Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 324 din 26 noiembrie 2002 din 26 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244^1 din Codul de procedura civila
Costica Bulai - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Mircea Duse, Alexandru Comsa, Gabriel Stefanoiu, Radu Culuri, Dumitru Tudorica şi Emil Florian în Dosarul nr. 14.639/2001 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. La apelul nominal rãspunde Ştefan Lungu, prin avocat Flavius Baias, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul partii prezente solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deşi face precizarea ca în instanta a cerut respingerea ca inadmisibila a exceptiei, întrucât soluţionarea cauzei în fond nu depinde de textul criticat. Se arata ca dispoziţiile art. 244^1 din Codul de procedura civilã nu ingradesc accesul liber la justiţie, în acest sens fiind invocatã şi jurisprudenta Curţii Constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii exceptiei, arãtându-se ca, în realitate, aceştia critica o omisiune a legii.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 17 aprilie 2002, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de pârâţii Mircea Duse, Alexandru Comsa, Gabriel Stefanoiu, Radu Culuri, Dumitru Tudorica şi Emil Florian în Dosarul nr. 14.639/2001. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca prevederile art. 244^1 din Codul de procedura civilã "creeazã o discriminare care lezeaza liberul acces la justiţie", întrucât "împart încheierile ce se pronunţa asupra cererilor de suspendare a judecaţii în doua categorii, unele ce pot fi atacate cu recurs, altele pentru care nu exista nici o cale de atac". În opinia autorilor exceptiei, prevederile legale criticate ingradesc astfel accesul liber la justiţie, fiind contrare dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã ca excepţia ridicatã în cauza este neîntemeiatã. Se arata ca dispoziţiile art. 244^1 din Codul de procedura civilã "nu ingradesc accesul liber la justiţie, deoarece astfel se da posibilitatea unui control judiciar rapid în cazul în care cursul judecãrii este întrerupt, iar impotriva încheierii prin care se respinge cererea de suspendare exista posibilitatea exercitãrii unei cai de atac, o data cu fondul, tocmai pentru a se asigura o judecata fluenta şi în condiţii de celeritate". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã deoarece prevederea cuprinsã la art. 244^1 din Codul de procedura civilã "trebuie privitã în contextul general al reglementãrii privitoare la cãile de atac ce pot fi exercitate impotriva încheierilor premergãtoare, reglementare bazatã pe regimul acestor încheieri, care este dat de conţinutul şi efectele acestora". În consecinta, apreciazã Guvernul, "dacã încheierile preparatorii sunt acelea prin care instanta adopta unele mãsuri în vederea soluţionãrii cauzei, fãrã ca prin aceasta sa anticipeze asupra soluţiei finale, pregatind doar aceasta decizie, încheierile interlocutorii sunt acelea prin care se adopta mãsuri decisive pentru soarta procesului, fapt ce le conferã şi calitatea de a anticipa decizia finala". Totodatã, potrivit acestui punct de vedere, legiuitorul a recurs la soluţia atacarii încheierilor premergãtoare cu recurs, în mod diferit, în cazul în care s-a dispus suspendarea şi în cazul în care s-a respins cererea de suspendare a judecãrii cauzei. În nici un caz însã aceasta reglementare nu ingradeste liberul acces la justiţie. În acest sens, se face trimitere şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale, prin care s-a decis ca "accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege". De asemenea, Guvernul invoca, în argumentarea punctului sau de vedere, şi prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum şi ale art. 128 din Constituţie, conform cãrora impotriva hotãrârilor judecãtoreşti pãrţile interesate "pot exercita cai de atac, în condiţiile legii". Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În esenta, potrivit motivarii acestui punct de vedere, se susţine ca "împrejurarea ca legiuitorul a prevãzut cai de atac distincte pentru încheierile premergãtoare fata de încheierile prin care se dispune suspendarea procesului nu constituie o ingradire a liberului acces la justiţie, ci o procedura de judecata ce oferã un control judiciar rapid, în cazul în care cursul judecaţii este întrerupt". Se invoca, de asemenea, jurisprudenta Curţii Constituţionale, prin care s-a stabilit ca "liberul acces la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, întrucât competenta de judecata şi procedura sunt stabilite de legiuitor, care poate prevedea reguli deosebite, asigurând partii posibilitatea de a ajunge în fata organelor judecãtoreşti". Totodatã, Avocatul Poporului arata în punctul sau de vedere ca, în speta, autorii exceptiei critica o omisiune a legii, şi anume aceea ca, pentru încheierile prin care se respinge cererea de suspendare a judecaţii, legiuitorul a omis sa prevadã o alta cale de atac specialã. Or, "controlul de constitutionalitate nu poate privi omisiuni, deoarece, dintr-un legislator negativ, ce este de natura rolului şi funcţiei