunt obligatorii, conform art. 145 alin. (2) din Constituţie.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
În şedinţa publica din 3 februarie 1998, recurentul, invocand deciziile Curţii Constituţionale nr. 96/1996 şi nr. 52/1997, a susţinut, în esenta, ca exista o necorelare între considerentele deciziei de fond, în cuprinsul cãrora se apreciazã ca excepţia este lipsitã de obiect, şi dispozitivul deciziei, în care excepţia este respinsã ca vadit nefondata, ceea ce presupune o apreciere asupra fondului cauzei.
De asemenea, recurentul a susţinut ca, în mod greşit, în recursul în anulare promovat de procurorul general s-a reţinut ca, pentru contestarea deciziei de pensionare, trebuia sa se urmeze o procedura specialã şi prealabilã, cel nemulţumit putându-se adresa Consiliului Casei de Asigurãri a Avocaţilor, ca prim organ jurisdicţional, şi apoi, cu apel, Comisiei centrale de pensii din cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Prin Legea nr. 73/1991, se susţine în continuare, Comisia centrala de pensii a fost desfiintata, infiintandu-se comisiile de contestaţii judeţene şi a municipiului Bucureşti, care funcţioneazã pe lângã Direcţia generalã de munca şi protecţie socialã, comisii la care se pot adresa toţi ce nemultumiti de deciziile emise de oficiile de pensii de pe lângã Direcţia generalã de munca şi protecţie socialã, ce funcţioneazã sub conducerea şi controlul efectiv al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, în aceasta categorie nefiind inclusã însã şi Casa de Asigurãri a Avocaţilor, care este autonomã şi nesubordonata, situaţie în care recurentul arata ca nu avea obligaţia legalã sa se adreseze comisiei de contestaţii de pe lângã Direcţia generalã de munca şi protecţie socialã.
Totodatã recurentul susţine ca, prin modificãrile aduse Legii pentru organizarea judecãtoreascã, textul din Codul de procedura civilã, care reglementeazã recursul în anulare, a fost abrogat implicit.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330, 330^1, 330^2, 330^3, şi ale art. 330^4 din Codul de procedura civilã, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Recurentul reitereaza motivele invocate la judecata în fond şi pune din nou în discuţie legitimitatea constituţionalã a recursului în anulare. Aceasta instituţie procesuala are ca obiect hotãrâri irevocabile, iar competenta de soluţionare aparţine Curţii Supreme de Justiţie. Recursul poate fi introdus numai de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei. Posibilitatea introducerii recursului în anulare este condiţionatã limitativ de existenta a doua motive, şi anume: atunci când instanta a depãşit limitele puterii judecãtoreşti şi când s-au sãvârşit infracţiuni de cãtre judecãtori în legatura cu hotãrârea pronunţatã. Primul motiv constituie motiv de casare şi pentru recursul ordinar şi are în vedere nu o încãlcare a competentei generale sau jurisdicţionale, ci o imixtiune în atribuţiile altei puteri, fiind de competenta Curţii Supreme de Justiţie sa aprecieze excesul de putere judecãtoreascã şi ingerinta în atribuţiile legale ale altei puteri constituite.
Potrivit Constituţiei şi legii sale de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţionalã, în exercitarea controlului de constitutionalitate, se pronunţa asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului.
Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin decizii definitive asupra constituţionalitãţii art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedura civilã, care consacra instituţia recursului în anulare, şi nu exista împrejurãri noi care sa determine schimbarea soluţiei cuprinse în deciziile anterioare.
Totodatã, este de observat ca legiuitorul, prin relativ recenta sa intervenţie legislativã - Legea nr. 17/1997 -, nu a socotit necesar sa elimine dispoziţiile legale care reglementeazã instituţia recursului în anulare în procesul civil, operand doar modificarea privind limitarea termenului de introducere a acestuia.
Constituţia prevede, în art. 125 alin. (3), ca este atributul legii sa stabileascã procedura de judecata şi competenta instanţelor judecãtoreşti.
Curtea Constituţionalã nu se poate substitui Parlamentului - unica autoritate legislativã a tarii, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie -, pentru a modifica sau completa un text de lege, devenind astfel legislator pozitiv.
Existenta unei cai de atac, chiar extraordinarã, nu închide accesul la justiţie, asa cum susţine recurentul, din moment ce ea se dezbate în fata instanţei, în cazul de fata, în fata instanţei supreme, cu citarea pãrţilor.
Consideratiile recurentului privind abrogarea implicita a textelor din Codul de procedura civilã care reglementeazã recursul în anulare prin modificãrile aduse Legii pentru organizarea judecãtoreascã nu pot fi reţinute, deoarece acestea nu reprezintã o problema de constitutionalitate.
Afirmatia ca ar exista o necorelare între considerentele şi dispozitivul deciziei atacate, deoarece în justificarea soluţiei Curtea a apreciat excepţia ca lipsitã de obiect, iar în soluţia data a considerat excepţia ca vadit nefondata, nu poate fi reţinutã. Termenul "vadit nefondata" are, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, un caracter specific, de tehnica juridicã. Potrivit dispoziţiei legale menţionate, vadit nefondata este soluţia pentru respingerea unei excepţii, fãrã citarea pãrţilor, atunci când completul de judecata o considera ca atare. Deci, în sensul Legii nr. 47/1992, respingerea unei excepţii ca vadit nefondata este şi în situaţia în care aceasta este lipsitã de obiect, ca în cazul de fata.
Aspectele legate de procedura ce trebuie urmatã pentru contestarea deciziei de pensionare nu ţin de contenciosul constituţional, ele fiind de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Amzuta Constantin impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 331 din 14 iulie 1997 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 februarie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
