Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 323 din 29 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 283 din 27 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Anton Chelaru Gicã în Dosarul nr. 39.342/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 13 martie 2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 29 martie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 decembrie 2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Anton Chelaru Gicã cu prilejul soluţionãrii cauzei penale având ca obiect cererea de întrerupere a executãrii pedepsei întemeiatã pe dispoziţiile ce sunt supuse controlului de constituţionalitate.
În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat încalcã dreptul persoanei la viaţã, la integritatea fizicã şi mentalã, precum şi dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, întrucât lasã libertatea instanţei de judecatã de a aprecia dacã executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţã poate fi amânatã, în funcţie de pericolul concret pe care îl implicã aceastã mãsurã, chiar şi în situaţia în care s-a constatat pe baza unei expertize medico-legale cã cel condamnat suferã de o boalã gravã care face imposibilã executarea pedepsei.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã apreciazã cã textul de lege criticat conţine o contradicţie în termeni, întrucât este greu de închipuit cã o persoanã care suferã de o boalã atât de gravã încât aceasta face imposibilã executarea pedepsei ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publicã. Astfel, condiţionarea amânãrii executãrii pedepsei de aprecierea instanţei cum cã persoana condamnatã nu prezintã un asemenea pericol este contrarã prevederilor art. 22 şi art. 34 din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, deoarece condamnatul beneficiazã de asistenţã medicalã nu numai în reţeaua sanitarã a penitenciarelor, ci şi în unitãţile Ministerului Sãnãtãţii Publice. În acest sens, aratã cã Regulamentul de aplicare a <>Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.897/2006 , reglementeazã în art. 23-37 "Dreptul la asistenţã medicalã", iar în art. 27 alin. (1) se aratã cã serviciile medicale spitaliceşti se realizeazã prin internare în penitenciarele-spital, precum şi în alte unitãţi sanitare de profil, aflate în relaţii cu casa de asigurãri sociale de sãnãtate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece necesitatea aprecierii de instanţã pentru fiecare situaţie în parte dacã lãsarea în libertate a condamnatului prezintã sau nu pericol concret pentru ordinea publicã "întãreşte aspectul privitor la independenţa judecãtorilor, care se supun numai legii".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã penalã, aşa cum au fost modificate prin <>art. I pct. 22 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, dispoziţii potrivit cãrora: "Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţã poate fi amânatã în urmãtoarele cazuri:
a) când se constatã pe baza unei expertize medico-legale cã cel condamnat suferã de o boalã gravã care face imposibilã executarea pedepsei, iar instanţa apreciazã cã amânarea executãrii şi lãsarea în libertate nu prezintã un pericol concret pentru ordinea publicã."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin drepturilor fundamentale consacrate şi garantate de Constituţie la art. 22, referitor la dreptul la viaţã şi la integritatea fizicã şi psihicã, şi la art. 34, privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale, întrucât lasã posibilitatea judecãtorului de a aprecia asupra oportunitãţii amânãrii executãrii pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţã, chiar şi în acele situaţii când s-a constatat pe baza unei expertize medico-legale cã cel condamnat suferã de o boalã gravã care face imposibilã executarea pedepsei, încãlcându-se astfel drepturile fundamentale care cer protejarea sãnãtãţii şi integritãţii fizice a persoanei.
Faţã de aceste susţineri Curtea reţine cã textul de lege criticat reprezintã o concretizare a principiului consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãruia "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii". Într-adevãr, unul dintre atributele indiscutabile ale acestui principiu presupune şi libertatea pe care judecãtorul o are de a aprecia asupra probelor în baza cãrora va lua o decizie, ţinând seama de toate elementele ce sunt specifice cauzei şi de litera legii.
În situaţia concretã a textului de lege criticat, se are în vedere posibilitatea judecãtorului de a pune în balanţã, pe de o parte, probele care solicitã protejarea sãnãtãţii şi a integritãţii fizice a celui condamnat, iar pe de altã parte, necesitatea protejãrii interesului general de un eventual pericol pe care amânarea executãrii pedepsei l-ar putea genera, pericol concretizat fie prin sãvârşirea de noi infracţiuni ori încercarea de a se sustrage executãrii pedepsei, fie prin chiar reacţia populaţiei, care ar putea sã încerce sã se rãzbune pe cel condamnat, dincolo de limitele justiţiei.
Astfel, în esenţã, se pune în discuţie de fapt prevalenţa pe care un drept fundamental particular ar trebui sã o aibã asupra interesului public.
Analizând acest aspect, Curtea constatã, în acord cu cele statuate şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cauza Mantencio contra Franţei (15 ianuarie 2004), cã aspecte de o gravitate particularã, printre care şi nevoia de a proteja sãnãtatea şi integritatea fizicã şi psihicã a persoanei, pot solicita şi justificã luarea unor mãsuri speciale de administrare a justiţiei.
Art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã penalã nu contrazice însã aceastã cerinţã.
Astfel, acest text de lege trebuie interpretat în coroborare cu dispoziţiile legale ce reglementeazã executarea pedepselor, respectiv <>Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care, în art. 50, garanteazã dreptul la asistenţã medicalã al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate şi prevede cã "asistenţa medicalã în penitenciare se asigurã, ori de câte ori este necesar sau la cerere, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii", precum şi faptul cã "persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate beneficiazã în mod gratuit de tratament medical şi de medicamente". Regulamentul de aplicare a <>Legii nr. 275/2006 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 16 ianuarie 2007, detaliazã aspectele ce ţin de asistenţa medicalã, precizând în art. 27 alin. (1) cã "Serviciile medicale spitaliceşti se realizeazã prin internare în penitenciarele-spital, precum şi în alte unitãţi sanitare de profil, aflate în relaţii contractuale cu casa de asigurãri sociale de sãnãtate." Astfel, se creeazã un cadru legal eficient de protejare a drepturilor persoanelor condamnate. În plus, chiar prevederile art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã penalã lasã posibilitatea judecãtorului de a aprecia, astfel încât, dacã acesta, în baza probelor şi a expertizei, va constata cã îngrijirea persoanei nu poate fi realizatã în penitenciarele-spital sau în unitãţile sanitare pe care le pune la dispoziţie legea, va putea dispune amânarea executãrii pedepsei.
Prin urmare, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale care consacrã dreptul la ocrotirea sãnãtãţii şi dreptul la integritatea fizicã şi psihicã a persoanei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Anton Chelaru Gicã în Dosarul nr. 39.342/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
