Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 329 din 28 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 713 din 8 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice "Electrica Banat" - S.A. - Sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Arad în Dosarul nr. 7.714/2004 al Judecãtoriei Arad.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul excepţiei nu formuleazã în mod real o criticã de neconstituţionalitate, ci vizeazã, de fapt, o lacunã legislativã, cu intenţia de completare a dispoziţiilor legale criticate cu o nouã situaţie în care poate opera întreruperea cursului prescripţiei extinctive.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 7.714/2004, Judecãtoria Arad a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice "Electrica Banat" - S.A. - Sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Arad.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat contravine caracterului restrictiv şi limitativ impus de prevederile art. 53 din Constituţie. În acest sens aratã cã prescripţia stinge dreptul material la acţiune al creditorului în valorificarea dreptului sãu de creanţã dacã înlãuntrul termenului de 3 ani acesta nu a formulat o cerere de chemare în judecatã, nu i s-a recunoscut dreptul de cãtre debitor ori dacã, existând titlul executoriu, nu a efectuat un act începãtor de executare. Autorul excepţiei apreciazã cã legiuitorul nu a luat în considerare şi alte împrejurãri din care rezultã, în mod neîndoielnic, intenţia creditorului în valorificarea dreptului sãu de creanţã. De altfel, considerã cã neconstituţionalitatea <>art. 16 din Decretul nr. 167/1958 este cu atât mai evidentã cu cât se referã la stingerea unui drept, şi nu la restrângerea lui, ceea ce contravine art. 53 din Constituţie, care prevede în mod expres şi limitativ cazurile în care poate fi restrâns doar temporar exerciţiul unor drepturi sau libertãţi. În final aratã cã, aşa cum reiese atât din lege, cât şi din practica judecãtoreascã, stingerea dreptului material la acţiune se datoreazã pasivitãţii creditorului care, timp de 3 ani, nu şi-a valorificat dreptul sãu de creanţã.
Or, în cazul de faţã nu poate fi vorba de pasivitatea unitãţii sau a lipsei de stãruinţã în recuperarea sumei de bani datorate cu titlu de despãgubire, întrucât "existã corespondenţã cu pãrţile şi notificãri fãcute expres acestora". Aşa fiind, autorul excepţiei considerã cã întreruperea cursului prescripţiei ar trebui sã intervinã şi în asemenea situaţii din care rezultã neîndoielnic şi fãrã echivoc stãruinţa creditorului în valorificarea drepturilor sale.
Judecãtoria Arad apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 53 din Constituţie, prescripţia extinctivã fiind destinatã ocrotirii unui interes general, şi anume de a înlãtura incertitudinea în derularea raporturilor civile şi a asigura stabilitatea acestora. Totodatã, instanţa apreciazã cã, prin prescripţie, se transformã doar conţinutul raportului juridic, aceastã instituţie de drept reprezentând o sancţiune care constã în stingerea dreptului la acţiune în sens material, şi nu a dreptului subiectiv, respectiv a posibilitãţii de a proceda la executarea silitã a obligaţiei de cãtre debitor.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens apreciazã cã nu se poate reţine cã prin dispoziţiile legale criticate se încalcã art. 53 din Constituţie, referitor la exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi, întrucât reglementarea de cãtre legiuitor a cazurilor de întrerupere a prescripţiei extinctive nu constituie o restrângere a exerciţiului acestora.
Referitor la susţinerile autorului excepţiei cu privire la diligenţele întreprinse, materializate în "corespondenţa cu pãrţile" sau "notificãrile fãcute expres acestora", Guvernul aratã cã, potrivit <>art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958 , prescripţia extinctivã se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecatã, ceea ce înseamnã cã acţiunea în justiţie trebuie sã fie efectivã, fãcutã cu scopul de a fi admisã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 16 din Decretul nr. 167/1958 sunt constituţionale. Astfel, aratã cã întreruperea cursului prescripţiei, în cazurile stabilite de lege, nu poate fi consideratã de naturã a îngrãdi exerciţiul drepturilor fundamentale, finalitatea ei fiind, dimpotrivã, de a le facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a drepturilor constituţionale. Exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc însã decât într-un cadru prestabilit de cãtre legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe care, departe de a constitui o negare a dreptului în sine, dau expresie ordinii de drept, întreruperea cursului prescripţiei extinctive constituind o mãsurã de protecţie a drepturilor sau intereselor legitime ale persoanelor. În susţinerea acestui punct de vedere, Avocatul Poporului invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 279/2004 şi <>Decizia nr. 417/2004 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, care au urmãtorul conţinut:
"Prescripţia se întrerupe:
a) prin recunoaşterea dreptului a cãrui acţiune se prescrie, fãcutã de cel în folosul cãruia curge prescripţia.
În raporturile dintre organizaţiile socialiste, recunoaşterea nu întrerupe curgerea prescripţiei;
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecatã ori de arbitrare, chiar dacã cererea a fost introdusã la o instanţã judecãtoreascã, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începãtor de executare.
Prescripţia nu este întreruptã, dacã s-a pronunţat încetarea procesului, dacã cererea de chemare în judecatã sau executare a fost respinsã, anulatã sau dacã s-a perimat, ori dacã cel care a fãcut-o a renunţat la ea."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 53 din Constituţie, potrivit cãrora:
"(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi din argumentarea la care apeleazã ca şi din textul constituţional de referinţã invocat ar rezulta cã este criticatã însãşi instituţia prescripţiei ca atare, prin al cãrei efect se restrânge exerciţiul unor drepturi, în mãsura în care, dupã împlinirea termenului prevãzut de lege, acestea nu mai pot fi valorificate pe cale silitã, autorul excepţiei îşi îndreaptã critica, aşa cum declarã in terminis, împotriva modului de reglementare a întreruperii prescripţiei. Or, faţã de finalitatea acestei reglementãri, constând în scoaterea anumitor situaţii de sub incidenţa efectului extinctiv al prescripţiei, deci, altfel spus, evitarea restrângerii exerciţiului drepturilor subiective în asemenea situaţii, susţinerea potrivit cãreia respectiva reglementare ar veni în coliziune cu art. 53 din Constituţie nu poate fi primitã.
Curtea constatã cã, independent şi prevalent faţã de deficienţa de argumentare semnalatã, critica autorului excepţiei rezidã în aceea cã reproşeazã normei legale, cu titlu de fine de neconstituţionalitate, neincluderea printre cazurile de întrerupere prevãzute de lege în mod expres şi limitativ, şi a celui în care "existã corespondenţã cu pãrţile şi notificãri fãcute expres acestora", aşadar, o omisiune a legiuitorului. Însã o asemenea omisiune, chiar realã fiind, nu ar putea fi complinitã de instanţa de contencios constituţional, care, în exercitarea atribuţiilor sale, nu se poate substitui legiuitorului pozitiv. Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice "Electrica Banat" - S.A. - Sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Arad în Dosarul nr. 7.714/2004 al Judecãtoriei Arad.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