Curţii Constituţionale în asigurarea supremaţiei Constituţiei, aceasta s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ce este de natura şi rolul funcţiei exclusive a Parlamentului, ca unica autoritate legiuitoare a tarii, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 244^1 din Codul de procedura civilã, introduse prin art. I pct. 77 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Asupra suspendãrii judecãrii procesului instanta, în toate cazurile, se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacatã cu recurs, în mod separat. Recursul se poate declara cat timp dureazã suspendarea cursului judecãrii procesului, atât impotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cat şi impotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului." Textul constituţional invocat în susţinerea exceptiei îl constituie art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, care are urmãtorul cuprins: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept." Deşi critica de neconstituţionalitate vizeazã încãlcarea art. 21 din Constituţie, din analiza concluziilor scrise ale autorului exceptiei rezulta ca acesta face referire şi la dispoziţiile constituţionale ale art. 16, potrivit cãrora: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. [...]" În esenta, se susţine ca, prin reglementarea diferita a posibilitatii atacarii cu recurs a încheierilor de respingere a cererii de suspendare a judecãrii procesului, fata de cele de admitere a cererii de suspendare, legiuitorul introduce "o discriminare în modalitatea de exercitare a drepturilor procesuale", fiind încãlcat principiul constituţional al accesului liber la justiţie. Analizând prevederile legale criticate, Curtea constata ca încheierile de respingere şi, respectiv, cele de admitere a cererii de suspendare a cursului judecãrii procesului, reglementate de alin. 2 al art. 244^1 din Codul de procedura civilã, au efecte diferite. Astfel, în cazul respingerii cererii de suspendare a judecãrii procesului, cursul judecaţii nu se întrerupe, în timp ce în cazul admiterii cererii cauza se suspenda, prin ipoteza, pana la rãmânerea irevocabilã a hotãrârii care a motivat suspendarea, fapt ce poate lasa un timp mai mult sau mai puţin îndelungat sub semnul incertitudinii judecarea procesului suspendat. Aceasta reglementare nu contravine însã principiului constituţional al liberului acces la justiţie şi nici nu instituie vreo discriminare. Pe de o parte, şi într-un caz şi în celãlalt pãrţile interesate au posibilitatea de a exercita calea de atac a recursului sau, dupã caz, a apelului, fapt ce rezulta din coroborarea dispoziţiilor art. 244^1 şi ale art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civilã. Ceea ce diferã este numai momentul la care se poate exercita calea de atac. În acest sens art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civilã, astfel cum a fost modificat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 , prevede ca "Impotriva încheierilor premergãtoare nu se poate face apel decât o data cu fondul, în afarã de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecaţii". Pe de alta parte, diferentierea soluţiilor legale pentru cele doua cazuri are o premisa raţionalã şi obiectivã, şi anume cea a efectelor diferite produse de încheierea de admitere a suspendãrii judecãrii şi, respectiv, de cea de respingere a suspendãrii judecãrii cauzei. Caracterul raţional şi obiectiv al diferenţei de tratament juridic în cele doua cazuri rezida în împrejurarea ca, dacã se pronunţa suspendarea, aceasta are ca efect imediat întreruperea cursului judecãrii cauzei, pana la soluţionarea, prin hotãrâre irevocabilã, a unei alte cauze civile sau a unei cauze penale (situaţii prevãzute de art. 244 alin. 1 pct. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, la care se referã textul criticat pentru neconstituţionalitate), ceea ce poate întârzia foarte mult judecarea procesului care a fost suspendat. În celãlalt caz, când s-a respins suspendarea judecaţii, aceasta continua. În aceasta situaţie este evidenta grija legiuitorului de a nu se întârzia judecarea cauzei, prin judecarea caii de atac impotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare. Curtea retine, potrivit practicii sale constante, în strânsã corelare cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, ca principiul egalitãţii şi al nediscriminarii nu are semnificatia introducerii unei uniformizari a soluţiilor legislative, fiind posibila aplicarea unor tratamente juridice diferite, în cazurile în care aceasta se justifica în mod obiectiv şi raţional. Totodatã Curtea retine ca reglementarea procedurii de judecata, inclusiv a cãilor de atac, se stabileşte prin lege, conform dispoziţiilor art. 125 alin. (3) şi ale art. 128 din Constituţie.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Mircea Duse, Alexandru Comsa, Gabriel Stefanoiu, Radu Culuri, Dumitru Tudorica şi Emil Florian în Dosarul nr. 14.639/2001 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 noiembrie 2002.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
─────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
