Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 329 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 414^2 alin. 3 teza intai si art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 311 din 10 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 414^2 alin. 3 teza întâi şi art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mircea Nicodim Cîmpean Popescu în Dosarul nr. 10.571/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, asistat de avocat, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând, în esenţã, cã o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã anterior admiterii unui recurs în interesul legii nu poate fi modificatã în sensul stabilit de hotãrârea pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar dacã aceasta ar fi pentru inculpat o lege penalã mai favorabilã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã recursul în interesul legii vizeazã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii, şi nu reformarea hotãrârii judecãtoreşti. În subsidiar, se mai apreciazã cã, în mãsura în care excepţia vizeazã interpretarea sau aplicarea legii, aceasta urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 10.571/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 414^2 alin. 3 şi art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mircea Nicodim Cîmpean Popescu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei autorul acesteia apreciazã cã deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii trebuie sã îşi gãseascã aplicabilitatea şi cu privire la hotãrârile de condamnare pronunţate anterior admiterii unui asemenea recurs.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se aratã cã prevederile art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã au ca scop asigurarea interpretãrii şi aplicãrii unitare a legilor penale şi de procedurã penalã pe întreg teritoriul ţãrii, fãrã ca prin dezlegarea datã sã se încalce principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii. Totodatã, se aratã cã este de competenţa legiuitorului sã reglementeze în privinţa aplicabilitãţii interpretãrilor date de instanţa supremã, fãrã a se încãlca astfel prevederile art. 21 din Constituţie.
În ceea ce priveşte art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedurã penalã, se apreciazã cã acest text nu instituie privilegii sau discriminãri şi reprezintã o garanţie a accesului liber la justiţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã textele criticate nu instituie privilegii sau discriminãri pe criterii arbitrare şi nici nu încalcã accesul liber la justiţie. Se mai considerã cã este de competenţa exclusivã a legiuitorului de a stabili competenţa şi procedura de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 414^2 alin. 3 şi art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedurã penalã. Totuşi, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, Curtea observã cã se contestã constituţionalitatea numai a tezei întâi a prevederilor art. 414^2 alin. 3 şi art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedurã penalã, texte asupra cãrora urmeazã a se pronunţa prin prezenta decizie. Aceste texte legale au urmãtorul cuprins:
- Art. 414^2 alin. 3 teza întâi: "Soluţiile se pronunţã numai în interesul legii, nu au efect asupra hotãrârilor judecãtoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia pãrţilor din acele procese.";
- Art. 461 alin. 1 lit. d): "Contestaţia contra executãrii hotãrârii penale se poate face în urmãtoarele cazuri: [...]
d) când se invocã amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altã cauzã de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executãrii."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Prevederile art. 414^2 din Codul de procedurã penalã consacrã instituţia recursului în interesul legii, cale extraordinarã de atac. Raţiunea instituirii recursului în interesul legii este aceea de a se asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii, şi nu de a se reforma hotãrârile judecãtoreşti definitive. În acest sens, teza întâi a alin. 3 al art. 414^2 din Codul de procedurã penalã prevede cã soluţiile pronunţate în recursurile în interesul legii nu au efect asupra hotãrârilor judecãtoreşti examinate.
În consecinţã, Curtea reţine cã aceastã soluţie legislativã nu încalcã cu nimic prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, aplicându-se tuturor persoanelor, fãrã privilegii sau discriminãri, dar fãrã a avea efect asupra hotãrârilor judecãtoreşti anterior pronunţate. Nici accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil nu sunt încãlcate, având în vedere faptul cã deciziile pronunţate ca urmare a formulãrii unui recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanţele ierarhic inferioare, acestea urmând sã ţinã seama de ele în judecarea cauzelor aflate pe rolul lor în modul prevãzut de lege.
Curtea, prin <>Decizia nr. 77 din 8 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 23 februarie 2005, a stabilit cã dispoziţiile art. 461 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale, constituind norme de procedurã, adoptate conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia procedura de judecatã este prevãzutã numai prin lege. Curtea a reţinut cã art. 461 din Codul de procedurã penalã prevede, limitativ, cazurile în care se poate face contestaţie la executare. Contestaţia la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotãrârilor penale. Prin contestaţia la executare nu se reclamã nelegalitatea sau netemeinicia hotãrârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotãrârii. Ca atare, prin dispoziţiile art. 461 din Codul de procedurã penalã nu se instituie privilegii sau discriminãri, fiind aplicabile deopotrivã tuturor subiectelor de drept care se încadreazã în situaţia prevãzutã de textul legal criticat, fiind în concordanţã cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacrã principiul egalitãţii în drepturi.
Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut cã textul de lege criticat nu îngrãdeşte liberul acces la justiţie, întrucât contestaţia la executare reprezintã în sine o garanţie a realizãrii acestui drept. Stabilirea unor reguli speciale de procedurã, precum şi a modalitãţilor de exercitare a drepturilor procesuale, cum este şi cea privind cazurile în care se poate face contestaţie la executare, este realizatã de legiuitor în exercitarea competenţei sale constituţionale şi nu încalcã liberul acces la justiţie.
Soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 414^2 alin. 3 teza întâi şi art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mircea Nicodim Cîmpean Popescu în Dosarul nr. 10.571/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
