Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 327 din 10 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Gheorghe Boeru în Dosarul nr. 11.952/233/2009 al Judecãtoriei Galaţi - Secţia civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza se aflã în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 14 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 11.952/233/2009, Judecãtoria Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii. Excepţia a fost ridicatã de Gheorghe Boeru cu prilejul soluţionãrii unei contestaţii împotriva popririi înfiinţate asupra pensiei sale pentru plata contribuţiei la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale. În acest sens, aratã cã, realizând mai multe tipuri de venituri, plãteşte de mai multe ori contribuţia la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate. Or, o asemenea reglementare nu este justificatã, întrucât nu beneficiazã de o contraprestaţie sporitã. Judecãtoria Galaţi - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, întrucât contribuţia la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate este asimilatã din punct de vedere fiscal taxelor şi impozitelor, iar obligaţia de a contribui prin taxe şi impozite la cheltuielile publice este consacratã de art. 56 din Constituţie. Totodatã, dispoziţiile de lege criticate reprezintã opţiunea legiuitorului, care a apreciat cã este just ca cei care obţin venituri mai mari sã aibã o contribuţie corespunzãtoare la constituirea fondului naţional de asigurãri de sãnãtate, principiul solidaritãţii prevalând în acest caz. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cãrora: "Contribuţia lunarã a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplicã asupra: [...] b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfãşoarã activitãţi independente care se supun impozitului pe venit; dacã acest venit este singurul asupra cãruia se calculeazã contribuţia, aceasta nu poate fi mai micã decât cea calculatã la un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar;". Autorul excepţiei considerã cã aceste prevederi de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 56 din Constituţie privind contribuţiile financiare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 reglementeazã tipurile de venit asupra cãrora se datoreazã contribuţia la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate. O persoanã care realizeazã mai multe tipuri de venit asupra cãrora se datoreazã contribuţia la asigurãrile sociale de sãnãtate este obligatã, potrivit acestor dispoziţii de lege, sã contribuie pentru toate aceste tipuri de venituri. În acest sens, legea nu distinge între diferitele surse de venit, aşa cum nu distinge nici în funcţie de mãrimea veniturilor realizate, pentru toate acestea prevãzându-se o cotã unicã de 6,5% din venitul realizat. Astfel, indiferent de cuantumul contribuţiei, pachetul de servicii medicale care este oferit unui asigurat în sistemul public de sãnãtate este identic. O asemenea reglementare este expresia principiului solidaritãţii sistemului asigurãrilor sociale de sãnãtate, principiu consacrat în art. 208 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 95/2006. Astfel, datoritã solidaritãţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţã medicalã pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se aflã în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurãri de sãnãtate. În acelaşi timp, dispoziţiile art. 56 din Constituţie nu interzic impunerea unor obligaţii fiscale de acelaşi tip dacã sunt avute în vedere surse diferite de venit. Din contrã, se prevede obligaţia cetãţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sãnãtate, aceste cheltuieli publice vizeazã îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sãnãtãţii şi protecţia socialã a cetãţenilor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Gheorghe Boeru în Dosarul nr. 11.952/233/2009 al Judecãtoriei Galaţi - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 martie 2011.
