Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 324 din 14 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 600 din 12 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Magna Holding" - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 3.850/2005 al Judecãtoriei Ploieşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, situaţia debitorilor fiind diferitã de cea a creditorilor, iar la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 3.850/2005, Judecãtoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Magna Holding" - S.R.L. din Ploieşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, întrucât, în mãsura în care debitorul are posibilitatea de a valorifica dispoziţiile art. 403 din Codul de procedurã civilã, creditorul este împiedicat în încercarea de a-şi valorifica drepturile, ajungându-se la concluzia cã "cele douã pãrţi, cu interese evident contrare, se bucurã de avantaje diferite în faţa legii". Astfel, creditorul aflat în posesia unui titlu executoriu este împiedicat sã îşi valorifice creanţa, drepturile conferite debitorului de art. 403 din Codul de procedurã civilã avantajându-l pe acesta din urmã. De asemenea, textul de lege criticat vine în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie prin posibilitatea oferitã debitorului de a solicita şi obţine suspendarea executãrii silite a titlului deţinut de creditorul sãu.
Judecãtoria Ploieşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã prevede posibilitatea instanţei competente de a suspenda executarea silitã dupã depunerea unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţã, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel, iar alin. 4 al aceluiaşi articol dispune cã, în cazuri urgente, se poate dispune suspendarea provizorie a executãrii pe calea ordonanţei preşedinţiale, pânã la soluţionarea de cãtre instanţã a cererii de suspendare formulate în cadrul contestaţiei la executare, fãrã a se încãlca prevederile art. 16 şi 44 din Constituţie. Din interpretarea textului de lege criticat rezultã cã nu s-a adus atingere drepturilor creditorilor stabilite prin hotãrâri judecãtoreşti definitive ori prin alte înscrisuri ce constituie, potrivit legii, titluri executorii, suspendarea executãrii putând fi dispusã de instanţã dupã depunerea unei cauţiuni ce are rolul de a acoperi eventualele prejudicii suferite de creditor prin suspendarea executãrii silite. Astfel, dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere prevederilor art. 16 şi 44 din Legea fundamentalã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul aratã cã reglementarea unitarã conţinutã de art. 403 din Codul de procedurã civilã a fost conceputã de legiuitor cu respectarea tuturor prevederilor constituţionale privitoare la drepturile fundamentale ale persoanelor, articolul criticat conturând, în fapt, regimul general al încuviinţãrii suspendãrii executãrii în temeiul exercitãrii cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti. În situaţii ce reclamã o promptã intervenţie a justiţiei, legea de procedurã permite folosirea ordonanţei preşedinţiale, consacrând astfel o soluţie fireascã, în deplin acord cu principiile constituţionale invocate de semnatarul excepţiei, precum şi cu necesitatea respectãrii drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale pãrţilor. O astfel de situaţie este cea prevãzutã de art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, când, datã fiind necesitatea unei intervenţii urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executãrii silite pe cale de ordonanţã preşedinţialã, o astfel de suspendare având caracter provizoriu, putând fi luatã numai în cazuri urgente pânã la soluţionarea de cãtre instanţã a cererii de suspendare prevãzute de art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. Aceastã cerere se judecã conform procedurii obişnuite şi cu condiţia depunerii unei cauţiuni stabilite de instanţã, ca o garanţie în favoarea creditorului pentru prevenirea exercitãrii abuzive a unor drepturi procesuale şi tergiversãrii executãrii unor obligaţii stabilite prin titlul executoriu. În ceea ce priveşte invocarea neconstituţionalitãţii textului de lege criticat în raport cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, aratã cã dispoziţiile procedurale în discuţie nu creeazã, sub nici un aspect, discriminãri între cetãţeni pe criterii de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã, criterii ale egalitãţii în drepturi prevãzute atât în art. 4 alin. (2) din Constituţie, cât şi în art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Normele cuprinse în textul de lege criticat sunt aplicabile tuturor cauzelor de acest fel, precum şi tuturor pãrţilor din aceste cauze, în egalã mãsurã.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu conţin mãsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât obligaţia de a plãti cauţiune are caracterul unei garanţii instituite în favoarea creditorului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendãrii executãrii silite. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedurã civilã, faţã de prevederile art. 44 din Legea fundamentalã, aratã cã nici aceasta nu poate fi primitã, deoarece instituirea unei cauţiuni nu aduce atingere principiului constituţional referitor la garantarea proprietãţii private, procedura contestaţiei la executare asigurând garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor pãrţilor implicate în proces. Pe cale de consecinţã, pãrţile interesate au posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţãrii titlului executoriu sau a executãrii silite înseşi, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executãrii, prin restabilirea situaţiei anterioare. De altfel, dispoziţiile art. 403 din Codul de procedurã civilã reprezintã norme de procedurã a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 din Codul de procedurã civilã, articol introdus prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 403: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel.
Dacã bunurile urmãrite sunt supuse stricãciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului.
Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2 instanţa, în toate cazurile, se pronunţã prin încheiere, care poate fi atacatã cu recurs, în mod separat.
În cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executãrii pe cale de ordonanţã preşedinţialã, pânã la soluţionarea de cãtre instanţã a cererii de suspendare prevãzute de prezentul articol."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţia legalã criticatã sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 din Constituţia României.
- Art. 16 alin. (1): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin legea organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, de exemplu prin <>Decizia nr. 160 din 30 mai 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 9 iulie 2002, <>Decizia nr. 227 din 18 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, <>Decizia nr. 55 din 6 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 10 martie 2003, <>Decizia nr. 404 din 7 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004.
Cu acele prilejuri, Curtea a statuat cã art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã reglementeazã posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silitã pânã la soluţionarea contestaţiei la executare, dacã se depune o cauţiune al cãrei cuantum este fixat de instanţã. Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat cã relevant în cauzã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate este faptul cã procedura executãrii silite, inclusiv contestaţia la executare, reglementatã de "Cartea V - Despre executarea silitã", face parte din Codul de procedurã civilã - art. 371^1-580. Or, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are latitudinea de a stabili modalitatea în care poate fi suspendatã executarea silitã, şi anume dacã sã opereze de drept sau numai la cerere expresã şi cu plata unei cauţiuni. În consecinţã, procedura contestaţiei la executare asigurã garanţii suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiţie, cât şi pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor pãrţilor implicate în proces, prin însuşi faptul cã le oferã posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţãrii titlului executoriu sau a înseşi executãrii silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executãrii prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. De asemenea, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 403 din Codul de procedurã civilã trebuie apreciate în raport cu întregul sistem de garanţii procedurale instituite de lege pentru asigurarea posibilitãţii debitorului de a se apãra prin mijloace judiciare, iar, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, încheierea de soluţionare a cererii de suspendare poate fi atacatã cu recurs, atât debitorul, cât şi creditorul beneficiind astfel de toate garanţiile accesului liber la justiţie.
Cu privire la dispoziţiile art. 403 alin. (4) din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã nici acestea nu contravin prevederilor constituţionale, deoarece mãsura suspendãrii executãrii pe calea ordonanţei preşedinţiale are caracter vremelnic şi poate fi luatã numai în cazuri urgente de cãtre preşedintele instanţei.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedurã civilã, prin raportare la art. 16 din Constituţie, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
Soluţia adoptatã şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Magna Holding" - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 3.850/2005 al Judecãtoriei Ploieşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
