Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 324 din 27 noiembrie 2001  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 324 din 27 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 5 februarie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "B.T.T." - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.916/2000 al Judecãtoriei Mangalia.
La apelul nominal se prezintã pãrţile Marin Florea şi Monica Florea. Lipseşte autorul exceptiei, Societatea Comercialã "B.T.T." - S.A. din Bucureşti, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, Marin Florea solicita respingerea exceptiei ca fiind inadmisibila, neavând legatura cu obiectul procesului din fata instanţei de fond şi nici cu art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Un alt motiv de inadmisibilitate se apreciazã ca fiind Decizia Curţii Constituţionale nr. 99/1995 prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 . În sprijinul acestor sustineri se depun şi concluzii scrise.
Aceleaşi concluzii, atât orale cat şi scrise, sunt susţinute de Monica Florea.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã, având în vedere jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 .

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 aprilie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 1.916/2000, Judecãtoria Mangalia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. 4 teza finala din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "B.T.T." - S.A. din Bucureşti într-un litigiu având ca obiect obligarea acestei societãţi la încheierea unui contract de vânzare-cumpãrare privind un apartament.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, care stabilesc modul de calcul al preţului de vânzare pentru locuintele ce intra sub incidenta legii, sunt contrare prevederilor art. 41 din Constituţie, raportate la cele ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin aceea ca modalitatea indexãrii preţului "nu are o justificare obiectivã şi raţionalã", legiuitorul sustragand de la indexare "perioada de la 8 februarie 1990, data intrãrii în vigoare a <>Decretului-lege nr. 61/1990 , şi pana la 7 martie 1991, data când devine aplicabil salariul minim brut pe ţara potrivit <>Hotãrârii Guvernului nr. 133/1991 , precum şi perioada de la 8 martie 1992 pana la 29 iulie 1992".
Judecãtoria Mangalia, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât art. 41 din Constituţie prevede expres ca limitele şi conţinutul dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, iar prevederile art. 1 alin. 2 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale îngãduie statelor sa reglementeze folosinta bunurilor prin lege. Prevederile criticate sunt considerate ca instituind o limita a dreptului de proprietate, conformã cu prevederile art. 41 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, prevederile criticate nefiind contrare dispoziţiilor art. 41 din Constituţie şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În ceea ce priveşte modalitatea concretã de stabilire a preţului de vânzare a locuinţelor, se apreciazã ca este o problema de aplicare a legii, iar nu de constitutionalitate.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretuluilege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzura din <>Decretul nr. 93/1977 , la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţara la data cumpãrãrii, fata de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 ."
Textul constituţional invocat de autorul exceptiei este cel al art. 41 al cãrui conţinut este urmãtorul: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire.
(4) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(5) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie.
(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
De asemenea, se invoca încãlcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prevederi cu urmãtorul cuprins: "Orice persoana fizica sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
Motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul exceptiei privesc modalitatea de stabilire şi, implicit, cuantumul preţului de vânzare, considerându-se ca acesta nu respecta cerinţele impuse de prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr. 10 din 8 martie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, Decizia nr. 22 din 27 februarie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 9 mai 1996, Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, sau Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, respingând excepţiile invocate. În motivarea soluţiilor s-a reţinut ca prin aceste dispoziţii se instituie o limitare legalã a dreptului de proprietate, constând în posibilitatea fiecãrui chiriaş de a cumpara locuinta, limitare conformã dispoziţiilor art. 41 din Constituţie şi care da expresie totodatã exigenţelor cuprinse la art. 134 alin. (2) lit. f) şi la art. 43 alin. (1) din Constituţie cu privire la obligaţia statului de a crea condiţii necesare pentru creşterea calitãţii vieţii şi de a lua mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.
Curtea a mai constatat ca dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 reprezintã o norma de justiţie socialã, întrucât dau posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic.
Având în vedere ca nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cat şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza. Faptul ca, în acest caz, autorul exceptiei nu critica obligativitatea înstrãinãrii locuinţelor, ci preţul de vânzare al acestora, nu priveşte constituţionalitatea textului criticat, fiind o problema de opţiune legislativã. Legiuitorul a înţeles sa stabileascã preţul de vânzare într-un cuantum care sa permitã chiriaşilor sa-şi poatã exercita efectiv dreptul la cumpãrarea locuinţelor, în cazul unui preţ ridicat dreptul acestora devenind iluzoriu. De aceea nu poate fi reţinutã nici încãlcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "B.T.T." - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.916/2000 al Judecãtoriei Mangalia.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 noiembrie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Maria Bratu

-----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016