Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Constantin Butoiu în Dosarul nr. 872/2004 al Judecãtoriei Câmpulung.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece actele de netrimitere în judecatã emise de procuror în condiţiile prevãzute de Codul de procedurã penalã, inclusiv ordonanţa de scoatere de sub urmãrire penalã şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ, prevãzutã de art. 18^1 alin. 3 din Codul penal, pot fi atacate, potrivit art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, la instanţa de judecatã, dupã epuizarea cãilor prevãzute la art. 278 din acelaşi cod.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 aprilie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 872/2004, Judecãtoria Câmpulung a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^1 alin. 3 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã de Constantin Butoiu în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate de acesta împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmãrire penalã şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ, emisã de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Câmpulung.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã procurorul nu este magistrat, în sensul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi, pe cale de consecinţã, nu se poate substitui instanţei de judecatã în aprecierea gradului de pericol social al unei infracţiuni. Pronunţarea unei soluţii de scoatere de sub urmãrire penalã este şi trebuie sã fie doar atributul judecãtorului, care, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, republicatã, este singurul abilitat sã înfãptuiascã acte de justiţie. De altfel, textul atacat face trimitere la sancţiunile cu caracter administrativ care, în conformitate cu art. 91 din Codul penal, pot fi aplicate doar de instanţa de judecatã.
Judecãtoria Câmpulung opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile legale atacate nu contravin principiului înscris în art. 126 alin. (1) din Legea fundamentalã, cu atât mai mult cu cât soluţiile procurorului nu se bucurã de puterea lucrului judecat şi, potrivit art. 275-278^1 din Codul de procedurã penalã, pot fi contestate în faţa instanţei de judecatã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului. De asemenea, potrivit <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, potrivit Codului de procedurã penalã, procurorul poate dispune scoaterea de sub urmãrire penalã în cazurile prevãzute de art. 10 lit. a)-e). În condiţiile în care lipsa pericolului social concret al unei infracţiuni, apreciatã potrivit criteriilor stabilite de art. 18^1 din Codul penal, constituie o cauzã care împiedicã punerea în mişcare a acţiunii penale de cãtre procuror sau împiedicã exercitarea acesteia în continuare de cãtre acelaşi organ, soluţia impusã de textul criticat este fireascã.
Dispoziţiile art. 18^1 alin. 3 din Codul penal nu încalcã prevederile art. 126 alin. (1) din Constituţie, republicatã, întrucât soluţia de netrimitere în judecatã pronunţatã de reprezentantul Ministerului Public nu se bucurã de autoritatea lucrului judecat ca şi hotãrârile judecãtoreşti. Scoaterea de sub urmãrire penalã dispusã de procuror poate fi contestatã, în condiţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã. În acest mod, accesul liber la justiţie, precum şi pronunţarea unui act jurisdicţional care se bucurã de autoritate de lucru judecat sunt pe deplin asigurate.
Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la calitatea de magistrat a procurorului, considerã cã procurorii, în calitate de alţi magistraţi împuterniciţi prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare (art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale), îndeplinesc o importantã funcţie judiciarã în procesul penal, întrucât întreaga fazã a urmãririi penale se desfãşoarã prin activitatea sau sub supravegherea lor, fãrã a înfãptui însã un act de justiţie.
Aplicarea de cãtre procuror a uneia dintre sancţiunile cu caracter administrativ se face potrivit voinţei legiuitorului exprimate chiar în dispoziţiile art. 18^1 alin. 3 din Codul penal. Pe cale de consecinţã, procurorul acţioneazã în cadrul strict stabilit de lege, fiind respectat astfel principiul legalitãţii, prevãzut de art. 132 alin. (1) din Constituţie, republicatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18^1 alin. 3 din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 18^1 alin. 3: "În cazul faptelor prevãzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa aplicã una din sancţiunile cu caracter administrativ prevãzute în art. 91."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (1), potrivit cãrora "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 18^1 din Codul penal se referã la fapte antisociale care, prin conţinutul lor concret şi prin atingerea minimã adusã valorilor sociale ocrotite de legea penalã, nu prezintã gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Legea a atribuit procurorului competenţa de a stabili în concret, în faza de urmãrire penalã, gradul de pericol social al faptei cercetate, ţinând seama de rolul acestuia de apãrãtor al ordinii de drept şi de reprezentant al intereselor generale ale societãţii, definit prin art. 131 alin. (1) din Constituţie, republicatã. În exercitarea acestui rol procurorul poate sã dispunã, în condiţiile prevãzute de art. 249 alin. 3 coroborat cu art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. b^1) din Codul de procedurã penalã, scoaterea de sub urmãrire penalã a persoanei cercetate pentru comiterea unei fapte penale care intrã sub incidenţa prevederilor art. 18^1 din Codul penal şi aplicarea faţã de fãptuitor a unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Soluţiile pronunţate de procuror în cursul urmãririi penale (încetarea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã şi clasarea), fie cã sunt rezoluţii sau ordonanţe, nu constituie însã acte de jurisdicţie, ci acte supuse cenzurii instanţei de judecatã, la plângerea persoanei interesate, potrivit art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
În consecinţã, nu poate fi primitã susţinerea autorului excepţiei în sensul cã, în aplicarea textului de lege atacat, procurorul se substituie instanţelor judecãtoreşti, încãlcându-se în felul acesta prevederile art. 126 alin. (1) din Constituţie, republicatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Constantin Butoiu în Dosarul nr. 872/2004 al Judecãtoriei Câmpulung.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
